45,675 matches
-
unui erou. E limpede că farmecul Moromeților. I vine în primul rând din trăsăturile neobișnuite ale personajului principal. Intrarea lui într-un con de umbră, în al doilea volum, nu va rămâne fără urmări, epica mai captivantă de acolo încercând parcă să compenseze marea absență. Dincolo însă de șarjele verbale ale lui Ilie Moromete, de gesturile și schimele lui ce smulg hohote de râs, de complicatul ceremonial prin care tratează și cele mai simple situații (rezolvându-le, totodată, pe cele mai
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
și nu e așa cum zic eu, ce mai rămâne de făcut?! N-au decât să se scufunde! Întâi lumea și pe urmă și ei cu ea.ť Și această gândire sumbră și trufașă îl ridică pe Moromete în picioare, pregătit parcă să facă față unei asemenea prăbușiri." (pp. 1233-1234). Între un fragment și altul se întinde, în fapt, romanul, construit de Marin Preda cu un deosebit rafinament compozițional. Partea întâi, spre deosebire de celelalte, lungește la nesfârșit durata a două zile de vară
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
decât treisprezece ani. E un copil, simte nevoia să fie ocrotită. Dar ce hram poartă pictorul ăsta al nostru? Snobul ăsta plictisit! Sacou din piele de antilopă! Eșarfă la gât! Mâini îngrijite! Manichiurista vine acasă. Chiar el i-a spus parcă Jeniei că, pentru ce face, mâinile lui trebuie să fie într-o stare perfectă, ca la pianiști... Luat așa, în totul, aduce mai degrabă cu un homosexual. Și uite, te trezești că-i pedofil... Pe de altă parte, Lialka nu
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
că acum trebuie să se întâlnească nu acasă, ci altundeva, într-un loc neutru. S-au întâlnit lângă cinematograful Arta, el i-a propus să intre la cafeneaua Praga. - S-a întâmplat ceva cu tine, Jenia? Ai o față înfuriată, parcă ai luat foc, o întrebă binevoitor pictorul, iar Jenia își aminti că el s-a purtat întotdeauna bine față de rude. A ajutat o dată o rudă a lor îndepărtată când aceasta a trebuit să facă o operație grea, iar altă dată
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
din cauza domnului Dan Voiculescu... Dă-l pe Pro Tv... Hopa! Aici e domnul președinte al PD-ului care îl cam încontrează în ultima vreme pe liberalul vecin de Alianță... Mai bine dă-l... Auzi: crezi că se rupe? - Cine? - Dumnezeule! Parcă a-i fi străbătut pe jos cei zece kilometri de Autostrada Soarelui construiți de noua putere în opt luni și nu mai pricepi nimic... Pricepi, neamule? 10 kilometri în 8 luni!... - Haralampy!, urlu la el. Trezește-te și du-te
Conversând cu Haralampy? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11355_a_12680]
-
e... Îți lipsește ceva... Nu știu ce, dar pleacă de-aici, că te-așteaptă familia, nevasta, copilul, soacra... - Bine, dragu' mieu, am tăcut, fin'că, oricum, tu nu știi nimic, nu te interesează nimic, nu... Și nu mai căsca în timpul jurnalului, că parcă a-i fi Domnul Președinte Băsescu la Festivalul de la Mamaia. Mă rog, era în joc onoarea și prestigiul familiei și trebuia să caște, pardon: trebuia să fie acolo, da' chiar așa, să sacrifici un șef de stat? - Nu l-am
Conversând cu Haralampy? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11355_a_12680]
-
găsi loc. Câțiva dintre noi coborâm, ne închinăm spre răsărit și îngenunchind sărutăm pământul sfânt scăldat de lacrimile ce nu mai încetează să curgă. Momentul e unic și indescriptibil... Plâng copiii, bătrânii, plâng cei ce pleacă, cei ce rămân, plânge parcă și natura". Dintr-o lacrimă neostoită pentru Basarabia s-au născut multe dintre paginile încredințate zilnic ziarului de preotul-gazetar. Șiruri în care răzbate, de multe ori, tristețea, cu ecouri atât de actuale și astăzi, că statul român nu a făcut
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]
-
roman al Ruxandrei Cesereanu, Nebulon, de curînd publicat la Polirom. Un congloméros suprarealist, sau ŕ la maničre de, o carte de povești care s-au întîmplat de-a binelea sau pe care doar îți amintești că le-ai citit, deși parcă se teminau altfel. Bunăoră, istorisirea despre Avida Dolares, zis și Salvador Dali, cel dat afară, cîndva, dintr-o ,frăție" fiindcă era ,căutător de aur și alchimist șugubăț". Arta, obișnuia el să spună, e o interpretare paranoică a realității. Așa că și
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
parte a cărții, povestește despre întoarcerea, tîrzie, a poeților în cetate. Goliarzi, pelerini cîntîndu-și versurile bat dintr-un cap într-altul o terra incognita, adunînd mărturii. ,Semne" pe care o altă voce le pune cap la cap, în pasaje confesive (parcă prea din cale-afară...), în italice, destăinuind cît de greu s-a urnit această peregrinatio animi, în care Ruxandra Cesereanu pleacă deodată cu personajele ei. Plăsmuiri pe care vrea cu tot dinadinsul să le facă să ,respire", reușind, mai degrabă, să
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
pentru tine. // Trupul tău e precum iarba, Nela: se răsucește/ în vînt, extrage din luturi și din roci, în/ foetajele cărnii, miresme, otrăvuri". Scene-scene, oameni betegi, păcătoși, care se prind într-o horă de iele. În fine, ultimul ciclu e parcă ecoul unor vorbe mai vechi, pisania unei biserici de-altă lege: noi sîntem văzători, și Dumnezeu e-un orb bătrîn, fiecare sîntem copiii lui, și fiecare îl purtăm de mînă. Un joc de oameni și de lupi, cu întîlniri la
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
chimic al reacției ce duce la fabricarea aurului. Combinația este aici, în acestă carte, totul este să o aplici. Cred că fiecare om care a citit rîndurile cărții a avut tresărirea faustică a celui care, descoperind o rețetă fermecată, vrea parcă să o țină numai pentru el, din dorința malefică de a nu le da altora posibilitatea să o aplice. Din păcate, Gladwell are grijă să liniștească apele, precizînd că setul de detalii din a căror combinație se poate atinge punctul
Rețeta succesului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11351_a_12676]
-
brusc, fără ca cineva să fi putut anticipa acest lucru, un individ naște o modă, un sinucigaș provoacă, fără voia lui, un lanț de sinucideri mimetice, sau un scriitor devine dintr-o dată, dintr-un anonim sadea, o vedetă remarcabilă. Îți vine parcă să spui că psihologia precede sociologia și totodată o înrîurește. Faptul că asemenea fenomene de masă sînt imprevizibile nu înseamnă că, pentru cine are ochi să sesizeze schimbările aproape imperceptibile ale mentalului colectiv, nu s-ar putea observa apariția unor
Rețeta succesului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11351_a_12676]
-
Dumitru Hurubă Doamna e lângă sufletele noastre. Și, parcă mai des și mai acut decât în alți ani, e și în noi, fiindcă vara ne-a lăsat în pragul său având în ochi și în minte imaginile tv ale puhoaielor sinistre măturând apocaliptic țara, iar în urechi jalea din
Când își va vedea primarul Constanței ceafa? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11377_a_12702]
-
a zis la un moment dat doamnei ministru: - O să faceți dumneavoastră turism pe litoral când mi-oi vedea ceafa fără oglindă... Și dacă, totuși, după de câte a fost în stare? Până la producerea fenomenului, doamnei ministru i s-au înțepenit, parcă, fălcile de uimirea zicerii.
Când își va vedea primarul Constanței ceafa? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11377_a_12702]
-
a șoselelor se deschide calea spre paradis. Mii de culori blînde sau înfricoșătoare, depinde cum pică lumina și cum stai cu păcatele, linii ce se unduiesc halucinant și desenează dealuri umbroase, contururi, un drum șerpuitor și pașnic care te conduce parcă în burta pădurii, care te așează ocrotitor într-o vale, pe o apă, la picioarele unor încrucișări de dealuri, de linii, de culori, de lumi. Un drum purificator, care te desprinde de aparențe și te apropie de esențe. Acolo, clopotul
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
de instrucție" ale altor ,ateliere de creație", acești autori ,își scriu textele cu revoltă și violență, încercînd să-și apere candoarea și puritatea adolescentină de ravagiile distrugătoare ale unui pragmatism vulgar, dominant în societatea noastră postdecembristă". Că tinerii în cauză ,parcă nu mai recunosc nici un fel de modele la care să se raporteze" e o chestiune. Altă chestiune este opinia d-lui Mincu care se situează la nivelul entuziasmului lor, denunțînd panicat o ,confuzie intergeneraționistă extrem de nocivă pentru climatul literar" și
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
publicată în Studii de muzicologie și rămasă până azi de referință în exegeza enesciană de la noi... A.S.: ... da, Ștefan Niculescu observa că impresia de improvizație e perfect simulată de Enescu. Eu aș spune că e atât de bine simulată, încât parcă ar trăi-o în acel moment! A trecut o jumătate de secol de la moartea lui Enescu, dar parcă azi ar improviza aceste pagini: atâta prospețime și-au păstrat - pe de o parte, tocmai datorită aspectului acestui improvizatoric, care, și el
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
Ștefan Niculescu observa că impresia de improvizație e perfect simulată de Enescu. Eu aș spune că e atât de bine simulată, încât parcă ar trăi-o în acel moment! A trecut o jumătate de secol de la moartea lui Enescu, dar parcă azi ar improviza aceste pagini: atâta prospețime și-au păstrat - pe de o parte, tocmai datorită aspectului acestui improvizatoric, care, și el, e foarte bine pus la punct și se bazează pe o canava extraordinar de bine articulată, care este
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
însă, structura nu e una de gândire neoclasică. Structura de gândire neoclasică este asemănătoare -, ca să zicem așa, cu un termen împrumutat din știință - metalimbajului; adică un limbaj care vorbește despre un alt limbaj: se iau modelele clasice și se distorsionează, parcă pentru a le testa rezistența. Stravinski a compus un Oedip - Oedipus rex - pe un text latinesc, de fapt franțuzesc inițial... D.P.: ...mai mult vorbit, declamat, decât cântat, aparținând lui Jean Cocteau... A.S.: ...da, un text de Jean Cocteau, transpus apoi
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
și este; iar, în acest sens, putem afirma și că ar putea fi o ființă... * Descoperirile de hârtii vechi scrise, de pagini frumos, ori nervos caligrafiate, sunt un prilej de grele amintiri sau de duioase rememorări, ce ne turbură... Astfel, parcă nemurirea ar căpăta aspectul ciudat al foii de hârtie, decolorată, uzată de trecerea anilor. Cu atât mai mult, cu cât xeroxarea paginei, cu umbrele fatale produse de aparat, întărește senzația... (Nemuririi?) ...Foarte ciudat. Până și descoperirile noastre, în aparență aparținând
Celuloza, ca document by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11408_a_12733]
-
Suspect cel însuflețit de o cauză. Suspect cel preocupat de idei generale, cel ce s-ar avânta și într-alte cercetări și culturi. Suspect cel capabil de un curaj. Suspect, deci, cel ce vine cu o lozincă și un stil". Parcă n-ar fi nimic nou sub soare, din 1925 în 2005. Istoric literar cunoscut în familia din ce în ce mai restrânsă a specialiștilor din domeniu (îngrijitori de ediții și monografiști), Elena Zaharia-Filipaș s-a devotat biografiei și operei lui Ion Vinea de trei
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
măreț, deci nimic tragic. Sedus de câștig, homo sapiens se alienează treptat și ireversibil. Originalitatea lui Karel Capek consistă și în aceea că e un imaginativ atât de înzestrat, încât nu se sfiește să lase la vedere mecanismul invenției exacerbate, parcă spre a o discredita dezinvolt. Duce până la ultima limită amplificarea temei și angajarea tuturor artificiilor narative de construcție a romanului, nu fără un rost ostentativ. Inflația verbală naște ironia. La încheierea lecturii ai impresia că acesta e ultimul roman, că
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
că nu se va termina decît odată cu lumea, cu oamenii și cu pămîntul acesta. Întîmplările și aventurile pe tărîmuri fabuloase, alaiurile de personaje bizare, de locuri vizitate pe uscat sau pe mare, ironia imensă a lui François Rabelais se constituie parcă în cartea cărților, în suma poveștilor și basmelor lumii, augmentînd funcția narațiunii și posibilitățile fără de frîu ale imaginației. Cine nu-și amintește revărsarea de cuvinte și de produse pagini întregi din oale și din cratițe, jertfe aduse, pe insula mîncăilor
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
după ce îți vărsaseră în sufragerie zeci și zeci de știri vomitive, de-ți venea să pui pistolul la tâmplă și să te împuști. Astăzi, la modă e ca ororile să fie prezentate de indivizi cu aspect fioros, cu vorbire sacadată, parcă recrutați din muzeul londonez al ororilor. Ei nu se mulțumesc doar să te informeze, ci să-ți bage și groază în vene. Cu alte cuvinte, de la etapa auroral-naivă a telejurnalelor, s-a ajuns la stadiul de crăpelniță generalizată. Mă mir
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
și confirmările lirice, de la începuturi. Să fim sănătoși, în substanța bunelor prilejuri, în ecoul lor bine ritmat și în atingere cu lumea. (Luminița Suse, Canada) * Deși fiecare vers este mereu o altă poveste, poemul alcătuindu-se din relatări scurte și parcă fără combustie, demersul dvs. liric merită atenție. Nu știu dacă este bine să vă gândiți să adunați într-un volum poemele în forma lor de-acum. În afară de răceala lor ce ni se transmite instantaneu, forma artistică nici ea nu atinge
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13647_a_14972]