51,037 matches
-
ca într-un coșmar în care zâna cea rea era confundată cu zâna cea bună, și în capul lui Daniel se făcu deodată lumină. Zâmbetul necunoscutei era ademenitor cu un scop precis, acela de a-l induce în eroare cu privire la intenția ei și de a nu-l pune pe fugă. Băiatul de care se apropia trebuia să nu-i ghicească adevărata intenție, aceea de a-l umili, ci să creadă că dorește doar să-i pună mâna pe umăr sau să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
făcu deodată lumină. Zâmbetul necunoscutei era ademenitor cu un scop precis, acela de a-l induce în eroare cu privire la intenția ei și de a nu-l pune pe fugă. Băiatul de care se apropia trebuia să nu-i ghicească adevărata intenție, aceea de a-l umili, ci să creadă că dorește doar să-i pună mâna pe umăr sau să-l mângâie pe obraz, cel mult dojenindu-l cu blândețe. Daniel continua să stătea lungit în pat, cu ochii larg deschiși
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
printr-o intersecție din oraș nu se putea să nu mai treacă și a doua oară! Doar chestiune de timp. Atât. Și-atunci, ivindu-se în sfârșit, merita s-o întâmpini cu același zâmbet mieros ca să nu-ți ghicească adevărata intenție, să nu-ți zărească mâna ascunsă sub pufoaica cenușie strângând în pumn cuțitul ucigaș. Cățea ticăloasă și perfidă! Capeți ce meriți! Uite!... Cu furie oarbă cuțitul de bucătărie străpungea! Putoarea dracului! Putoare! Putoare! Putoare!... Daniel privea drept în sus cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
formează imaginea, pe retină în cazul când toate țesuturile devin transparente -, vederea nu-i posibilă... Asta nu mă împiedica totuși să-mi imaginez aventura omului invizibil. Nu mi-am pus problema cu ce ochi m-ar vedea alții aflând de intențiile mele secrete. Iar dacă am ajuns să discut când și când subiectul cu colegii, am făcut-o de fiecare dată la modul impersonal: ce-ar fi dacă? Cum ar fi dacă? Ce s-ar întâmpla dacă?... Mi-am imaginat apoi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mine însumi rămânea valabil, la fel ca și în cazul omului invizibil: nu spionaj, nu foloase personale, nu indiscreții; doar activitate în folosul comunității. Și, desigur, amuzament. "Te-ai gândit să faci asta... Sau să spui asta... Sau ai avut intenția asta?", aveam să-l întreb, c-un zâmbet enigmatic, pe interlocutorul meu căruia în prealabil îi detectasem gândurile. Și aveam să savurez perplexitatea lui, știind prea bine că tocmai asta se gândise să facă. Sau că asta îi fusese intenția
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
intenția asta?", aveam să-l întreb, c-un zâmbet enigmatic, pe interlocutorul meu căruia în prealabil îi detectasem gândurile. Și aveam să savurez perplexitatea lui, știind prea bine că tocmai asta se gândise să facă. Sau că asta îi fusese intenția. Iar el, eram sigur, avea să încerce, contrariat, zâmbind strâmb, s-o dea pe glumă: Nu cumva ai darul să citești gândurile?"... Ba da, oho, și încă cum! Problema era că senzorii aparatului meu trebuiau să capteze de la distanță semnalele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Cred că mai degrabă s-au gândit la ceva confidențial... Adică tu ești de părere, a spus Geta, că doamna Lupașcu a făcut o gafă. Asta n-am de unde s-o știu, i-a răspuns Paul. Poate a fost bună intenția de a ne deprinde să explicăm ceva în public, mă rog, să ne susținem o idee. Iar dacă nu ne-a prevenit că o să urmeze o discuție cu toată clasa... despre asta nu știu ce să spun. Poate că a vrut să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să se amuze. Și care era profesiunea la care te gândiseși? reluă Paul. Și în aceeași clipă se gândi că replica ei avea să fie "Ghici!". Dar se înșelă. Sper că n-ați râs prea tare când am spus ce intenție aveam, spuse Geta. Nu, nu cred, de ce să fi râs? spuse Paul. Hai mai ia din prăjitură, îl îndemnă Geta. Ajută-mă să-mi păstrez silueta. Și reluă după ce Paul mai luă o linguriță: fiindcă am spus că vreau să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
explicația: nu era niciun grup de turiști, pur și simplu toți acei oameni se adunaseră acolo așteptând culoarea verde a semaforului. Mi-a fost atât de ciudă, încât nici n-am găsit de cuviință să-i răspund. Cu telecabina Totuși intențiile mele față de ea (și față de tata cât trăise) îmi place să cred că au fost bune. De pildă, mă frământa gândul că mama n-a zburat niciodată cu avionul. Nici tata n-a apucat s-o facă. Mi-am propus
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Avea izbucniri când bătea din palme, țopăia de bucurie și râdea fericită, fără ca acele izbucniri să fie provocate neapărat de evenimentele mitingului, așa cum erau acestea vizibile pentru ceilalți. Având în vedere starea ei specială, Lucian n-o putea suspecta de intenția de a oferi la rândul ei, prin exuberanța ei debordantă, un spectacol pentru cei din jur, așa cum li se întâmplă altor copii la vârsta aceea. Deși, fără voia ei, le oferea un spectacol. Era chiar de mirare că aproape nimeni
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Locuința... Te referi la apartamentul de la București? Nu, nu l-am mai zugrăvit... Mă pregătesc să-l vând. Mama lui ar fi fost contrariată. De ce? Tatăl său însă și-ar fi spus fără doar și poate că dacă feciorul are intenția să vândă apartamentul, de bună seamă are motive s-o facă. Și ar fi așteptat cu răbdare continuarea, pe față cu acel surâs încrezător care îi era caracteristic. Păi... m-am recăsătorit și... m-am mutat la... ea. Lucian urmărește
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în munți nu era o soluție. Cu toții erau de acord că pentru a scăpa de armată merita să încerci la orice facultate, indiferent de vocație. Și că de fapt mai nimeni n-avea o vocație foarte certă. Tu, Dragoș, ce intenții ai? se interesa Cuzino. Literatura. Am ghicit? Nu, răspunse Dragoș după o ezitare. Mi-ar fi plăcut, recunosc. Dar ca literat în ziua de astăzi trebuie să faci jocul regimului. Mulțumesc, mă abțin. Prefer să fac științe exacte. Văd eu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu mâna de gât, îmi dăduse un genunchi în boașe, iar vârful cuțitului mi se apropiase de grumaz suficient cât să-mi zgârie pielea, făcând să țâșnească o picătură de sânge. Capacitatea mea de a opune rezistență - păianjenul detestabil al intenției vagi - dispăruse. Mintea mea căuta cu disperare o scăpare din situația aceea oribilă. Și care ar fi fost aceasta? Șiretenia țărănească a trupului. Când cineva îți pune cuțitul la gât, trebuie să stai nemișcat, ăsta e lucrul cel mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
alimentar Budgen Freezer Food, privind întrebător spre apartamentul lui Bull, ca și cum îl știa de undeva, numai că nu-și amintea de unde. Era Alan Margoulies. Alan o luase spre nord de la Archway Tower, trecuse de Whittington apoi spre Highway Village. Avusese intenția clară de a merge să dreneze chistul domnului Gaston. Acesta, un profesor de franceză pensionat, locuia într-o casă cât o cutie de pantofi din Village. Zi după zi, ziua întreagă, zăcea în suc propriu pe canapea, cu trupul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai era dimineață, bătrânul călăuzitor al vieții aflându-se deja deasupra celui mai înalt vârf al Muntelui Zăpezilor. Un curent ciudat de mici și răi stimuli electrici corticali, asemănători unei plase organice cu ochiuri minuscule, mișcând sălbatic pentru a prinde intențiile și a le transforma în paralizie, străbătea plafonul principal de nori, podeaua bătăliei, ajungând până la Lacul Liniștii și înapoi. Era semnul că oamenii se treziseră de-a binelea și se gândeau la lucruri tot mai rele și mai neobișnuite. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aproape am plâns, crezând că și el îi va da dreptate acelei femei, crezând că până și el... Dar aceste gânduri nu erau nimic mai mult decât rodul imaginației mele bolnave, iar Maro avea cu totul și cu totul alte intenții, pentru că nu zăbovi cu privirea asupra ochilor mei înlăcrimați mai mult de câteva secunde, pentru ca apoi să se concentreze asupra a ceva ce s-ar fi aflat cumva în spatele său. Privea peste umăr cu o încordare cum nu mai văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
timp înainte de 6 august. Tot suplimentar se mai poate efectua și o rugăciune către Arhanghelul Rafael să vă ajute. O singură dată este suficient, numai că trebuie să efectuați și un mic “ritual”. De fapt este ceva virtual, efectuat cu intenția. Ritualul ce urmează este preluat de pe site-ul “reiki-angels.ro”. Stați pe un scaun, cu spatele drept. Respirați liniștit, calm. Gândiți-vă la lucrul/lucrurile care vă creează dependență și de care doriți să vă eliberați. Metoda este într-adevăr
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
este o joacă, cumva? Nicidecum. ASTA MENȚINE CRIZA. Nu altceva. Și criza se perpetuează. An de an. Vă vine sau nu să credeți, dar, vă spun încă o dată (scuze că mă tot repet) că așa funcționează Universul. Cei care au intenția să facă rău cunoscând că omul este foarte ușor de manipulat (de intoxicat cu tot felul de știri și alte năstrușnicii) tot au grijă să întrețină trendul acesta: e criză. Am un prieten bun la care țin foarte mult. El
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
te ții mereu în urma lui până-n clipa când vei zări turnurile strălucitoare ale castelului. Iar atunci nu șovăi: lovește-l de moarte, căci nemernicul nu meită niciodată milă, și ia-i inelul. Dar bagă de seamă, să nu-ți bănuiască intențiile, căci vârându-și inelul în gură, el se va face pe dată nevăzut. Tot vorbind astfel, înțeleapta Melissa și frumoasa Bradamanta au ajuns în apropierea orașulul Bordeaux, unde bogatul și marele râu Garone aduce mării tributul apelor sale. S-au
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
O, Doamne, uneori când mă trezesc, mă simt ca o mâță călcată de mașină. Ești familiarizat cu aspectele stoice ale băutului la greu, - ale băutului zdravăn? O, e greu, o, e dificil. Nu e ușor. Doamne, niciodată nu am avut intenția să-mi fac vreun rău. Am vrut doar să-mi ofer o plăcere. Boala a cărei gazdă sunt, numită acufenă - mult mai de încredere, dar, în primul rând, mai ieftină decât orice deșteptător - m-a trezit cu promtitudine la nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Frift mi-a pus aceeași întrebare. E din cauza inimii. Inima mea e de vină, e ceva cu motorașul. Ceasul meu nu mai merge bine. M-am dus în dormitor și am aruncat o privire prin sertarul cu desuurile Selinei, cu intenția de a-i pregăti o selecție-surpriză pentru când avea să-și facă apariția din baie. Hei, astea sunt noi. Și astea... În timp ce pipăiam cu gesturi de expert corsetul nefolosit, am simțit ceva tare în tiv. Asta ce mai e? Balenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
peste noapte cotețele găinilor, am citit eu, dar era prea beat ca să își mai amintească să încuie si grăunțarele.1 M-am întins și m-am frecat la ochi. Toată cartea era la fel? Adică, am descoperit eu, cumva, vreo intenție satirică aici? Bun, e-n regulă, pot să suport o glumă. Mi-am prins ceafa cu mâinile și am început să mă gândesc. Ce dracu sunt grăunțarele? Păi vezi? Viața livrescă, viața contemplativă. Martina, ea chiar a reușit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să instaleze masa de biliard, stripteuza și luminile stroboscopice... Susține că mă va răsplăti într-o bună zi. Cui îi pasă. N-are nici o importanță. Rana aceea nu se va mai vindeca niciodată. Și nici nu cred că el are intenția să se țină de cuvânt. Până la urmă am făcut factura - una cât se poate de folositoare, ajutat și de șirul de coniacuri pe care le-am băut posomorât. M-am întors acasă și mi-am împachetat lucrurile și am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am aprins o țigară. — Crezi că sunt dezamăgită. Nu sunt, nu cred. Nu mai mult decât oricine altcineva. Pe chip i se citea surpriza. Mai era și altceva? Mi s-a părut că văd o plăcere uimită și oarecum reticentă, intenția de a scăpa din vizorul celui care nutrea gânduri despre ea care erau probabil... cel puțin consecutive. Nu-i cine știe ce, sunt de acord, e una din cele mai sărace relații de dragoste. Dar în familie, categoric în familie. — Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și, aidoma, bunicul din partea mamei. Aproape că era nefiresc să fiu pregătit pentru o altă îndeletnicire. Primele mele amintiri sunt legate de niște litere din lemn, mari cam cât o piesă obișnuită de șah. Fuseseră cioplite special pentru mine, cu intenția de a mă familiariza cu ele, așa cum mulți sunt obișnuiți, de cruzi, să meargă pe sârmă sau să jongleze cu bile. Încă de atunci am fost robul scrisului și al cititului, deși, poate, alta ar fi fost dorința mea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]