45,651 matches
-
The Doomed City” (în ), a apărut într-o colecție din 1831 a lui Poe intitulată simplu "Poems". El a fost refăcut, ca multe dintre operele lui Poe, și publicat în august 1836 în "Southern Literary Messenger" sub titlul „The City of Sin” (în ). A fost tipărit pentru prima dată sub titlul „The City în the Șea” în numărul din aprilie 1845 al "American Review". Poemul a apărut, de asemenea, în numărul din 30 august 1845 al "Broadway Journal". El a fost
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
1890-1914”, New York: Macmillan, 1966, isi derivă titlul și conține un epigraf din versiunea din 1845 a poemului „The City în the Șea” a lui Edgar Allan Poe. O versiune muzicală a poemului a fost inclusă pe albumul "Closed on Account of Rabies" (1997), desi titlul poemului a fost redat că „The City and the Șea”. Basil Rathbone a citit povestea în colecția audio Caedmon "Edgar Allan Poe: The Edgar Allan Poe Audio Collection", Caedmon Records - CD 4148(5), lansată pe CD
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
că nu va lansa un album cu doar șapte piese și a cerut înregistrarea unei a opta. "What a Shame" a fost înregistrată în grabă ca un jam pentru a îndeplini această condiție. O versiune puternic editată a cântecului "Sands of Time" a fost lansată ca single în Statele Unite și în alte teritorii dar nu a înregistrat succes. Totuși, albumul a fost frecvent difuzat la radio. Piesa de titlu a fost reînregistrată de Bob Welch în 1979 pentru albumul său solo
Future Games () [Corola-website/Science/334245_a_335574]
-
primind Discul de Aur din partea RIAA. Durata pieselor listată aici nu este aceeași indicată pe toate CD-urile deoarece durata listată pe anumite ediții este eronată iar în unele cazuri foarte eronată. Pe unele versiuni ale albumului (în funcție de țară) "Woman of 1000 Years" este listată ca având o durată de 8:20, deși în realitate are o durată de 5:28. În mod similar, "Morning Rain" este listată ca având 6:22, având o durată reală de 5:38, iar "Sometimes
Future Games () [Corola-website/Science/334245_a_335574]
-
Clasicii literaturii universale”. O altă traducere a fost realizată de Mihu Dragomir și publicată sub titlul „Sonet științei” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”. <poem>Science! true daughter of Old Time thou art! Who alterest all things with thy peering eyes. Why preyest thou thus upon the poet's heart, Vulture, whose wings are dull realities? How should he love thee? or how deem thee wise, Who wouldst not
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
London School of Economics sub conducerea lui Roger Guesnerie. A obtinut premiul Asociației Franceze pentru Economie pentru cea mai bună teză al anului. După susținerea tezei, Piketty a fost in 1993-1995 profesor asistent în cadrul Departamentului de Economie de la Massachusetts Institute of Technology (MIT). În 1995, el a obținut un post de cercetător la Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică (CNRS), iar în 2000 a devenit profesor (directeur d'études) la EHESS. Piketty câștigat în 2002 premiul pentru cel mai bun tânăr
Thomas Piketty () [Corola-website/Science/334243_a_335572]
-
Franța. În conformitate cu o listă din 11 noiembrie 2003 el este un membru al consiliului de orientare științifică al asociației À gauche, en Europe, fondat de Michel Rocard și Dominique Strauss-Kahn. În 2006 Piketty a devenit primul șef al Paris School of Economics. A fost consilier economic al candidatei socialiste Ségolène Royal în timpul campaniei prezidențiale franceze din 2007. Apoi, a reluat predarea la EHESS și Paris School of Economics. A fost pentru un timp partenerul de viață al politicianului socialist Aurélie Filippetti
Thomas Piketty () [Corola-website/Science/334243_a_335572]
-
Rocard și Dominique Strauss-Kahn. În 2006 Piketty a devenit primul șef al Paris School of Economics. A fost consilier economic al candidatei socialiste Ségolène Royal în timpul campaniei prezidențiale franceze din 2007. Apoi, a reluat predarea la EHESS și Paris School of Economics. A fost pentru un timp partenerul de viață al politicianului socialist Aurélie Filippetti care, în 2009, a făcut o plângere oficială împotriva lui Piketty pentru violență în familie. Aceasta a renunțat ulterior la acuzații, după ce Piketty i-a cerut
Thomas Piketty () [Corola-website/Science/334243_a_335572]
-
cu un vers din poezia „Youth and Age” a lui Coleridge („Like those trim skiffs, unknown of yore”). Poe a revizuit poemul în 1845, făcând mai multe îmbunătățiri și schimbând mai ales „the beauty of fair Greece, and the grandeur of old Rome” cu „the glory that was Greece and the grandeur that was Rome”. Cercetătorul Jeffrey Meyers s-a referit la aceste două versuri ca fiind „două dintre cele mai frumoase și mai faimoase versuri ale lui Poe”. Referindu-se
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]
-
there was no way we could explain away that game. There was no way to rationalize it. We were crossing a line."[29] The violence în the game drew the attention of U.S. Representative Joe Baca, who was the sponsor of a legislation to fine those who sell adult-themed games to players younger than 17. Baca said of Manhunt, "it's telling kids how to kill someone, and it uses vicious, sadistic and cruel methods to kill."[ 30] The media was
Manhunt (joc video) () [Corola-website/Science/334248_a_335577]
-
We were crossing a line."[29] The violence în the game drew the attention of U.S. Representative Joe Baca, who was the sponsor of a legislation to fine those who sell adult-themed games to players younger than 17. Baca said of Manhunt, "it's telling kids how to kill someone, and it uses vicious, sadistic and cruel methods to kill."[ 30] The media was also drawn into the debate. For example, The Globe and Mail wrote "Manhunt is a venal disconnect
Manhunt (joc video) () [Corola-website/Science/334248_a_335577]
-
Mail wrote "Manhunt is a venal disconnect for the genre. There's no challenge, just assembly-line, ritualistic slaughter. It's less a video game and more a weapon of personal destruction. This is about stacking bodies. Perhaps the scariest fact of all: Manhunt is șo user-friendly that any sharp 12-year-old could navigate through the entire game în one sitting."[31] Toronto Star writer Ben Rayner, however, praised the relevance of the game, defending its violence and graphic nature aș very much
Manhunt (joc video) () [Corola-website/Science/334248_a_335577]
-
tema soției muribunde sau moarte în mai multe dintre povestirile sale (vezi și „Berenice”, „Ligeia”), precum și pe cea a învierii sau a comunicării de dincolo de mormânt (vezi și „Eleonora”, „Prăbușirea Casei Usher”). „Morella” este titlul unei părți din filmul "Tales of Terror" (1962) al lui Roger Corman. Rolurile principale sunt interpretate de Vincent Price, Peter Lorre și Basil Rathbone. Filmul conține alte două părți numite după „Pisica neagră” și „Faptele în cazul domnului Valdemar”. Povestirea a fost vag adaptată în filmul
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
al lui Roger Corman. Rolurile principale sunt interpretate de Vincent Price, Peter Lorre și Basil Rathbone. Filmul conține alte două părți numite după „Pisica neagră” și „Faptele în cazul domnului Valdemar”. Povestirea a fost vag adaptată în filmul "The Haunting of Morella" (1990), regizat de Jim Wynorski. Un film cu același nume este în prezent în curs de producție la Oklahoma și Hollywood de către producătorii executivi Adam Ropp și Ford Austin, după un scenariu scris de Adam Ropp. Distribuția îi include
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
biografului lui Poe, Arthur Hobson Quinn, cel de-al doilea sine reprezintă conștiința. Această diviziune a sinelui este întărită de recunoașterea naratorului că „William Wilson” este de fapt un pseudonim. Numele în sine este o alegere interesantă: fiul voinței („son” of „will”). Cu alte cuvinte, William Wilson a fost ales intenționat pentru a fi purtat și de dublura sa. Poe a scris povestea foarte atent și cu subtilitate. Propozițiile sunt echilibrate, cu foarte puține adjective, și nu există puține imagini concrete
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
care tratează același motiv romantic vechi într-un mod mult mai profund pe partea morală și cu mai mult succes în prezentarea temei grave în plan poetic”. În 1913, „William Wilson” a fost adaptată în mod liber în "The Student of Prague", un film german regizat de Stellan Rye și Paul Wegener și avându-l în rolul principal pe Wegener. O altă versiune a fost realizată în 1926 tot în Germania, aceasta fiind regizată de Henrik Galeen și interpretată de Conrad
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
în relația pe termen lung cu un nou editor, dar la scurt timp după lansarea primului număr Lowell s-a îmbolnăvit, iar adjunctul său a condus revista cu stângăcie. Versiunea sa originală a inclus un epigraf din poemul „A Psalm of Life” de Henry Wadsworth Longfellow. Acea strofă citată era următoarea: <poem>Art is long, and Time is fleeting, And our hearts, though stout and brave, Still, like muffled drums, are beating Funeral marches to the grave.</poem> „Inima care-și
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
cap, doborându-l. Poe a trimis povestirea „Bon-Bon” (sub titlul „The Bargain Lost”) la un concurs literar organizat de revista "Philadelphia Saturday Courier". În afară de aceasta, el a trimis și alte patru povestiri: „Metzengerstein”, „The Duke de L'Omelette”, „A Tale of Jerusalem” și „A Decided Loss”. Deși niciuna dintre cele cinci povestiri nu a câștigat premiul de 100 de dolari, redactorii revistei au fost impresionați suficient pentru a publica toate povestirile lui Poe în următoarele luni. „The Bargain Lost” a fost
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
somn magnetic"”; scrisoarea a servit ca sursă de inspirație pentru povestirea lui Poe. „” a fost publicată simultan în ediția din 20 decembrie 1845 a "Broadway Journal" și în numărul din decembrie 1845 al ""—această revistă a folosit titlul „The Facts of M. Valdemar's Case”. Ea a fost, de asemenea, republicată în Anglia, mai întâi ca o ediție pamflet intitulată „Mesmerism in Articulo Mortis” și apoi ca „The Last Days of M. Valdemar”. Prima traducere în limba română a fost realizată
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
decembrie 1845 al ""—această revistă a folosit titlul „The Facts of M. Valdemar's Case”. Ea a fost, de asemenea, republicată în Anglia, mai întâi ca o ediție pamflet intitulată „Mesmerism in Articulo Mortis” și apoi ca „The Last Days of M. Valdemar”. Prima traducere în limba română a fost realizată de către Bonifaciu Florescu (fiul natural al lui Nicolae Bălcescu) și publicată sub titlul „Adevărul asupra casului d-lui Valdemar” în revista "Povestitorul" din București, anul I (1876), nr. 2, 11
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
și cinema. O primă adaptare a fost scurt-metrajul "Il caso Valdemar", produs în anul 1936, în Italia, de către regizorii Gianni Hoepli și Ubaldo Magnaghi. Emisiunea de teatru radiofonic "The Weird Circle" a prezentat în 1943 o adaptare intitulată „The Case of Monsieur Valdemar”. „Faptele în cazul domnului Valdemar” a fost adaptată în Argentina în anul 1960 ca un segment al filmului "Masterpieces of Horror", prezentat mai întâi în SUA în 1965. El a fost, de asemenea, ultimul dintre cele trei segmente
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
fost adaptată în Argentina în anul 1960 ca un segment al filmului "Masterpieces of Horror", prezentat mai întâi în SUA în 1965. El a fost, de asemenea, ultimul dintre cele trei segmente inspirate din povestirile lui Poe în filmul "Tales of Terror" (1962) al lui Roger Corman. Narciso Ibáñez Serrador a inclus o adaptare în serialul "Historias para no dormir" ("Povești pentru a nu adormi") în anul 1966, care a fost refăcută 16 ani mai târziu cu aceeași actori, dar de
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
Bătălia de la Northampton, în iulie 1460, Cecily s-a mutat la Londra împreună cu copiii săi și a locuit cu John Paston. Când Ducele de York și moștenitorilor săi sunt recunoscuți oficial ca succesorii regelui Henric al VI-lea, prin "Act of Accord", Cecily a primit o copie a cronicii engleze de la cronicarul John Hardyng. Fiul ei cel mare Eduard a continuat cu succes lupta împotriva Casei de Lancaster. Când Cecily s-a mutat la Castelul Baynard din Londra, el a devenit
Cecily Neville, Ducesă de York () [Corola-website/Science/334327_a_335656]
-
-o citind o carte într-o cafenea. Agata Trzebuchowska era studentă la filozofie, nu avea nicio experiență actoricească și nici nu dorea să devină actriță. A acceptat după câtva timp să colaboreze cu Pawlikowski, deoarece admira filmul acestuia "My Summer of Love" (2004). Filmul este alb-negru, cu raportul neobișnuit astăzi de 4:3 între orizontala și verticala imaginii, pentru a evoca filmele poloneze din anii '60. Pe lângă foarte multe nominalizări, filmul a obținut următoarele premii:
Ida (film) () [Corola-website/Science/334365_a_335694]
-
declarație absolut admirabilă de realități, spusă cu atâta amărăciune cu cât este posibil. Din cauza acestor recenzii, Orwell și-a reînnoit prietenia cu Connolly, ceea ce i-a dăruit acestuia legături utile în literatură, o evaluare pozitivă în cartea lui Connolly, "Enemies of Promise", dar și în revista literară "Horizon". El a devenit prieten bun și cu Gorer.
Zile birmaneze () [Corola-website/Science/334385_a_335714]