47,274 matches
-
Mă temeam. Plecam în fiecare dimineață pe străzi, cu încrederea că voi găsi de muncă. Citeam toate afișele de pe stâlpi, toate anunțurile... Deduceam cam ce spune pentru că nu știam decât lavoro. Pe la 15 amețeam... Acum, în Roma, socoteam dacă pot cumpăra câteva felii de pâine cu 50 de cenți sau dacă să-mi iau o pungă de paste cu 30 de cenți. Scrisoarea 13 - Hai la depozit! Depozitul e un loc anume al emigranților. Sunt peste tot, la o margine de
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
apoi copertină să le țină umbră... Au găsit un frigider stricat și cum prin zonă trecea un fir de apă, l-au direcționat printr-un tub să treacă prin frigiderul lor. Astfel aparatul se răcea, iar ei puteau să-și cumpere liniștiți ceva de mâncare. Scrisoarea 106 În casa lui Romeo m-am simțit un om, nu un emigrant... Găteam ce voiam, le făceam musaca, orez cu legume, orice rețetă românească credeam că s-ar potrivi sau s-ar asemăna cu
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
musaca, orez cu legume, orice rețetă românească credeam că s-ar potrivi sau s-ar asemăna cu bucătăria italiană. Romeo făcea piața când venea de la muncă, până când, într-o zi, i-am spus să nu mai risipească banii pentru că nu cumpără ce trebuie. I-am spus că-i fac eu lista de cumpărături. A rămas cu gura căscată. Nimeni nu se mai gândise la banii lui până la mine... Timpul petrecut cu ei a fost scurt, dar m-a adus la viață
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
cinci ani pe perna altuia? De ce nu se uită în jur să vadă câte fabrici productive sunt închise cu nepăsare? De ce trebuie să trimitem noi bani în țară? Ca să reechilibrăm bugetul celor care muncesc acolo și nu reușesc să-și cumpere de mâncare?... Cândva părea că nu e vina nimănui. Acum... nu mai știu. Nu mai știu unde e locul meu în lume. Scrisoarea 186 LA PĂRĂSEALĂ - Unde dormi diseară? - La părăseală! Asta înseamnă oriunde. Și aria de dormit e largă
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
să plecăm din cauza lor, a celor care au distrus țara asta. Emigrația românilor nu e cea culturală, a celor dornici să cunoască alte popoare și civilizații. Este o emigrație a foamei, a mamelor disperate care nu mai știu cum să cumpere de încălțat fiilor. Oamenii trebuie să conștientizeze, să se trezească, să participe la viața politică și socială a României, să înceteze a mai dă neputincioși din umeri. Toate deciziile politice se reflectă în viața de zi cu zi, normal, numai
Cunosc femei care suferă de foame, suportă umilinţe... şi nu ştiu că pot merge la centrele sindacaliste () [Corola-website/Science/296087_a_297416]
-
Inginerii și medicii vând în piețe. Doctori în ștințe. Atât de mulți oameni se simt ca aruncați din tren... (...) Femeile noastre trebuie să fie mai puternice decât bărbații. Cutreieră lumea cu papornițele lor mari, în carouri. Din Polonia până-n China. Cumpără și vând. Țin casa, copiii și pe părinții în vârstă. Și pe bărbații lor. Și țara.” (p. 219) Dar cu tot esențialismul și caracterul său normativ, cu toată ancorarea sa în naționalism, această viziune în care identificarea de gen vine
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
de singuri. Acum lumea se împarte altfel: nu în albi și roșii, nu în cei care au fost închiși și cei care i-au închis, cine l-a citit pe Soljenițîn și cine nu, ci în cei care pot să cumpere și cei care nu pot.” (p.274) Sau: ”Mulți preamăresc perestroika... Toți am sperat câte ceva. Eu n-am de ce să-l iubesc pe Gorbaciov. Îmi amintesc discuțiile de la noi din camera de gardă: ” Se termină socialismul, dar ce-o să fie
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
meu și-a pierdut slujba, institutul lor s-a închis. Era o mare de șomeri, toți cu studii superioare. Au apărut chioșcuri, iar apoi supermarketuri, în care se găseau de toate ca în basme, dar n-aveai cu ce să cumperi. Intram și ieșeam. Cumpăram câte două mere și o portocală când erau copiii bolnavi. Cum să te împaci cu asta? Să fii de acord că așa e acum și că va fi - cum?” (p.359) Unii deplâng golul afectiv rămas
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
slujba, institutul lor s-a închis. Era o mare de șomeri, toți cu studii superioare. Au apărut chioșcuri, iar apoi supermarketuri, în care se găseau de toate ca în basme, dar n-aveai cu ce să cumperi. Intram și ieșeam. Cumpăram câte două mere și o portocală când erau copiii bolnavi. Cum să te împaci cu asta? Să fii de acord că așa e acum și că va fi - cum?” (p.359) Unii deplâng golul afectiv rămas în urma destructurării sentimentelor naționaliste
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
treptat-treptat, se dovedește printre elevii cei mai buni din seria sa, obținând premiul cu coroniță (scenă evocată în Moromeții). Anul 1933 - 1934 (clasa a IV-a) este unul dintre cei mai grei din viața școlarului: tatăl nu-i mai poate cumpăra cărți și se îmbolnăvește de malarie. Învățătorul îi arată multă bunăvoință, îl ajută să termine anul școlar și-i împrumută cărți. Când nu găsește cărți noi în sat, merge să împrumute în comunele vecine: „"Cum adică - exclamase odată tatăl surprins
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
se stabilește în Statele Unite ale Americii, continuîndu-și viața recurgând la diverse expediente sub numele de Helen Cara-Chester. A venit in Romania in sep. 2011 ca sa faca o casa memoriala Toma Caragiu. Din 1964 actorul se mută în București împreună cu soția; cumpără o casă rustică în satul Brătulești, comuna Periș, aflată la circa 29 km de Capitală, unde își petrece timpul liber. Casa va fi vândută ulterior, după moartea maestrului, de către moștenitorea sa, Maria (Doina) Caragiu. În seara fatidică de 4 martie
Toma Caragiu () [Corola-website/Science/297582_a_298911]
-
iar acțiunea lor are loc în perioada interbelică și imediat dupa aceasta, în epoca Republicii Populare Române. Ca fapt divers, titlul romanului " Scrinul negru" provine de la un obiect de mobilier real, un scrin de culoare neagră, pe care l-a cumpărat dintr-un talcioc și în care a descoperit arhiva unei familii. A mai scris versuri, "Lauda lucrurilor"; teatru, "Șun, mit mongol"; note de călătorie; publicistică, iar "Cronicile mizantropului" au devenit brusc, după 1947, "Cronicile optimistului". Intelectual cu idei mai curând
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
de concentrare din Bulgaria), fondând împreună , la Iasi, revista "Însemnări Literare". În decembrie însă, revista își anunță încetarea apariției. „Noi, cei de la "Însemnări literare", reintrăm în curentul ei cu modestele noastre mijloace.” Sadoveanu se stabilește în cartierul Copou din Iași, cumpărând, renovând și redecorând vila cunoscută sub numele de "Casa cu turn". Aceasta fusese reședința lui Mihail Kogălniceanu în secolul al XIX-lea, iar în timpul războiului l-a găzduit pe compozitorul George Enescu. În această perioadă colaborează cu intelectualul de stânga
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
lucrat la proiectele de organizare a Direcției Educației Poporului, al cărei conducător a devenit la începutul anului următor. Pe 19 noiembrie 1930, în urma unor cumplite dezamăgiri înregistrate în conducerea treburilor publice, Rebreanu a demisionat din conducerea Direcției Educației Poporului. A cumpărat o casă și o vie la Valea Mare, lângă Pitești, unde au fost scrise majoritatea cărților sale de acum încolo. La începutul anului 1941 a fost numit din nou director al Teatrului Național. A acceptat numirea de director al cotidianului
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
primului ministru, lucrează la proiectele de organizare a "Direcției Educației Poporului", al cărei conducător va deveni la începutul anului următor. Pe [[19 noiembrie]] [[1930]], În urma unor cumplite dezamăgiri înregistrate în conducerea treburilor publice, Rebreanu demisionează din conducerea Direcției Educației Poporului. Cumpără o casă și o vie la [[Valea Mare]], lângă [[Pitești]], unde vor fi scrise majoritatea cărților sale de acum încolo. În anul [[1931]] scrie și editează ([[25 iulie]]) volumul "Metropole", conținând însemnări de călătorie din ([[Berlin]], [[Roma]], [[Paris]]). Pe data
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
de un ajutor financiar din partea [[Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului|Ministerului Educației]], folosit pentru instalarea unui sistem de încălzire și pentru reparații importante (podele, acoperiș, electricitate). "Casa memorială Liviu Rebreanu și Fanny Rebreanu" din [[București]] se află într-un apartament cumpărat de către scriitor în anul [[1934]], pentru fiica sa, [[Puia-Florica Rebreanu]]. Ea donează spațiul și moștenirea din acesta în dorința ca acestea să amintească și de mama sa care, exceptând cariera de actriță, s-a apropiat de literatura memorialistică, conferindu-și
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
unic. În bucătărie, pereții sunt acoperiți de o colecție impresionantă de ceramică (piese specifice zonei [[Ardeal]]ului). "Casa Memorială Liviu Rebreanu" din [[Valea Mare, Argeș|Valea Mare]] a fost deschisă la [[27 mai]] [[1969]], în casa pe care Rebreanu a cumpărat-o în [[1930]] și pe care a stăpânit-o până la [[1 septembrie]] [[1944]], când a încetat din viață la vârstă de 59 de ani. La [[3 septembrie]] [[1944]] era înmormântat în cimitirul bisericii din Valea Mare, pentru ca mai apoi să
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
perioada aceasta își tipărește nuvelele istorice, întîi în franceză, "Nouvelles historiques de la Moldo Roumanie", în 1859 apoi și în traducere românească, în 1867. În anul 1869 la vîrsta de 81 de ani pleacă în călătorie la Lemberg, în Galiția și cumpără manuscrisul "Țiganiadei" lui Ion Budai-Deleanu. După obținerea doctoratului în filozofie și a diplomei de inginer și arhitect, Gheorghe Asachi se întoarce în țară, la Iași (1805), unde pune în practică cunoștințele sale de arhitectură la construirea unor case particulare, în
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
pe cap de locuitor) și "la vingtieme" (5% din toate veniturile). Nu există uniformitate în incidența acestor taxe pentru că biserica nu le plătea deloc, iar nobilii nu plăteau "la taille". Impozitele indirecte, aplicate mai curând bunurilor pe care oamenii le cumpărau decât veniturilor lor, era o povară și mai crescută decât impozitele directe și astfel, aduceau mai mulți bani coroanei, incluzând "la gabelle"(taxa pe sare), care diferea de la o regiune la altă, "lex aides" (pe alimente și băutură), și "l
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
fermierii generali ridicau impozitele indirecte, plătind o sumă globală în avans guvernului și păstrau pentru ei tot ce puteau adună peste această sumă. Impozitele directe erau colectate de sute de slujbași, și de multe ori, foloseau banii în scopuri personale, cumpărându-și slujbele. Nu puteau fi demiși, slujbele fiind considerate forme de proprietate privată. Pentru că lipsea o vistierie centrală, către care să fie plătite toate veniturile statului, controlorul nu știa niciodată câți bani au fost cheltuiți într-un an. Stările provinciale
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
întrucât sub jurisdicția sa intră o treime din teritoriul Franței. Cei 2300 de magistrați ai acestor curți alcătuiau "noblesse de robe" (după roba pe care o purtau funcționarii de stat), căci funcția lor le conferea titlu nobiliar. Pentru că magistrații își cumpărau funcțiile, nu puteau fi demiși decât dacă regele le restituia suma cu care și-au plătit slujba. Nobilimea de robă avea și un rol politic. Nici o lege nu putea fi aplicată până când nu era înregistrată de toate parlamentele. Înainte de a
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
lor ca fiind singurele care îi distingeau de oamenii de rând. În 1781, s-a dat ordonața Segur, menită să sprijine nobilimea săracă de provincie, pentru care armata era singură slujba, împotriva bogaților "anoblis" (recent înnobilați) care puteau să-și cumpere grade militare. La sfârșitul secolului XVIII, nobilimea nu era însă o castă închisă, oricine putând deveni nobil printr-o favoare acordată direct de către rege, fie cumpărând anumite slujbe. Erau în serviciul civil regal 50.000 de funcții venale, care puteau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
care armata era singură slujba, împotriva bogaților "anoblis" (recent înnobilați) care puteau să-și cumpere grade militare. La sfârșitul secolului XVIII, nobilimea nu era însă o castă închisă, oricine putând deveni nobil printr-o favoare acordată direct de către rege, fie cumpărând anumite slujbe. Erau în serviciul civil regal 50.000 de funcții venale, care puteau fi cumpărate, vândute și moștenite că orice altă proprietate, 12.000 dintre acestea conferind titlu nobiliar. 2.200 de familii au fost înnobilate prin cumpărarea de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
militare. La sfârșitul secolului XVIII, nobilimea nu era însă o castă închisă, oricine putând deveni nobil printr-o favoare acordată direct de către rege, fie cumpărând anumite slujbe. Erau în serviciul civil regal 50.000 de funcții venale, care puteau fi cumpărate, vândute și moștenite că orice altă proprietate, 12.000 dintre acestea conferind titlu nobiliar. 2.200 de familii au fost înnobilate prin cumpărarea de funcții, iar 4.300 familii le-au fost acordate favoarea regelui. Se formau alianțe matrimoniale între
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Franța cel mai dinamic sector economic, cu o creștere a volumului schimburilor comerciale de 440% între 1715-1789. Alți burghezi erau financiari, latifundiari, membri ai profesiilor liberale, medici, scriitori, juriști și funcționari publici, dintre care mulți dețineau funcții ce puteau fi cumpărate. Burghezia ocupă 39 000 din cele 50 000 de slujbe venale. Până în 1789, existau 2,3 milioane de burghezi-8% din totalul populației. Burghezia se afla în ascensiune ca număr și bogăție. Finanțele, industria și sistemul bancar asigurau 20% din averile
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]