47,696 matches
-
reciproce. Altă tehnică, folosind energia pe care o emit stelele, poate determina cât de fierbinți sunt acestea. Dacă două stele au aceeași temperatură, cea mai mare dintre ele emană o luminozitate mai puternică. De exemplu, Soarele și Capella sunt două stele de tip "G" cu o temperatură egală (5.800 °C). Din cauza luminozității, Capella este poziționată în partea de sus a diagonalei din "diagrama H-R", și conform aceste diagrame, această stea trebuie să fie mai mare decât Soarele de 16 ori
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
cu o temperatură egală (5.800 °C). Din cauza luminozității, Capella este poziționată în partea de sus a diagonalei din "diagrama H-R", și conform aceste diagrame, această stea trebuie să fie mai mare decât Soarele de 16 ori (ca diametru). Iar stelele de tip "A" și "F" (piticele albe) care se află în partea de jos a diagonalei trebuie să aibă aceeași dimensiune. Unele pitice albe pot avea dimensiunea planetei noastre. Pentru a înțelege comportamentul stelelor, mărimea, luminozitatea și forța gravitațională, trebuie
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
de 16 ori (ca diametru). Iar stelele de tip "A" și "F" (piticele albe) care se află în partea de jos a diagonalei trebuie să aibă aceeași dimensiune. Unele pitice albe pot avea dimensiunea planetei noastre. Pentru a înțelege comportamentul stelelor, mărimea, luminozitatea și forța gravitațională, trebuie studiate masa și compoziția chimică a lor. Forța gravitațională a unei stele depinde de masa acesteia și de distribuția materiei pe care o conține. Astronomii pot calcula masa stelelor binare măsurând distanța dintre ele
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
partea de jos a diagonalei trebuie să aibă aceeași dimensiune. Unele pitice albe pot avea dimensiunea planetei noastre. Pentru a înțelege comportamentul stelelor, mărimea, luminozitatea și forța gravitațională, trebuie studiate masa și compoziția chimică a lor. Forța gravitațională a unei stele depinde de masa acesteia și de distribuția materiei pe care o conține. Astronomii pot calcula masa stelelor binare măsurând distanța dintre ele precum și durata revoluției lor; orbitele stelelor binare depind de atracția gravitațională a acestora, iar atracția depinde de masa
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
noastre. Pentru a înțelege comportamentul stelelor, mărimea, luminozitatea și forța gravitațională, trebuie studiate masa și compoziția chimică a lor. Forța gravitațională a unei stele depinde de masa acesteia și de distribuția materiei pe care o conține. Astronomii pot calcula masa stelelor binare măsurând distanța dintre ele precum și durata revoluției lor; orbitele stelelor binare depind de atracția gravitațională a acestora, iar atracția depinde de masa lor și de distanță. Relația masă-luminozitate ne arată cât de masivă este steaua. De aici, astronomii calculează
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
trebuie studiate masa și compoziția chimică a lor. Forța gravitațională a unei stele depinde de masa acesteia și de distribuția materiei pe care o conține. Astronomii pot calcula masa stelelor binare măsurând distanța dintre ele precum și durata revoluției lor; orbitele stelelor binare depind de atracția gravitațională a acestora, iar atracția depinde de masa lor și de distanță. Relația masă-luminozitate ne arată cât de masivă este steaua. De aici, astronomii calculează mărimea miezului stelei și cantitatea de material expulzat ca urmare a
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
Astronomii pot calcula masa stelelor binare măsurând distanța dintre ele precum și durata revoluției lor; orbitele stelelor binare depind de atracția gravitațională a acestora, iar atracția depinde de masa lor și de distanță. Relația masă-luminozitate ne arată cât de masivă este steaua. De aici, astronomii calculează mărimea miezului stelei și cantitatea de material expulzat ca urmare a reacțiilor de fuziune. Cu cât masa stelei este mai mare, cu atât cantitatea de materie transformată în energie este și ea mai mare. Piticele albe
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
distanța dintre ele precum și durata revoluției lor; orbitele stelelor binare depind de atracția gravitațională a acestora, iar atracția depinde de masa lor și de distanță. Relația masă-luminozitate ne arată cât de masivă este steaua. De aici, astronomii calculează mărimea miezului stelei și cantitatea de material expulzat ca urmare a reacțiilor de fuziune. Cu cât masa stelei este mai mare, cu atât cantitatea de materie transformată în energie este și ea mai mare. Piticele albe și-au consumat deja cea mai mare
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
acestora, iar atracția depinde de masa lor și de distanță. Relația masă-luminozitate ne arată cât de masivă este steaua. De aici, astronomii calculează mărimea miezului stelei și cantitatea de material expulzat ca urmare a reacțiilor de fuziune. Cu cât masa stelei este mai mare, cu atât cantitatea de materie transformată în energie este și ea mai mare. Piticele albe și-au consumat deja cea mai mare parte a combustibilului avut, și conform diagramei sunt mai mici. Chiar dacă toate stelele conțin în
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
cât masa stelei este mai mare, cu atât cantitatea de materie transformată în energie este și ea mai mare. Piticele albe și-au consumat deja cea mai mare parte a combustibilului avut, și conform diagramei sunt mai mici. Chiar dacă toate stelele conțin în cea mai mare parte hidrogen și heliu, totuși compoziția chimică este diferită de la o stea la alta. De exemplu, recent s-a stabilit că stelele tinere conțin metale în proporții mari in comparatie cu stelele foarte vechi (cu
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
mai mare. Piticele albe și-au consumat deja cea mai mare parte a combustibilului avut, și conform diagramei sunt mai mici. Chiar dacă toate stelele conțin în cea mai mare parte hidrogen și heliu, totuși compoziția chimică este diferită de la o stea la alta. De exemplu, recent s-a stabilit că stelele tinere conțin metale în proporții mari in comparatie cu stelele foarte vechi (cu varste de cca. 9-12 miliarde ani). Giganții roșii și-au epuizat combustibilul de hidrogen, dar ard heliu
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
mare parte a combustibilului avut, și conform diagramei sunt mai mici. Chiar dacă toate stelele conțin în cea mai mare parte hidrogen și heliu, totuși compoziția chimică este diferită de la o stea la alta. De exemplu, recent s-a stabilit că stelele tinere conțin metale în proporții mari in comparatie cu stelele foarte vechi (cu varste de cca. 9-12 miliarde ani). Giganții roșii și-au epuizat combustibilul de hidrogen, dar ard heliu și alte elemente mai grele. Odată "aprinse", stelele își iau
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
mici. Chiar dacă toate stelele conțin în cea mai mare parte hidrogen și heliu, totuși compoziția chimică este diferită de la o stea la alta. De exemplu, recent s-a stabilit că stelele tinere conțin metale în proporții mari in comparatie cu stelele foarte vechi (cu varste de cca. 9-12 miliarde ani). Giganții roșii și-au epuizat combustibilul de hidrogen, dar ard heliu și alte elemente mai grele. Odată "aprinse", stelele își iau energia, aproape pe tot parcursul vieții lor, din fuziunea hidrogenului
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
stabilit că stelele tinere conțin metale în proporții mari in comparatie cu stelele foarte vechi (cu varste de cca. 9-12 miliarde ani). Giganții roșii și-au epuizat combustibilul de hidrogen, dar ard heliu și alte elemente mai grele. Odată "aprinse", stelele își iau energia, aproape pe tot parcursul vieții lor, din fuziunea hidrogenului cu heliul, care are loc în regiunile lor centrale. Dar acest proces are o durată mai lungă sau mai scurtă, în funcție de masa stelei. Pentru o stea ca Soarele
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
elemente mai grele. Odată "aprinse", stelele își iau energia, aproape pe tot parcursul vieții lor, din fuziunea hidrogenului cu heliul, care are loc în regiunile lor centrale. Dar acest proces are o durată mai lungă sau mai scurtă, în funcție de masa stelei. Pentru o stea ca Soarele, acesta poate dura și 10 miliarde de ani, dar pentru o stea de 3 ori mai masivă procesul se sfârșește după 500 de milioane de ani; pentru o stea de 30 de ori mai masivă
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
Odată "aprinse", stelele își iau energia, aproape pe tot parcursul vieții lor, din fuziunea hidrogenului cu heliul, care are loc în regiunile lor centrale. Dar acest proces are o durată mai lungă sau mai scurtă, în funcție de masa stelei. Pentru o stea ca Soarele, acesta poate dura și 10 miliarde de ani, dar pentru o stea de 3 ori mai masivă procesul se sfârșește după 500 de milioane de ani; pentru o stea de 30 de ori mai masivă, în numai 6
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
hidrogenului cu heliul, care are loc în regiunile lor centrale. Dar acest proces are o durată mai lungă sau mai scurtă, în funcție de masa stelei. Pentru o stea ca Soarele, acesta poate dura și 10 miliarde de ani, dar pentru o stea de 3 ori mai masivă procesul se sfârșește după 500 de milioane de ani; pentru o stea de 30 de ori mai masivă, în numai 6 milioane de ani. Stelele cele mai grele la "naștere" sunt și cele mai luminoase
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
lungă sau mai scurtă, în funcție de masa stelei. Pentru o stea ca Soarele, acesta poate dura și 10 miliarde de ani, dar pentru o stea de 3 ori mai masivă procesul se sfârșește după 500 de milioane de ani; pentru o stea de 30 de ori mai masivă, în numai 6 milioane de ani. Stelele cele mai grele la "naștere" sunt și cele mai luminoase. Din cauza distanțelor enorme, mișcarea stelelor nu se poate constata direct, cu ochiul liber sau telescoape, dar de
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
poate dura și 10 miliarde de ani, dar pentru o stea de 3 ori mai masivă procesul se sfârșește după 500 de milioane de ani; pentru o stea de 30 de ori mai masivă, în numai 6 milioane de ani. Stelele cele mai grele la "naștere" sunt și cele mai luminoase. Din cauza distanțelor enorme, mișcarea stelelor nu se poate constata direct, cu ochiul liber sau telescoape, dar de fapt ele se pot deplasa cu viteze chiar foarte mari, relativ la poziția Pământului
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
masivă procesul se sfârșește după 500 de milioane de ani; pentru o stea de 30 de ori mai masivă, în numai 6 milioane de ani. Stelele cele mai grele la "naștere" sunt și cele mai luminoase. Din cauza distanțelor enorme, mișcarea stelelor nu se poate constata direct, cu ochiul liber sau telescoape, dar de fapt ele se pot deplasa cu viteze chiar foarte mari, relativ la poziția Pământului. Astronomii pot calcula viteza cu care acestea se deplasează prin studierea spectrului lor. Studiind stelele
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
stelelor nu se poate constata direct, cu ochiul liber sau telescoape, dar de fapt ele se pot deplasa cu viteze chiar foarte mari, relativ la poziția Pământului. Astronomii pot calcula viteza cu care acestea se deplasează prin studierea spectrului lor. Studiind stelele din apropierea sistemului nostru solar, astronomii au ajuns la concluzia ca acestea se deplasează pe orbite nedeterminate cu viteza de aproximativ 24 km/sec. Soarele se deplasează cu 26 km/sec în direcția constelației Hercule, de lângă steaua Vega. Dacă urmărim o
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
studierea spectrului lor. Studiind stelele din apropierea sistemului nostru solar, astronomii au ajuns la concluzia ca acestea se deplasează pe orbite nedeterminate cu viteza de aproximativ 24 km/sec. Soarele se deplasează cu 26 km/sec în direcția constelației Hercule, de lângă steaua Vega. Dacă urmărim o stea suficient de apropiată de Pământ la un interval de șase luni, adică în două perioade când Pământul se află în poziții opuse pe orbită, nu o vedem pe cer exact în același loc. Cunoscând diametrul
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
din apropierea sistemului nostru solar, astronomii au ajuns la concluzia ca acestea se deplasează pe orbite nedeterminate cu viteza de aproximativ 24 km/sec. Soarele se deplasează cu 26 km/sec în direcția constelației Hercule, de lângă steaua Vega. Dacă urmărim o stea suficient de apropiată de Pământ la un interval de șase luni, adică în două perioade când Pământul se află în poziții opuse pe orbită, nu o vedem pe cer exact în același loc. Cunoscând diametrul orbitei terestre (300 de milioane
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
interval de șase luni, adică în două perioade când Pământul se află în poziții opuse pe orbită, nu o vedem pe cer exact în același loc. Cunoscând diametrul orbitei terestre (300 de milioane de kilometri), putem calcula unghiul sub care steaua pare că s-a deplasat pe cer. Distanța stelei față de Pământ se obține pornind de la valoarea jumătății acestui unghi. Această metodă se numește Paralaxă, dar nu poate fi aplicată decât în cazul celor mai apropiate stele. Pentru celelalte stele, unghiurile
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
Pământul se află în poziții opuse pe orbită, nu o vedem pe cer exact în același loc. Cunoscând diametrul orbitei terestre (300 de milioane de kilometri), putem calcula unghiul sub care steaua pare că s-a deplasat pe cer. Distanța stelei față de Pământ se obține pornind de la valoarea jumătății acestui unghi. Această metodă se numește Paralaxă, dar nu poate fi aplicată decât în cazul celor mai apropiate stele. Pentru celelalte stele, unghiurile de măsurare sunt prea mici. Distanța care le separă
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]