46,037 matches
-
chiar și lucruri de care nu au nevoie. În timp ce stătea în casa lui Ricky, el intră la petrecerea unor oameni de afaceri și-și prezintă talentele făcând un ceas Rolex "să dispară" și vindecând un alt bărbat de frica de zbor cu avionul. Ricky începe să dea numele lui G unor alte obiecte în scopul de a stimula creșterea vânzărilor. El vrea să-i dea lui G emisiunea lui proprie, dar mediul de lucru stresant și mulțimea de fani care doresc
Picat din cer () [Corola-website/Science/325386_a_326715]
-
în care Russell organiza audiții în acest oraș. Din întâmplare, Close tocmai scrisese recent o povestire despre o astfel de "Picătură" pentru antologia horror Wasteland (DC Comics), în timp ce Russell a văzut doar un singur exemplu al muncii lui Close, în timpul zborului său către New York vizionând filmul "Incoruptibilii" de Brian De Palma. Close realizase în trecut cascadorii cu foc astfel încât a fost angajat să realizeze câteva scene de acest fel în film. El a slăbit foarte mult, de asemenea, la cererea lui
Picătura () [Corola-website/Science/325483_a_326812]
-
este un film românesc din 1984, regizat de Francisc Munteanu după un scenariu scris de Mihai Vasilescu. Rolurile principale sunt interpretate de Vladimir Găitan, Enikõ Szilágyi, Gheorghe Dinică, Ion Dichiseanu, Gheorghe Cozorici, Cristina Deleanu și Constantin Diplan. În timpul unui zbor TAROM către București, avionul condus de comandantul Oprescu (Gheorghe Dinică) și copilotul Alexandru Codreanu (Vladimir Găitan) este surprins de o furtună deasupra Vienei. Între cei piloți are loc o dispută cu privire la ceea ce ar trebui să facă. Codreanu susține că ar
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]
-
cu privire la ceea ce ar trebui să facă. Codreanu susține că ar trebui să aterizeze pe aeroportul din Viena sau să ocolească frontul atmosferic, în timp ce Oprescu (un pilot experimentat cu o carieră de 25 ani și aproape un milion de km de zbor) insistă să zboare printr-un culoar aflat în mijlocul furtunii. În timp ce avionul intră în furtună, culoarul de zbor se închide, iar legătura radio cu turnul de control este pierdută pentru câteva minute. Văzându-l pe comandant că este speriat de această
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]
-
sau să ocolească frontul atmosferic, în timp ce Oprescu (un pilot experimentat cu o carieră de 25 ani și aproape un milion de km de zbor) insistă să zboare printr-un culoar aflat în mijlocul furtunii. În timp ce avionul intră în furtună, culoarul de zbor se închide, iar legătura radio cu turnul de control este pierdută pentru câteva minute. Văzându-l pe comandant că este speriat de această întorsătura, copilotul Codreanu preia controlul aeronavei și execută o manevră contrară celei ordonate de Oprescu. În final
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]
-
contrară celei ordonate de Oprescu. În final, aeronava ajunge la București, iar comandantul afirmă că nu va raporta acel act de insubordonare. Dornic să se afle adevărul, Codreanu raportează conducerii Departamentului Aviației Civile actul său de insubordonare din timpul ultimului zbor, afirmând că Oprescu s-a panicat atunci când se aflau la 9.000 de metri altitudine. Anterior, fără să-l anunțe pe copilot, Oprescu scrisese însă un raport în care descrisese acțiunea din punctul său de vedere, învinovățindu-l pe Codreanu
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]
-
a fost Ion P. Ion. Filmările de pe aerodromul aviației sportive au fost realizate la Aeroclubul „Aurel Vlaicu” din București, operatorul care a realizat imaginile aeriene fiind Dumitru Gaiță. Avionul care a realizat acrobațiile aeriene (lupingurile) a fost un aparat de zbor YR-ZBO. Muzica filmului a fost interpretată de Orchestra de Jazz a Radioteleviziunii Române dirijată de artistul emerit Sile Dinicu. Filmul "" a fost vizionat de 1.435.358 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]
-
până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Categorisind filmele lui Francisc Munteanu drept axate pe subiecte realiste desuete și pline de „schematism și artificialitate” , criticul Călin Căliman scria în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că filmul "Zbor periculos" este „un alt film despre aviatori scris de un aviator”, concluzionând metaforic însă că „moara macină din nou în gol”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Doi piloți, puși sub interdicție
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]
-
film despre aviatori scris de un aviator”, concluzionând metaforic însă că „moara macină din nou în gol”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Doi piloți, puși sub interdicție de către superiori din cauza unui zbor riscat, se reabilitează în înfruntarea cu periculoșii nori de formație „orajoasă”. Filmul funcționează pe două planuri paralele: unul, la 5000 m altitudine unde bântuie un uragan și celălalt, „furtuna” de la etajul II al aeroportului, gata să distrugă echilibrul și cariera
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]
-
reabilitează în înfruntarea cu periculoșii nori de formație „orajoasă”. Filmul funcționează pe două planuri paralele: unul, la 5000 m altitudine unde bântuie un uragan și celălalt, „furtuna” de la etajul II al aeroportului, gata să distrugă echilibrul și cariera „insubordonatului” pilot. Zborul, care demarează vijelios, sfârșește convențional-idilic. El marchează, totuși, primul film pentru care Francisc Munteanu recurge la serviciile unui dramaturg (Mihai Vasilescu), fie el și la debut.”"
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]
-
Base, Texas iar celălalt la domeniul Wright, în apropiere de Dayton, Ohio. Multe teste au fost efectuate pentru a determina caracteristicile care diferențiază piloții de succes de cei de insucces. În timpul anilor 1930, Edwin Link a dezvoltat primul simulator de zbor. Tendința a continuat, iar noi simulatoare și echipamente de test au fost elaborate. O altă evoluție semnificativă a fost în sectorul civil, unde efectele iluminatului asupra productivității muncii au fost examinate. Aceasta a condus la identificarea efectului Hawthorne, ceea ce a
Factorul uman () [Corola-website/Science/325929_a_327258]
-
a dat greș"), în "Spaceflight". 33 (martie 1991), paginile 2-3 descrie cum programul sovietic pentru Luna a pierdut din vigoare după aselenizarea misiunii Apollo. Misiunile erau urmărite prin radar din câteva țări pe traiectoria spre Luna și înapoi. Rețeaua pentru Zboruri Spațiale cu Echipaj Uman (Manned Space Flight Network, MSFN) a NAȘĂ era o rețea de stații la nivel mondial, care a urmărit misiunile Mercury, Gemini, Apollo și Skylab. Cele mai multe stații MSFN au fost necesare doar în timpul lansării, orbitarii circumterestre și
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
care a aselenizat în aprilie 1967, au fost aduse înapoi pe Pamant de Apollo 12 în noiembrie 1969. Aceste specimene prezentau semnele expunerii la condițiile de pe Lună. Jurnalul Observatorului Chabot înregistrează o aplicație a urmăririi optice în timpul fazelor finale ale zborului Apollo 13, la 17 aprilie 1970: Elaine Halbedel, de la Observatorul Corralitos, a fotografiat Apollo 14. Paul Wilson și Richard Ț. Knadle, Jr. au recepționat transmisii de voce de la Modulul de Comandă, aflat pe orbită circumlunara, în dimineața zilei de 1
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
sporturi aeriene: BASE jumping (săritură de la un punct fix), bungee jumping (săritură cu coarda elastică), gliding (planorism), hang gliding (deltaplanorism), high wire (mers pe sârmă), ski jumping (sărituri cu schiurile), sky diving (parașutism), sky surfing (surf aerian) și sky flying (zbor cu un costum special în formă de aripă). Optsprezece sporturi terestre: indoor climbing (cățărări la interior), adventure racing (întereceri extreme), aggressive inline skating (patinaj extrem cu role), BMX (cros ciclist), caving (speologie), motocross, extreme skiing (schi extrem), freestyle skiing (schi
Sport extrem () [Corola-website/Science/324964_a_326293]
-
fie predate la Royal Air Force pentru a fi utilizate în aeroporturi și la apărarea bazelor aeriene. VIII Mk a fost de asemenea discutat în termeni de un alt plan cunoscut sub numele de "Wing Carrier"; în acest niște suprafețe de zbor, cum ar fi aripi, ar fi montate pe Mk VIII, astfel încât acesta ar putea fi tractat de o aeronavă de transport și apoi să alunece în luptă în sprijinirea forțelor aeropurtate.Planul a fost abandonat, însă, doar după ce prototipul s-
Tancul ușor Mk VIII () [Corola-website/Science/325013_a_326342]
-
Contraamiralul Richard Evelyn Byrd, Jr., USN (n. 25 octombrie 1888 - d. 11 martie 1957) a fost un ofițer american de marină, specializat în explorări. A fost un pionier al aviației americane, explorator polar și organizator de logistică pentru expediții polare. Zborurile aviatice în care a servit drept navigator și lider de expediție, au traversat Oceanul Atlantic, un segment din Oceanul Arctic, și o parte din Antarctica. Byrd a susținut că expedițiile sale au fost primele care au ajuns la Polul Nord și la Polul
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
a învățat la Virginia Military Institute înainte ca circumstanțele financiare să-i determine transferul la United States Naval Academy în 1912. A învățat să piloteze în Primul Război Mondial în timpul serviciului în cadrul Marinei Statelor Unite. Și-a dezvoltat o pasiune pentru zbor, și a inventat tehnici de pilotaj deasupra oceanului, inclusiv unele aparate, cum ar fi indicatoare de curenți și sextanți cu bule de aer. Expertiza sa în acest domeniu a dus la numirea sa în echipa ce a planificat calea de
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
și a inventat tehnici de pilotaj deasupra oceanului, inclusiv unele aparate, cum ar fi indicatoare de curenți și sextanți cu bule de aer. Expertiza sa în acest domeniu a dus la numirea sa în echipa ce a planificat calea de zbor a primului zbor transatlantic al Marinei Statelor Unite, din 1919. Dintre cele trei bărci zburătoare care au pornit la drum, doar avionul NC-4 al lui Albert Read a terminat călătoria, proiectul devenind astfel primul zbor transatlantic. La 9 mai 1926, Byrd
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
tehnici de pilotaj deasupra oceanului, inclusiv unele aparate, cum ar fi indicatoare de curenți și sextanți cu bule de aer. Expertiza sa în acest domeniu a dus la numirea sa în echipa ce a planificat calea de zbor a primului zbor transatlantic al Marinei Statelor Unite, din 1919. Dintre cele trei bărci zburătoare care au pornit la drum, doar avionul NC-4 al lui Albert Read a terminat călătoria, proiectul devenind astfel primul zbor transatlantic. La 9 mai 1926, Byrd și pilotul Floyd
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
echipa ce a planificat calea de zbor a primului zbor transatlantic al Marinei Statelor Unite, din 1919. Dintre cele trei bărci zburătoare care au pornit la drum, doar avionul NC-4 al lui Albert Read a terminat călătoria, proiectul devenind astfel primul zbor transatlantic. La 9 mai 1926, Byrd și pilotul Floyd Bennett au încercat să zboare peste Polul Nord într-un trimotor Fokker F-VII denumit "Josephine Ford". Zborul a pornit din Spitsbergen (Svalbard) și a revenit la aerodromul de pe care a decolat. Byrd
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
drum, doar avionul NC-4 al lui Albert Read a terminat călătoria, proiectul devenind astfel primul zbor transatlantic. La 9 mai 1926, Byrd și pilotul Floyd Bennett au încercat să zboare peste Polul Nord într-un trimotor Fokker F-VII denumit "Josephine Ford". Zborul a pornit din Spitsbergen (Svalbard) și a revenit la aerodromul de pe care a decolat. Byrd a susținut că a ajuns la pol. Reușita i-a adus lui Byrd multe laude, precum și Medalia de Onoare, precum și fonduri pentru următoarele tentative de
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
sub semnul întrebării succesul lui Byrd pe baza experienței sale cu privire la viteza avionului. În 1971, Balchen a speculat că Byrd ar fi călătorit în cerc, fără țintă, fără a vedea uscatul. Publicarea în 1996 a jurnalului lui Byrd ce relatează zborul din 9 mai 1926 a dus la dezvăluirea unor date de sextant șterse (dar lizibile) ce diferă de datele din raportul scris la mașină de Byrd în 22 iunie și transmis National Geographic Society. Byrd a citit pe sextant poziția
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
Dennis Rawlins care adaugă că datele de sextant din raportul oficial inițial, nedisponibil, sunt toate date cu precizie de o secundă, ceea ce era imposibil cu sextantele Marinei disponibile în 1926, fiind diferită de precizia datelor din jurnalul lui Byrd pentru zborurile din 1925 și 1926, care erau date cu precizie de o jumătate sau un sfert de minut. Unele surse susțin că Floyd Bennett și Byrd ar fi dezvăluit ulterior, în discuții private, că nu au ajuns la pol. O sursă
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
S-a afirmat apoi și că Byrd și-ar fi mărturisit eșecul expediției la Polul Nord într-o plimbare lungă efectuată împreună cu dr. Isaiah Bowman în 1930. Dacă Byrd și Bennett nu au ajuns la Polul Nord, este extrem de probabil că primul zbor peste pol a fost cel al dirijabilului "Norge", din mai 1926, cu echipajul format din Roald Amundsen, Umberto Nobile, Oscar Wisting și alții. Acest zbor a plecat din Spitsbergen (Svalbard) către Alaska și nu a făcut opriri, așa că nu este
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
1930. Dacă Byrd și Bennett nu au ajuns la Polul Nord, este extrem de probabil că primul zbor peste pol a fost cel al dirijabilului "Norge", din mai 1926, cu echipajul format din Roald Amundsen, Umberto Nobile, Oscar Wisting și alții. Acest zbor a plecat din Spitsbergen (Svalbard) către Alaska și nu a făcut opriri, așa că nu este loc de îndoială că ei chiar au trecut peste Polul Nord. Amundsen și Wisting fuseseră și membri ai primei expediții care a atins Polul Sud la
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]