51,037 matches
-
în minte, după cum la urmă, când au fost împreună, avea să insiste tocmai pe ce era comun între noi. în special îi exagera virtuțile și îl admira ca pe un om de onoare, căci el știa să-și vorbească răspicat intențiile fără ezitările mele dubioase. (Deziluziile Ioanei trebuiau să fie cu atât mai mari.) Într-o seară, ca să fie exactă la gară când plecam, a fugit într-o goană să se îmbrace, și mi-a fost milă de inima ei, ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
arătat, eram un om incomod. Această panică mi-a fost familiară întotdeauna, și, mai înainte și mai târziu, un amestec de timiditate, de neîncredere asupra importanței mele, și un cuvânt spus greșit mă făcea incapabil să mai continui, năruia toate intențiile, și mulți mă puteau taxa sumar de "prost". Și nu o dată părerea asta abia mascată venea din partea unui om neînsemnat, a unui funcționar interior, care își omoară anii făcând mereu același lucru la un birou, sau a unui comisar îngîmfat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ai spus?" Într-adevăr, aceasta a fost la capătul întregii noastre tragedii. Ca să-și liniștească remușcările, Ioana putea să se comporte cu mine ca o vinovată, fără să se trădeze deloc, să-mi suporte capriciile, să nu mai aibă nici o intenție de luptă. Dar așa n-ar fi putut face, căci durerea ei de a nu se simți iubită durează întreagă, la fel, și izbucnește cu toate că-și mărturisise păcatul. Se simte tot așa de îndreptățită să mă pedepsească. La reflecția Arabellei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ocolirea anumitor străzi periculoase sau a unor prieteni comuni. Nimeni nu mai știa cum să interpreteze dispariția mea, și acum mulți mă consideră ca și cum aș fi murit. Neînțelegerea mea cu oamenii s-a exagerat încă. Mi se pare că ghicesc intenții răutăcioase, că mi se fac aluzii. Parcă m-aș simți vinovat de o hoție și bănuiesc pe fiecare să nu fi aflat. Uneori urăsc pe toată lumea și pe Ioana mai mult decât pe toți, căci mă simt umilit de rolul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
detașată, faptele lui îi erau indiferente, putea să mai aibă metrese, să vie sau nu (dar era foarte punctual), să scrie sau nu, îi era perfect egal totul. Nici nu observa mare lucru, în timp ce la mine observa cele mai mici intenții și, numai când alții îl ironizau prea pe față, sesiza și se mânia mai mult de rușine. Chiar dacă ajung la aces-te constatări așa de mulțumitoare pentru mine, totuși unul din reproșurile pe care i le îndrept mai ales, producând în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spiritul ei de dominație și, odată cu el, incapacitatea mea de a fi constrâns, au creat toate tragediile dintre noi. În dragoste a avut toate pretențiile. Așa de distrată totdeauna de tot ce o înconjura, nu-i scăpa cea mai mică intenție de a mea de eliberare, chiar când ea consta numai în gustul de a face singur o plimbare pe sub teii parfumați, gust pe care nu-l invocam ca să o ofensez, și numai din pricina discuțiilor iscate de dânsa devenea o ofensă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
incapabilă să-mi facă voia, de aș fi rugat-o sau i-aș fi poruncit, și mereu descopeream cîte-o lipsă printre discuri, deoarece fără să mă întrebe împrumutase cuiva "foarte amator de muzică". Și atunci, discuțiile începeau, întrecînd în violență intențiile noastre. Am observat lipsa din colecție a unui Coral de Bach, piesă de mare importanță. De multe ori l-am ascultat cu o puternică vibrație și brodând pe aceeași idee: "Ce stupizi sunt aceia care fac din Bach un abstract
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
În cele trei zile de singurătate am preparat venirea Ioanei, dar eram și încîntat de mica libertate ce mi-o îngăduiam. Cred că în singurătate și în tăcere se pot trăi clipele într-adevăr profunde, dar nu cu astfel de intenții am venit la Brașov. Pentru o viață serioasă este nevoie de timp mult și de lipsă de decor. Aici făceam mereu descoperiri, perspectivele erau tot altele, abia recunoșteam același om. Eram mulțumit fiind fără Ioana și totuși având siguranța că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai îndepărtai vorbele tragice, lăsând să se înțeleagă că poate glumeți: ți-era frică de ridicol, ca de obicei, discutând astfel de chestiuni cu o fetiță pe care o considerai complect neînsemnată. Tot pe atunci te apropiai de mine cu intenția de a fi a ta și nu s-a petrecut nimic în tine lipsit de luciditate. Ai exploatat puțin gândurile tale, despre moarte, unde colecționaseși atâtea cazuri, pentru ca să mă zăpăcești pe mine. Pe o femeie o zăpăcește totdeauna cineva pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ar mai vrea să mă supere. Pare o pisică torcând. - Vom locui împreună... - Știi bine că nu se poate. - Cu toate drepturile legale. - După cele ce s-au întîmplat? - Ce-are a face! - Spui așa ca să mă încerci! - Îmi bănuiești intențiile mele cele mai bune... - Tu m-ai învățat așa! r... - În orice femeie, oricât de superioară cu gândurile oricât de de-gajate de morala comună, se găsește o burgheză. - Nu prin astfel de reflecții poți demonstra intențiile bune. - Ne vom aranja
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă încerci! - Îmi bănuiești intențiile mele cele mai bune... - Tu m-ai învățat așa! r... - În orice femeie, oricât de superioară cu gândurile oricât de de-gajate de morala comună, se găsește o burgheză. - Nu prin astfel de reflecții poți demonstra intențiile bune. - Ne vom aranja artistic o cameră. Vom pune în ea covoarele de preț, piano, radio, patefonul cu plăcile, tablourile scumpe... Și un divan imens pentru dragostea noastră. - R... - Și toată viața vom citi, vom asculta muzică, vom scrie fără
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și fruntea fără nici o cută, ca cineva care nu cunoaște ce e supărarea, continuând discuțiile ei neînsemnate cu tot soiul de cavaleri. - Nici nu s-a vindecat complect, și ai și început s-o critici.Ioana spune asta glumind, fără intenții de a-mi face vreun reproș. - Pentru că și Viky redevine ceea ce a fost. N-am văzut-o, dar aș putea paria, căci în toate cazurile se petrece la fel. Boala și apropierea morții n-au învățat-o nimic, natura s-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în curent. Ce prieteni trebuie să ne socoată Hacik că ne spune astfel de lucruri! Și mai ales ce singur trebuie să se simtă! - Și eu, care voiam să plec imediat. Niciodată n-am avut noroc! - Unde să pleci? Aveai intenția să ne părăsești fără să ne spui nimic? - Nici eu nu știam nimic până astăzi. Am primit o depeșă care m-achemat la Ada. Hacik ne spusese odinioară, la o oră tot așa de melancolică, despre dragostea lui fără nădejde pentru
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi descoperit pe figura lui dispreț, (avea dreptul să se răzbune, căci îl supăra gândul că fuseseși odată a mea și știa ca nu m-ai uitat încă) sau dacă ar fi arătat milă. Iar tu absentă, fără să știu intențiile tale bune... Și ce trebuia să fac? Sa râd, să mă prefac că știu totul de mai înainte? Și apoi să continuăm conversațiile noastre despre literatură? Și peste câteva zile să mă viziteze ca de obicei? Sau să primesc vestea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
imposibilă vreo meditație mai îndelungată asupra colinelor uscate sau a mării. Gelozia și dragostea mea se integraseră perfect cu legănarea mării, se complectau parcă. Ce se petrece cu Viky nu are nici o legătură, și deseori, când vin pe ponton cu intenția să stau cât mai mult, sunt întrerupt de gândul ca să nu uit să duc vreun pachet doamnei Axente, așa cum fusesem rugat. Așteptam cu încordare să treacă timpul, să scăpăm de situația asta turbure atât de obositoare. Ce va aduce ziua
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi îndeplinit curând. A fost extrem de obositor pentru mine și, cu umilință, apelez la mărinimia dumneavoastră în această chestiune. Dincolo de cuvintele lui Nobumori se simțea, mai mult decât orice altceva, încercarea de a-și justifica greșelile. De fapt, adevăratele lui intenții nici nu urmăreau mai mult decât atât. Ranmaru nu reușea să deslușească alte sensuri. Furia lui Nobunaga provocată de scrisoare și impresia că Nobumori se schimbase nu aveau să se manifeste decât mai târziu. Până atunci, ar fi fost dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Păi, atunci, să mergem! îl zori el din nou pe Hanbei. În sfârșit, Hanbei se ridică și le spuse vasalilor: — Vă rog ca după să aveți grijă de toate. Mai târziu, gândindu-se la această cerere, avură impresia că toate intențiile lui se concentrau doar în cuvintele „după“. * * * În urma bătăliei de pe râul Ane, Nobunaga îi acordase lui Hanbei o audiență. Cu acea ocazie, seniorul spusese: „Am auzit de la Hideyoshi că te privește nu numai ca pe vasalul lui, ci și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rămâne cu trimiterea capului său? îl privi Hanbei fix, încordat, pe Nobunaga. Dacă seniorul insista să i se taie capul copilului, era hotărât să-și riște viața contrazicându-și stăpânul. Dar, încă de la începutul audienței, nu aceasta păruse să fie intenția lui Nobunaga, începu el acum să-și dea seama. Simțind privirea directă a lui Hanbei, Nobunaga izbucni, dintr-o dată, în râs și vorbi ca și cum nu și-ar mai fi putut ascunde propria neghiobie. — Uită toate astea. Eu însumi am regretat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe malul opus. — Cine e? A doua surpriză fu altfel decât prima. Omul părea să fie un general inamic important, dar singurul său însoțitor ținea în spinare un copil mic. Nimic nu sugera că cei trei ar fi venit cu intenții ostile. Păreau doar să aștepte, în liniște, ca grupul lui Kanbei să se apropie. — Așteptați aici, ordonă Kanbei. Supunându-se ordinului, cei doi îl priviră atenți cum se îndepărta. În timp ce Kanbei se apropia, inamicul care stătea între trestii făcu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceri și tu favoarea Seniorului Kanbei. — Fii cât se poate de liniștit, îl încurajă Kanbei, în timp ce lua copilul de mână. Îi ordonă unui vasal să-l ducă înapoi la tabără. Pentru prima oară în noaptea aceea, vasalii lui Kanbei înțeleseră intențiile stăpânului lor. Mori îl săltă pe Iwanosuke în cârcă și porni, alături de Kuriyama. — Ei bine... spuse Kanbei. — Da, a sosit momentul să ne luăm rămas bun, replică Goto. În timp ce-și rosteau aceste cuvinte, le era greu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întâlnească și, ca dar la despărțire, să le vorbească puțin despre spiritul și despre credința sa proprie. Oare de ce doreau, cu atâta entuziasm, regii europeni și cineva ca Valignani ca fiii unor seniori provinciali să viziteze Europa? Nobunaga le înțelegea intențiile, dar le întrezărea și motivele ascunse. — Când a plecat din Kyoto, cu această misiune, Valignani și-a exprimat regretele... în legătură cu dumneavoastră, sire. — Regrete? — Pentru faptul că urma să se înapoieze în Europa fără a vă fi botezat. — Așa? Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ezitare, înainte de ivirea zorilor. Bătură tobele, intonară cântece din teatrul Nô și petrecură seara cu bucurie În noaptea aceea, fură invitate și toate soțiile generalilor și li se oferi un rând de sake. Toți își dădură seama imediat care erau intențiile lui Nobumori. A doua zi dimineața, așa cum se așteptase toată lumea, Nobumori luă o halebardă mare, în chip de toiag, își legă o sandală de paie pe piciorul stâng umflat - rănit în lupta pentru apărarea castelului - și porni, șchiopătând, spre poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai gândiți, pentru o ultimă oară. Scoțând declarația lui Nobunaga și o scrisoare de la Hideyoshi, Kanbei vorbi, în continuare: — N-am să vă vorbesc despre avantaje sau dezavantaje. În schimb, aș dori să vă arăt un lucru care demonstrează atât intențiile Seniorului Hideyoshi, cât și pe cele ale Seniorului Nobunaga. Amândoi îi prețuiesc pe războinicii valoroși. Prin urmare, avem aici o declarație semnată, care vă făgăduiește provinciile Bitchu și Bingo. Muneharu se aplecă respectuos spre document, dar nu-l ridică. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
teamă, în regret. Kanbei își șterse sabia de sânge și o vârî la loc în teacă. Îmblânzindu-și expresia, le cuvântă lucrătorilor cu demnitate: — Văd că nimeni nu mai vrea să urce după acești cinci oameni, ceea ce înseamnă, cred, că intențiile voastre sunt altele decât ale lor. Dacă am dreptate, atunci voi spune eu ceea ce am de spus. Are cineva vreo obiecție? Cei trei mii de muncitori răspunseră cu glasurile unor oameni care fuseseră salvați de la moarte. Nimeni nu avea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
direct Seniorului Nobunaga. I-o voi înmâna fără zăbavă. Neîndoielnic, acel vasal al clanului Mori a plecat cu comisionul său întru totul la fel de hotărât ca tine. Dar a fost capturat și în mâinile mele a ajuns o scrisoare care conține intențiile ale lui Muneharu precum și cele ale lui Kikkawa. Fii cum nu se poate mai prudent. Hideyoshi se așeză cu fața spre lampă. Scrisoarea pe care i-o încredințase mesagerului pentru a o duce la Azuchi îi cerea lui Nobunaga să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]