51,037 matches
-
pedepsit, continuă el, adăugând mustrări după mustrări. Un număr de subordonați se repeziră afară, încă o dată, anunțându-i ordinele stricte. Însă chiar și după aceea, Katsuie fu auzit țipând cu glas strident: — Nu vă agitați! Nu vă pierdeți capul! Dar intențiile lui de a potoli tumultul nu reușeau decât să adauge încă un glas în acel vacarm de neînchipuit. Era aproape de ziuă. Strigătele războinice și focurile de muschete, care se deplasaseră din regiunea Shizugatake, spre malul apusean al Lacului Yogo, răsunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o clipă. — Să ia cineva stindardul de comandant și să înainteze la douăzeci de metri în fața mea, ordonă Hideyoshi. Nu voi avea nevoie să-mi ducă nimeni calul de căpăstru, intru în castel singur. Nu informase dinainte pe nimeni ce intenții avea și vorbise, pe neașteptate, din șa. Neluând în seamă expresiile șocate ale generalilor, își mână imediat calul înainte, în buiestru, spre poarta principală a castelului. — Un moment! Stați doar un moment, ca să v-o pot lua înainte! Un samurai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un vasal ca să-l felicite pe Hideyoshi pentru victorie și să-i răspundă afirmativ la ofertă. Având în vedere relația aparent prietenească dintre Hideyoshi și clanul Uesugi, Sassa Narimasa găsi cu neputință o luptă de rezistență. Prin urmare, își ascunse intențiile și, în cele din urmă, îi jură lui Hideyoshi supunere. Apoi, își căsători fata cu al doilea fiu al lui Inuchiyo, Toshimasa, și se stabili, ușurat, în propria lui provincie. Astfel, regiunea de la miazănoapte de Kitanosho fu pacificată prin inerție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
părerea. Când compară provinciile lui Hideyoshi cu cele ale lui Ieyasu și cântări diferența dintre trupele lor, ajunse la trista concluzie că domeniul clanului Tokugawa era încă un mic avanpost provincial, în răsăritul Japoniei. Peste câteva zile, Kazumasa își anunță intenția de a pleca, iar Hideyoshi îl însoți până la Kyoto. În timp ce călăreau împreună, Hideyoshi se răsuci în șa și privi în urmă. Îi făcu semn lui Kazumasa, care călărea puțin mai în spate, să se apropie. Ca vasal al unui alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
eziți. Întocmai cum spusese Hideyoshi, Kazumasa cunoștea foarte bine arta construcției castelelor. În mod obișnuit, asemenea planuri ar fi fost strict secrete - nefiind nicidecum cazul să i se arate vasalului unei provincii dușmane - dar Kazumasa renunță la orice îndoieli asupra intențiilor lui Hideyoshi și începu să studieze planurile. Kazumasa știa că era improbabil ca Hideyoshi să construiască o clădire mică, dar rămase uluit de grandoarea proiectului. Când Osaka fusese cartierul general al călugărilor-războinici din Honganji, fortăreața acestora ocupase o întindere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cu toată sinceritatea, nu avea ce să spună mai mult de-atât. — Va fi suficient, nu crezi? — În ziua când se va termina, o să fie cel mai mare oraș al unui castel din toată țara, zise Kazumasa. — Asta e și intenția mea. Pentru când îi prevedeți finalizarea? — Aș dori să mă instalez în el înainte de sfârșitul anului. Kazumasa clipi din ochi, nevenindu-i să creadă: — Cum?! Înainte de sfârșitul anului? — Da, cam pe-atunci. — Un proiect de construcții de asemenea proporții ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prea tânăr, iar succesorul trebuie să fie Seniorul Nobuo. Dacă Hideyoshi nu i se supune Seniorului Nuobo, ar putea fi acuzat de neloialitate și de uitarea numeroaselor favoruri cu care l-a învrednicit clanul Oda. — Cam neplăcută, toată situația, nu? Intențiile lui Nobuo sunt clare, și totuși nu pare capabil să înțeleagă că ceea ce se va întâmpla e tocmai opusul a ceea ce ar dori el. — Dar crezi că e cu putință să nutrească asemenea speranțe optimiste? — S-ar putea. Cum poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ieșea din cameră saurobei, fâstâcit, o luă la fugă după el, rugându-l să-i spună unde se ducea. Nobuo se răsuci pe călcâie și, coborând glasul, ceru să i se aducă imediat un cal. — Așteptați un moment, stăpâne. Înțelegând intențiile seniorului său saurobei se repezi spre grajduri. Calul era foarte bun, un murg numit Baros. De cum sări în șa, Nobuo ieși la galop pe poarta din spate, la adăpostul întunericului. Nimeni nu află că plecase, până a doua zi. Evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
auzise zvonul că Nobuo îl trimisese pe fiul lui Shonyu înapoi la tatăl său, avusese o presimțire nefastă cu privire la consecințele faptei de bunăvoință a lui Nobuo. Cu toate acestea, nu-l credea pe Shonyu în stare să-și ascundă adevăratele intenții și să comită o asemenea mișelie, cu atâta cinism și repeziciune. „Nu se poate spune că nu-l știam pe Shonyu ca pe un vulpoi bătrân și viclean ce e,“ reflectă Ieyasu. Nu era nevoie să se gândească de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în timp ce noi îi vom lua prizonieri. Shonyu voia să obțină o victorie meritorie, pentru a compensa înfrângerea ginerelui său. Dorea să privească triumfal, în urmă, spre oamenii care bârfeau cu răutate, pe socoteala lui. Deși înțelegeau că acestea-i erau intențiile, nimeni dintre cei de față nu era dispus să i le critice. Nimeni nu era gata să spună: „Ba nu, planurile deștepte rareori atrag merite. E periculos.“ La sfârșitul consfătuirii, planul câștigase un sprijin unanim. Toți comandanții se rugau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
repede: Faceți tot ce puteți cu forțele clanului Tokugawa care se retrag de la Nagakute, la Obata. Își instală cartierul general pe colină, în timp ce cei douăzeci de mii de militari odihniți ai săi se răspândeau sub soarele roșiatic al înserării, cu intenția vădită de a se răzbuna pe Ieyasu. Hideyoshi numi doi oameni la comanda unei grupe de cercetare și-i trimise, în secret, spre Castelul Obata. După aceea, stabili rapid operațiunile militare pentru întreaga armată. Dar, înainte ca ordinele să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nopțile de distracție și desbaterea. N-am să-l pot uita niciodată. De fiecare dată când vorbea cu ceilalți despre vechiul său prieten, ochii i se umpleau de lacrimi. Apoi, într-o zi, fără a da de veste nimănui ce intenții avea, Hideyoshi ordonă, pe neaștepate, să se construiască fortificații la Oura. Două zile ai târziu, în ultima zi a Lunii a Patra, dădu noi instrucțiuni: — Plănuiesc ca mâine să-mi asum riscul bătăliei de-o viață. Vom vedea cine cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
orizont. Hori Kyutaro fu lăsat la Gakuden, iar Kato Mitsuyasu la Castelul Inuyama. Cu excepția lor, toate trupele traversară Râul Kiso și intrară în Oura. Această retragere neașteptată îi făcu pe generalii lui Hideyoshi să se întrebe care erau adevăratele lui intenții. Hideyoshi dădea ordinele într-o manieră lipsită de griji, dar retragerea unei armate atât de numeroase era și mai dificilă decât conducerea ei la atac. Responsabilitatea de a acoperi ariergarda era considerată cea mai grea din toate și se susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
împodobind cerul nocturn și luminând hotarele castelului pe toate cele patru laturi: la răsărit, Râul Yamato; la miazănoapte, Râul Yodo; la apus, Râul Yokobori; și, la miazăzi, marele șanț uscat. Hideyoshi își părăsise tabăra din Gakuden în urma unei schimbări de intenții, alegând strategia unui „nou început“. Dar cum reacționase Ieyasu față de această schimbare? Stătuse privind cum se îndepărtau trupele în retragere ale lui Hideyoshi. Și, cu toate că auzise despre nenorocirea aliaților săi din Castelul Kaganoi, nu trimisese întăriri. — Ce se întâmplă? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru o întâlnire. — Cum! A acceptat? Nu numai atât, dar a fost și extraordinar de încântat. — Serios? Hideyoshi își umflă pieptul, lăsând să-i scape un oftat cutremurător. — Chiar așa? Chiar așa s-a întâmplat? repetă el. De astă dată, intențiile cu care Hideyoshi avansase pe Drumul Ise se bazaseră, din capul locului, pe un pariu. Nădăjduise o soluție diplomatică, dar, dacă aceea dădea greș, ar fi atacat Kuwana, Nagashima și Kiyosu. Această manevră i-ar fi deschis calea spre Muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din cauza influenței lui Hideyoshi. Astfel, când Niwa Nagahide a urmat să arbitreze, oamenii din cercul interior al lui Nobuo, care înainte avuseseră legături cu el, au fost anihilați rapid, ca o facțiune de pacifiști. Nobuo însuși era neliniștit de adevăratele intenții ale lui Ieyasu, iar clanul Tokugawa privea cu vigilență armata lui Nobuo. Această stare de fapt evoluase conform unor ordine concrete, trimise din îndepărtata Osaka. Pentru Hideyoshi era un principiu de nestrămutat ca, indiferent ce schemă diplomatică folosea, sacrificiile implicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și cel mai mare nerecunoscător. Acela era dușmanul ale cărui crime fuseseră enumerate atât de Nobuo, cât și de Ieyasu. Chiar dacă primise propunerea lui Hideyoshi și se întâlnea aici cu el, Nobuo nu-și putea găsi liniștea. Care erau adevăratele intenții ale acelui om? Când Hideyoshi îl văzu pe Nobuo afișând toată demnitatea de care era în stare, își părăsi taburetul și, complet singur, porni în grabă spre dânsul. — A, Senior Nobuo! dădu el din ambele mâini, ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nagashima, trecând prin Kuwana, pentru a se opri la Yadagawara, dar am crezut că nu făcea decât să inspecteze liniile de apărare și dispoziția trupelor. Chiar și când s-a întors la castel, habar n-am avut care-i fuseseră intențiile. Rapoartele ulterioare confirmare zvonurile despre acordul separat de pace al lui Nobuo, dar toată ziua nu sosi nici o veste de la Nobuo personal. În curând, vasalii clanului Tokugawa începură să afle adevărul. De fiecare dată când se întâlneau, glasurile lor surescitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
făcu indignarea oamenilor să dea iarăși în clocot. Dar, întrucât emisarii fuseseră deja duși în sala mare de audiențe, era foarte probabil ca acum să fi ajuns deja față în față cu Ieyasu. Încredințându-se calmi unii pe alții că intențiile seniorului lor aveau acum să fie exprimate clar, oamenii se hotărâră să aștepte rezultatul întâlnirii. Mesagerii lui Nobuo erau unchiul lui, Oda Nobuteru, și Ikoma Hachiemon. După cum lesne se poate imagina, celor doi oameni le era extrem de penibil să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unde cădea umbra manechinului. O femeie-manechin, parcă ușor înclinată înainte, făcea un gest de bun-sosit, cu o mână ridicată un pic mai mult decât cealaltă și degetele rășchirate și răsucite în chip perfid încât nu știai prea bine dacă are intenția să-ți dea ceva sau să-ți ia ceva, poate chiar viața. Perfid și pervers. Manechinul feminin afișa un zâmbet ademenitor cu privirea ațintită în josul scării. Nu-i decât un manechin, a spus mama amuzată, pe un ton liniștitor. Dar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și adânc în interiorul ghiocului. Pisica trecu se furișă prin spatele unui manechin culcat, abandonat pe o rână lângă perete, cu o mână ridicată aiurea în aer și se ivi pe partea cealaltă, de după cap, la doi pași de Nestor, cu intenții pașnice. Ghiocul îți șoptește viitorul. Așa se spune. Ție ce-ți șoptește? Nestor ridică ochii fără să ia ghiocul de la ureche. O doamnă tânără, foarte-foarte drăguță și foarte-foarte zveltă se aplecase binevoitoare către el, ținându-și antebrațele lipite de coapse
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de femeie tânără și complice cu băieții. Și dacă era complice cu băieții, nu putea să trădeze. Pisica cea alb-roșcovană veni să i se frece lipicios-lingușitoare de picior și Nestor își retrase piciorul și se dădu un pas înapoi. Are intenții prietenoase, îi explică Felicia cu voce melodioasă, nu-ți face niciun rău. Felicia ținea partea pisicii. Hm! făcu mama. Știe el ce știe. Mama era acum rece și aproape că nu ascundea nimic. Discretă și obosită, avea să intervină din ce în ce mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cum l-a îmbrobodit pe tata, cred că patronul său avea toate motivele să fie mulțumit de el. Gură-bogată cum era, îmi închipui că avea puterea să-și convingă clienții să cumpere un material roșu chiar dacă intraseră în magazin cu intenția să cumpere unul verde. Avea un debit verbal căruia puțini îi rezistau. Și o argumentație pe măsură, demnă de un avocat. Tatei i-a ținut o conferință întreagă despre cât de improprii erau vremurile pentru vânzarea ceasurilor de argint, când
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
matură ca doamna Bruda sau ca oricare altă profesoară de la gimnaziu. De ce venea tocmai spre el? Niciodată femeile ca ea, mature și înalte și pe față c-un zâmbet nesincer nu veneau spre tine, apropiindu-se atât de mult, cu intenții bune. Necunoscuta ajunse atât de aproape de Daniel că pur și simplu nu mai exista cale de întoarcere; și nici cale de răzgândire. Daniel văzu cu coada ochiului mâna ei întinzându-se implacabil spre el și aproape instantaneu provocându-i o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
privire derutantă, vicleană, își paralizase victima precum șarpele; mizase ca o lașă pe cavalerismul băiatului pe care nu-l cunoștea și despre care era sigură că spiritul său cavaleresc avea să-l împiedice să fugă; faptul că el nu avea intenția să fugă nu-i trezea nicio bănuială, în timp ce pășea spre el, cum că altul era făptașul; și în loc să-i prețuiască onestitatea și bărbăția, îl umilea. Se apropia de el, ajungea foarte aproape, până într-atât încât lumina soarelui și lumina
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]