KorAP: Find »[drukola/base=intenție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1794 1795 1796 ...2042 >

51,037 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

crestele din spatele lor, răsărea soarele. Ofițerul însărcinat cu aprovizionarea armatei se apropie de Mitsutada și-l întrebă despre micul dejun: — Facem aici pregătirile de dimineață sau mergem mai departe, până la Nishijin? Mitsutada tocmai voia să-l întrebe pe Mitsuhide ce intenții avea, dar, în acel moment, Yomoda Masataka își opri calul lângă al lui Mitsuhide și cei doi părură să privească fix spre Shirakawa, pe unde trecuseră. Mitsutada stătu un moment pe loc. — Masataka, acela nu-i Matabei? Ba cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
sângele mai multor generații de războinici. Crezi c-am de gând să-mi sfârșesc zilele ascultând ordinele lui? Nu poți vedea că Nobunaga e un om rău, Mitsuharu? Mitsuharu stătu o vreme tăcut, năucit, apoi întrebă: — Cui i-ai dezvăluit intențiile tale? Pe lângă tine, unei duzini dintre vasalii mei cei mai demni de încredere. Trăgând adânc aer în piept, Mitsuhide înșiră numele oamenilor. Mitsuharu ridică privirea spre tavan și lăsă să-i scape un oftat prelung. Ce mai pot zice acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
nu interpretați greșit această acțiune; o fac numai în scopul de a vă dezvălui un mare eveniment, îndelung așteptat - un eveniment care va afecta întreaga națiune și va însemna fie înălțarea, fie căderea noastră. Astfel începu Mitsuhide să-și divulge intențiile. Mitsuhide înșiră toate plângerile lui împotriva lui Nobunaga: umilințele din Suwa și Azuchi și, în sfârșit, înjosirea finală, ordinul de a intra în campania din apus care îl făcea subordonat al lui Hideyoshi. În continuare, enumeră numele oamenilor care-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
când se ruga la zeița soarelui, mulțumea, cu sinceritate pentru toate încercările prin care trecuse în acei cinci ani. Nimeni nu ar fi pornit de bună voie în căutarea unor asemenea cazne. El însuși considera că, indiferent care erau actualele intenții ale cerului în ceea ce-l privea, continuase să-i trimită dificultăți după dificultăți. Existau zile când era recunoscător pentru greutățile și răsturnările din tinerețe, fiindcă acelea îi dezvolaseră voința de a supraviețui propriilor lui slăbiciuni fizice. De astă dată, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și încuie cu grijă ușa pe dinafară. Chiar atunci, Kyutaro apăru încet lângă Hikoemon și-i șopti ceva la ureche. — Domnia Sa e îngrijorat că vestea despre incidentul din Kyoto ar putea ajunge la urechile oamenilor. În ochi i se citea intenția de a-l ucide pe mesager, dar Hikoemon clătină din cap. După ce făcură câțiva pași, îi spuse: Probabil va muri acolo unde e, de mult ce-a mâncat. Lasă-l să moară în liniște. Privind spre magazia sutrelor, Hikoemon întinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
poziția, replică Ekei. Dacă Mori cedează cinci dintre cele zece provincii ale sale, iar viața lui Muneharu nu este cruțată, va însemna că nu au reușit să urmeze Calea Samuraiului. — Totuși, după ultima noastră întâlnire, nu i-ați întrebat ce intenții au? — N-a fost nevoie. Clanul Mori nu va fi niciodată de acord cu moartea lui Muneharu. Prețuiesc loialitatea mai presus de orice altceva și nimeni, de la Seniorul Terumoto până la cel mai de jos vasal al său, nu s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Ora Calului, la bordul unei ambarcațiuni, în văzul ambelor armate. În acel moment, tratatul de pace se va încheia, viețile apărătorilor vor fi salvate, iar clanul Mori va avea siguranța garantată pentru totdeauna. Pătruns de emoție, Kobayakawa întrebă: — Care sunt intențiile lui Hideyoshi? — Când a auzit oferta Generalului Muneharu, Seniorul Hideyoshi a fost adânc mișcat. A spus că ar însemna să fie lipsit de inimă să nu răsplătească o asemenea loialitate fără pereche. Prin urmare, deși dumneavoastră i-ați promis cedarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Toshimitsu? Mitsuhide voia să creadă că mesagerii pe care-i trimisese pățiseră ceva sau că Junkei și ceilalți nu făceau decât să întârzie, dar Saito Toshimitsu acceptase deja realitatea. — Nu, stăpâne, răspunse bătrânul. Bănuiesc că Seniorul Tsutsui nu mai are intenția să vină. Nu există nici un motiv de a întârzia atât de mult pe drumurile netede din Koriyama. Nu, trebuie să existe un motiv, insistă Mitsuhide. Îl chemă pe Fujita Dengo, redactă rapid o scrisoare și o trimise la Koriyama. Ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
fi fost o armată numeroasă. Norii încă mai erau destul de roșii, dar, pe pământ, se întunecase deja. Dengo aprecie că se dusese prea departe și-și schimbă instrucțiunile. — Cotiți la dreapta! ordonă el. Întoarceți-vă! Întoarceți dreapta cât puteți! Avea intenția de a pune toată armata să ocolească în cerc, pentru a se reuni cu armata principală și a continua lupta împreună. Dintr-o dată, însă, o unitate sub comanda lui Hori Kyutaro atacă năprasnic, dinspre stânga. Dengo avu senzația că soldații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Atâta vreme cât stăm aici, forțele inamice se vor apropia tot mai mult și totul se va sfârși chiar în acest loc. Ar trebui să dăm pinteni cailor și să pornim spre Shroyuji, cât putem de repede. Tatewaki nu mai întreba ce intenții avea stăpânul său. Suflase din corn și ordonase, imediat, retragerea spre miazănoapte. Yojiro și încă un vasal își abandonară caii și o luară pe jos, trăgând fiecare de căpăstru calul stăpânului lor. Ceilalți soldați și comandanți de pe colină îi urmară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
rezolva acea problemă, așa că, nu am avut ce face altceva decât să lupt cu îndârjire până acum două-trei zile. — Faptul că ne putem întâlni aici astfel, în siguranță, înseamnă că drumul pe care l-ai urmat e în armonie cu intențiile zeilor și ale lui Buddha. Ei bine... Nene, vino încoace și tu. Trebuie să-i mulțumim împreună. Cu aceste cuvinte, bătrâna se întoarse, din nou, spre statuia lui Kannon. Până în acel moment, Nene stătuse la distanță de Hideyoshi și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
celor așezați la consfătuire, nu putea face, evident, nimic mai mult decât să se abțină. „Numai de i-aș putea lua lui Hideyoshi zona strategică din Nagahama,“ își spunea el. În ultimă instanță, rămase cu speranța de a-și realiza intențiile secrete cu altă ocazie și acceptă condițiile așa cum erau. Față de fluctuațiile lui Katsuie, atitudinea lui Hideyoshi era complet lipsită de griji. De pe vremea campaniei din provinciile apusene și până la victoria din Yamazaki, Hideyoshi deținuse conducerea atât în politica militară, cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
la ceremonia de mâine. Mă întreb ce ar fi mai bine să fac. — Sper că nu veți merge. În nici un caz! — Este o celebrare pentru consacrarea tânărului senior și trebuie să fie de față toată lumea. Vă mulțumesc pentru bunele dumneavoastră intenții, Reverența Voastră. Vă sunt foarte recunoscător. Dincolo de plasa pentru țânțari, Hideyoshi își lipi palmele în rugăciune, spre marele preot ai cărui pași se retrăgeau. Hideyoshi avea un somn foarte sănătos. A adormi imediat, ori de câte ori vrei, poate părea un lucru facil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
său vitreg, Katsutoyo. Katsuie încă nu știa de ce insistase Hideyoshi, la conferința din Kiyosu, să-i dea castelul lui Katsutoyo. Și nici participanții la întrunire, nici populația în general, nu deveniseră bănuitori și nu se gândiseră nici o clipă la ce intenții avusese Hideyoshi. Katsuie mai avea un viu vitreg, pe Katsutoshi, un băiat care urma să împlinească cincisprezece ani în același an. Acei membri ai clanului Shibata cărora le păsa cât de cât, se lamentau că, dacă relația dintre Katsuie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
depuseră tămâie la altar. Printre cei îndoliați, însă, cam jumătate din rudele clanului Oda, care ar fi trebuit neapărat să participe, lipseau. Samboshi nu apăruse, și nici Nobutaka, Katsuie sau Takigawa. Dar poate că cele mai neînțelese dintre toate erau intențiile lui Tokugawa Ieyasu. După incidentul de la Templul Honno, Ieyasu se afla într-o poziție nemaiîntâlnită până atunci. Ce gânduri avea sau cum priveau ochii săi reci actualele evenimente, nimeni nu putea ști. CARTEA A NOUA AL ZECELEA AN AL LUI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
urma să adune forțele din provincia Ise; Nobutaka avea să-l convingă pe Gamo Ujisato să treacă de partea lor și să ceară ajutorul lui Niwa Nagahide; Katsuie însuși urma să-i scrie lui Tokugawa Ieyasu pentru a-i afla intențiile, iar un mesager fusese trimis deja la vechiul shogun intrigant, Yoshiaki. În sfârșit, se spera că, la momentul potrivit, clanul Mori urma să-l atace pe Hideyoshi din spate. Acesta era planul, dar atitudinea lui Ieyasu rămânea complet neclară. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
După ce mesagerii traversară Râul Yodo, putură vedea schelele care înconjurau castelul. Drumul era brăzdat adânc de urmele boilor și ale cailor și tot ce vedeau indica energicele planuri ale lui Hideyoshi. Până și Inuchiyo începea să-și pună întrebări cu privire la intențiile lui Hideyoshi. Katsuie, Takigawa și Nobutaka îl acuzau pe Hideyoshi că-l neglijase pe Seniorul Samboshi și că acționa numai în interes propriu. În Kyoto, își construia baza puterii, câtă vreme în afara capitalei cheltuia sume enorme pe construcția de castele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
În cele din urmă, veștile despre cuvintele aspre ale lui Katsuie ajunseră la Katsutoyo. Acum, înconjurat de armata lui Hideyoshi, Castelul Nagahama era izolat, iar Katsutoyo nu avea încotro să se mai întoarcă. Vasalii săi superiori, care-i ghiciseră deja intențiile, anunțată: — Acei vasali care au familiile în Echizen, pot pleca. Cei ce doresc să stea aici cu Seniorul Katsutoyo și să se alăture Seniorului Hideyoshi pot rămâne. Domnia Sa înțelege, însă, că mulți dintre voi considerați că v-ar fi dificil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
neghiobie. Katsuie fierbea de furie. Deși propria lui strategie era plină de greșeli, critica acțiunile lui Takigawa Kazumasu, care atacase prea devreme. Însă chiar și dacă Takigawa ar fi respectat planurile lui Katsuie, așteptând topirea zăpezilor, Hideyoshi - care înțelesese deja intențiile inamicului - nu le-ar fi lăsat timp. Într-un cuvânt, Hideyoshi îi dejucase lui Katsuie planurile. Intuise ce avea acesta în minte încă de pe vremea când Katsuie îi trimisese mesageri pentru tratativele de pace. Katsuie n-avea de gând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
a mers? Vești bune sau proaste? întrebă, nerăbdător, Yasumasa. — Totul s-a aranjat, replică Shinroku. — Te-ai putut întâlni cu el? A ieșit totul bine? Inamicul are deja iscoade foarte vigilente, dar l-am putut întâlni pe Seniorul Shogen. Ce intenții are? — Le am scrise într-o scrisoare. Căută în pălăria de răchită împletită și smulse capătul șnurului. O scrisoare care fusese lipită dedesubt îi căzu în poală. Shinroku netezi scrisoarea și o puse în mâna seniorului său. Yasumasa studie, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
semnalizare ale lui Shogen. Dar planul fusese zădărnicit, iar Shogen abia reușise să scape cu viață. În timp ce asculta de la fratele său, Yasumasa, întorsătura pe care o luaseră evenimentele, Genba părea scârbit. — Ce? Vrei să spui că Hayato le-a dat intențiile peste cap fiindcă planul a fost divulgat azi dimineață? întrebă el. Ei bine, complotul lui Shogen trebuie să fi fost prost conceput. Spune-le la toți trei să vină aici. Până atunci, Genba făcuse tot posibilul pentru a-l determina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
mult. Apoi, în fața împrăștierii taberei centrale a aliaților săi, abandonă Shizugatake fără să tragă un glonț sau să ridice o singură lance pentru a rezista, fugind cu o iuțeală care părea să spună că fiecare se salvează cum poate. Avea intenția de a se reuni cu aliații din Kinomoto, așteptând apoi ordinele lui Hidenaga. Acum însă, pe drum, întâlnise un om din clanul Niwa care-l informa despre întăririle lui Niwa Nagahide. Recâștigându-și dintr-o dată curajul, își reorganiză trupele, făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
însă, își trăda sufletul. Katsuie... Hideyoshi... Comparându-i pe cei doi, Inuchiyo n-ar fi riscat în nici un caz să aleagă greșit între ei. Când își părăsise castelul din Fuchu, plecând pe câmpul de luptă, soția sa fusese îngrijorată pentru intențiile lui și îl ceecetase îndeaproape. Dacă nu lupți contra Seniorului Hideyoshi, nu-ți vei face datoria de războinic, spusese ea. — Așa crezi? — Dar nu cred nici că e nevoie să-ți onorezi cuvântul față de Seniorul Katsuie. Nu vorbi prostii. Crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Inuchiyo nu-și putea stăpâni mila față de el. Înțelegea că umilința lui Genba se datora, cel mai probabil, slăbiciunii pe care o simțea din cauza înfrângerii. Dar era posibil să fi fost provocată și de faptul că Genba înțelesese deja adevăratele intenții ale lui Inuchiyo. — Inamicul pare să se apropie, continuă Genba, fără a se odihni nici o clipă; în timp ce bombănea aceste cuvinte, se ridică. Ei bine, adăugă el, pe curând. Ridică pânza cortului și ieși, dar apoi se întoarse spre Inuchiyo, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
din clanul Maeda să ia poziție în calea avansării inamice, dar praful acoperea armata lui Hideyoshi, care refuza să-și continue drumul în raza armelor. După ce se despărțise de Genba, Inuchiyo se oprise la marginea muntelui, observând, de departe, situația. Intențiile sale îi nedumereau chiar și pe generalii din jurul lui. Doi dintre samurai, însă, îi aduseră calul. „Ei, acum s-a hotărât să intre în luptă.“ În adâncul sufletului, asta părea să fie speranța soldaților. Dar, în timp ce se sălta în scări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]