45,675 matches
-
de ronțăieli de capre cocoțate pe coasta/ galbenă sub cerul tîrîndu-se cu cele o sută de burți de cîini/ prin aurul moale și prin verdele tare: ah, marea, schimbăcioasă/ plîngînd cu fire de nisip la colțul gurii" ( "Work in progress"). Parcă radiografiind fenomenele "poetice", Ioan Moldovan le dă în vileag antipoezia, id est un strat mai profund evocator tocmai prin debarasarea de convenții "frumoase", prin nuditatea sa ontologică. Nici o solemnitate nu rezistă în fața privirii scrutătoare a celui ce socotește, emblematic, că
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
Doina Jela Vladimir Bukovski îl cunoșteam de la începutul anilor ’90, cînd, trăind în Franța, îl vedeam la emisiunea lui Bernard Pivot și în unele dezbateri televizate. Tăcut, posac, semănînd cu un urs greoi, asculta parcă adormit poliloghia isterică a preopinenților lui, penibilii comuniști francezi de după căderea zidului Berlinului. Apoi, în două vorbe cumpănite, le răsturna fără drept de apel argumentele, pentru ca să cadă imediat în muțenia lui. Familia mea de acolo întrerupea cina și conversația ca să
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
inclusiv sub unghiul plastic. Compunîndu-se contrastant, imaginile conturează un stil inconfundabil: "Muțesc privighetorile,/ mierlele, cucii./ Sîngeră în biserici/ icoana, pristolul.// Atenție:/ vin politrucii/ care vor bate în masă/ cu tovarăș pistolul.// Învață citirea și scrisul/ copiii noștri plăpînzi ca macii,/ parcă vorbind literei:/ «ținem la tine».// Atenție:/ vin maniacii/ care vor scoate ochii/ scrierii noastre latine.// Încă mai sună în zori/ «Deșteaptă-te, române»,/ încă nu-s izgonite, domnule Eminescu,/ cărțile Dumitale,// Atenție:/ vin căpcăunii/ care înjunghie Steme/ și înghit Imne
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
groaznic/ Să nu pricepi că ești rob / Aceasta e Basarabia,/ Frate al meu,/ Tu, care înghețatele mîini/ Ale copiilor ei/ Le încălzești în mîinile tale./ Sînt palmele tale/ Ca o carte frumoasă/ Care le spune: «Albaștri/ Sînt ochii libertății/ Și parcă tot nu-i destul/ Numai atît»" (Rău să nu înțelegi...). Pentru neoromanticul Vieru, patria alcătuiește un inepuizabil rezervor de simboluri, un adevărat corn al abundenței poetice. Să admitem, totuși că cititorul onest al textelor d-sale trebuie să facă un
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
decît sexul: IUBIREA pe care nu o mai credea posibilă, și femeia care i-o dăruiește, Valérie. Este o mare pasiune și o mare iubire, ce are drept fundal, rînd pe rînd, luxuriantul decor tropical și un Paris cenușiu, aflat parcă sub asediu, terorizat de bandele din cartierele mărginașe. Iubirea celor doi nu poate sfîrși, potrivit viziunii mai generale a autorului, decît în eșec. Valérie moare sub ochii lui Michel, într-un atentat terorist musulman, undeva pe o insulă edenică a
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
a produs un mare și normal haos... Haralampy, am strigat atunci. Te-ai bolunzit? Tu nu auzi ce aberații spui? Pe ce lume trăiești? Ia privește la televizor... El e El e Uraaa Uite-l pe înscăunatul nostru. I-auzi, parcă spune ceva... Adică ar fi fost mai bine să nu fi fost incidente? tocmai întreba "înscăunatul" pe un reporter. Pentru mine n-ar fi fost deloc liniștitor... Leșinuri? Come? Reclamații? Amenințări? Păruieli? Înseamnă că lumea gândește și acționează. Aceasta face
Bacalaureatul by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13700_a_15025]
-
-ți dă indiciile propriei mitologii decît pe măsură ce-l parcurgi, solicitîndu-ți perspicacitatea, există "detalii" pe care, abia la o a doua vizionare, ajungi să le percepi și - eventual - să le găsești semnificative: acele "O"-uri, de pildă, care s-au desprins parcă din îndemnul/ însemnul "GOOd Luck" din interiorul cazinoului și care clipesc intermitent pe orice reclamă luminoasă din afara lui ( "HOstel" etc.); unul din aceste "O"-uri îl regăsim în titlul original: "IntactO". Are el vreo semnificație? Judecînd după prezența lui într-
Norocoși de serviciu by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13694_a_15019]
-
membru în comisia de recepție ( tradusese, la rândul său, dar mai cu blândețe, Antoniu și Cleopatra), îi adusese o obiecție de amănunt, privind traiectul unei fraze. " Noi românii așa vorbim, îi replicase scurt, Dan Botta. " Auzi, domnule, comentase indignat, Vianu, parcă eu ce sunt?" L-am zărit, în ultimul său an de viață, pe timp de încălzire, trecând cu paltonul larg deschis, prin dreptul cinematografului Scala, cu o distrată tristețe ce-i emana din întreaga ființă. Devenise, pare-se, tot mai
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
bibliotecă: Confluențe și Cică... Am reținut, cu mîndrie și invidie, teribila acuratețe a frazei. Totul e atît de șlefuit, de perfect, încît aproape că sufăr pentru neglijența cu care dau bunul de tipar sau bunul de spectacol, la textele mele... Parcă nu aș fi ardelean ca și tine... Parcă... Regman, totdeauna te-am bănuit că ai talent, în plus că ai putea să întuneci, într-o frumoasă zi, uriașa mea vocație pentru ironie și grotesc. Tu ești singurul dintre noi (toți
Din arhiva Cornel Regman () [Corola-journal/Journalistic/13715_a_15040]
-
și invidie, teribila acuratețe a frazei. Totul e atît de șlefuit, de perfect, încît aproape că sufăr pentru neglijența cu care dau bunul de tipar sau bunul de spectacol, la textele mele... Parcă nu aș fi ardelean ca și tine... Parcă... Regman, totdeauna te-am bănuit că ai talent, în plus că ai putea să întuneci, într-o frumoasă zi, uriașa mea vocație pentru ironie și grotesc. Tu ești singurul dintre noi (toți am fost grefați cu glanda critică a antiridicolului
Din arhiva Cornel Regman () [Corola-journal/Journalistic/13715_a_15040]
-
tulbură înfățișarea așa cum toți/ ochii schimbînd ziua în noapte au devenit/ mlaștină..." ( Mlaștina). Lehamitea densă a unui Ion Caraion ( colecție de miezuri autodistructive) își prefiră ecoul într-un atare peisaj teluric mai mult decît transcendent, în care mizeria umană, neîndrăznind parcă a-și ridica privirea spre ceruri, se aliază cu superstiția: "...noroi gri noroi greu noroi/ suflete obosite ca pietrele stau sub el cu mîinile/ ridicate purtîndu-mă ca un prapor/ eu umbră/ căzută pe spinarea Tisei adun bucăți de țară:/ aici
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
facem a doua zi, încît întîlnirea oficială ne găsea pregătiți și pentru cele mai negre ipoteze. Pînă în ’89 mai toate întîlnirile oficiale aveau și un anumit grad de risc, ca să nu zic că puteai intra în bucluc din cauza lor. Parcă nici n-ar fi fost. Au rămas numai conversațiile noastre nocturne, care mai tîrziu însemnau planuri de viitor, într-o lume pe care încercam s-o aproximăm, fără prea mare succes, străduindu-ne să credem că mai era loc sau
Convorbiri altfel imposibile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13727_a_15052]
-
către Dumnezeu, trădarea prin singurătate și-o mărturisește cu lacrimi dar mai mult fără lacrimi, jertfele lui de cuvinte se usucă în verbiaj, în filozofare, în preocuparea de sine în a se măsura și așeza, în interior, într-o poziție parcă studiată. Totul este foarte frumos în primul distih, ca să se deterioreze ușor într-al doilea, astfel: Până la mine margini cu îngeri amintirea plutind printre aripi/ Întru singurătatea iubirii lumina orbind în alint, Doamne// Până la mine margini cu îngeri posesia utopiei
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
în confuzie, dacă nu neapărat în erezie, într-o primă secvență dintr-un ciclu bogat numeric, Captiva nesfârșire. Consolator cu Dumnezeu însuși la început, tonul păcătosului în dialog cu El cade în derizoriu, coerența se destramă și ritmul se rupe, parcă speriate de îndrăzneala și trufia omenească: Doamne, va veni o vreme/ când amândoi ne vom minți,/ eu de păcat, Tu de blesteme./ nu plânge, o, nu, nu Te teme// Doamne, va veni o vreme/ când vom muri zi de zi
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
de lume. De fapt, de aici începe moartea. Dar tu mai ai mult până acolo... Sunt conștientă că vorbindu-ți atât sunt în pierdere, pentru că cel care vorbește mai mult devine mai dependent de cel are ascultă și nu invers. Parcă ți-am mai spus asta, ce puține idei mi-au mai rămas. Cel care spune mai mult e de obicei bărbatul, cel care ascultă e femeia. Bărbatul se deșartă continuu, femeia e cea care se umple până la saturație. De aceea
Câtă cultură, atâta sinceritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16607_a_17932]
-
nu prea stai la coadă la bătaie/ dar nici nu o cauți cu lumînarea". Această atitudine delimitează două zone distincte în volum, de fapt generale la Grișa Gherghei: una a lumii copilăriei și tinereții, în care asistăm la o demonstrație, parcă, a valorilor aspre care o constituie, și una a ironiilor, a lumii curente, deformată în absurd și derizoriu. Asemănările cu poemele de inspirație rurală din, de exemplu, La Lilieci, sînt vizibile în poeziile în care desenează portretul unor personaje din
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]
-
a trecutei tradiții: "acum știu cum trebuie să vorbesc peste gard/ cum trebuie să-mi sprijin coatele/ și mai ales cum să execut acel gest de pauză/ cînd îți dai pălăria puțin pe spate/ cu degetul mare adus printre sprîncene/ parcă ai avea ceva de spus de cînd lumea/ dar aștepți mai întîi să aprinzi o țigară/ sau o jumătate de țigară/ după cum te ai cu vecinul". Zeflemeaua sau dramaticul se ascund în situațiile absurde, în naivitățile prefăcute, în dejucarea metaforelor
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]
-
refuzat să publice acest capitol și... l-a făcut pierdut. Dacă ipoteza mea nu se verifică întrebarea, neliniștită, rămîne. Ce s-a întîmplat cu acele capitole (sau al doilea volum) din memoriile lui C. Beldie? Unde sînt, dacă mai sînt? Parcă premonițial, fiul memorialistului îmi povestise că tatăl său era mult preocupat de soarta memoriilor sale și lăsase drept testatori cîțiva prieteni (T. Vianu, Șerban Cioculescu, Arghezi, Perpessicius) care aveau fii care, la nevoie, să se ocupe de soarta memoriilor sale
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
platou înghesuit în curtea interioară a imobilului și încă mai dureroasă era eliminarea obiectivelor artistice ale "programului", a preocupărilor pentru "formarea oamenilor tineri de care avea nevoie cinematografia noastră" ("această îndatorire fusese tratată formal, de mîntuială, și de pe o poziție parcă dinadins făcută să-i îndepărteze pe toți ucenicii și candidații în cinematografie"). Eminentul fondator pe sol național a două dintre profesiile cineaste - cea a criticii de specialitate și cea de producător - ne delectează în Amintiri cu perle citate din panseurile
Fatalitatea falimentului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16599_a_17924]
-
numai prin mine!"// Îl privesc:/ o vînă de bou/ mîngîindu-ne obrajii!" (Vîna de bou). Fiind ea însăși o lume în sine, vizionară, antiutopia își are heraldica proprie: "Deasupra - cetină verde,/ În dreapta - ochiul de rouă,/ La stînga - umbra în două/ Tăiată - parcă te-aș pierde.// Deasupra - pasăre albă,/ În față - roșu nisip,/ în urmă - tainică salbă;/ Port lacrimi de gheață pe chip" (Semne). Incluzînd note de imprecație, id est de satiră cu clocote metaforice ("Voi/ nu veți lua foc/ în vecii vecilor
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
aristocratice și iobăgiste, Gogol a devenit în mod inevitabil sprijinitor al cercurilor reacționare, conservatoare, care au întîmpinat cu un triumf plin de bucurie răutăcioasă această cotitură din conștiința scriitorului, a cărui creație devenise demult stindardul forțelor progresiste din tînăra Rusie". Parcă avem a face cu dezvoltarea unei faimoase sintagme din limba de lemn a activiștilor și a poliției politice, cea de "element dușmănos"! În felul acesta se exercita funestul criteriu proclamat de Lenin, al celor "două culturi", fiind pusă în lumină
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
mai substanțiale a culturii rusești. Responsabilitatea față de cultura patriei sale l-a făcut pe Merejkovski să adreseze tinerilor literați din diaspora, adunați în jurul revistei Novîi Dom un patetic apel: "Noi, Diaspora rusă, sîntem critica personificată a Rusiei, ideea și conștiința parcă îndepărtată de Ea, judecata asupra Ei, cea de astăzi și profeția despre Ea, cea viitoare". Următoarea propoziție oglindește concepția despre critică a emitentului său, care delimitează critica creatoare de cea așa-zis științifică, atribuindu-i nu doar rostul enunțării unor
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
își aruncă momeala nocturnă: "Tot timpul Nevski Prospekt minte, dar minte mai cu seamă cînd se lasă asupra lui noaptea neagră și zidurile caselor albe și gălbui ies la iveală, cînd tot orașul este numai strălucire și zgomot (...) și cînd parcă dracul aprinde cu mîna lui felinarele pentru ca totul să arate altfel decît în realitate". Asupra funcționarilor provinciali, logoreea demagogică a lui Hlestakov acționează cu puterea unei magii, deoarece el pare a întrupa capitala, iar aceasta, la rîndul său, pare a
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
formelor de relief și cu generozitatea legendară a ogoarelor sale! Culmea e că tocmai țăranii rămași fără gospodării, care, în 1990, își dădeau cu securea în cap pentru o sfoară de pământ au ajuns să-l lase de pârloagă! Acum, parcă descinși din faimosul tablou al lui Octav Băncilă, aleargă spre granița ungară de unde se întorc fericiți cu puiul congelat, de trei ori mai ieftin decât cel care, până mai ieri, cârâia în propria lui ogradă! Alegerile din noiembrie nu vor
Un dăunător de toamnă: indicele demografic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16640_a_17965]
-
o revistă mai multe poeme primite prin poștă de la un necunoscut: Liviu Capșa. Am explicat atunci cititorilor că n-am nici o informație despre autor, dar că sunt nerăbdător să fac cunoscute și altora versurile pline de farmec care îmi căzuseră parcă din cer pe biroul de redactor. Acum dețin toate datele necesare pentru întocmirea unei fișe bio-bibliografice a lui Liviu Capșa. Poetul s-a născut la 16 august 1954 în localitatea Spanțov din județul Călărași (fostul județ Ilfov). După ce a absolvit
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]