45,675 matches
-
etaj, așezate oarecum în careu, într-o poiană. Intru într-o biserică de lemn din secolul XVIII și în două case. Ai senzația că timpul s-a oprit în loc. Treci prin camera cu mesele așternute, pe care tacâmurile, paharele așteaptă parcă pe comeseni. Pereții au blidare, stăpânii se uită din fotografii mari. În altă cameră mă surprinde să văd icoane pe sticlă, precum cele de prin Ardeal. În secolul trecut, Roznov pod Radhostem devenise o stațiune climaterică la modă, și mulți
Societatea culturală „Ținutul Herța” București, România. In: Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]
-
lumina zilei în deceniul al doilea al secolului trecut, la granița de răsărit a României întregite, după primul război mondial. În satul natal, Sobari, am început din primii ani de viață să cunosc natura înconjurătoare, sub îndrumarea atentă a părinților. Parcă văd și astăzi, după opt decenii de viață, frumosul podiș basarabean cu versanți acoperiți de păduri, livezi și plantații viticole și străbătut, în zilele de vară, de cântecul păsărilor și al muncitorilor de pe ogoare. În vecinătatea casei părintești era o
Meleaguri natale. In: Curierul „Ginta latină” by Chiril Popescu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2245]
-
Spre sfârșitul săptămânii, nu mai aveam răbdare. Parcă așteptam ceva și repetam Întruna „Iba! Iba!” În timp ce Încercam să mă ridic pe marginea pătuțului. Doar când venea tanti Maria, reușeam câțiva pași, apoi cădeam, neajutorată. La fiecare trântitură, mă roșeam, Însă deveneam toată o emoție atunci când lângă pătuțul meu
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
noțiunea de timp, chiar dacă tot ce mi se Întâmpla - de la ceaiul de dimineață, mâncarea de cartofi de la prânz și cana de gris pe care o Înghițeam, nemestecată, seara - avea o rânduială și-mi spunea că trece ceva. Mintea Îmi rămânea parcă Înțepenită Într-un prezent, În care și eu și tot ce vedeam În juru-mi vom putrezi sau vom rămâne un fel de stafii, mărturie unui viitor, nouă inventat. De când așteptam să revină Iba și Iva, am Început să simt timpul
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
mi-au turnat apă pe cap. Am tresărit! Voiam să le spun că mă spălase tanti Maria, Însă preotul a Întrebat ceva În șoaptă. Am tăcut. „Se botează, În numele Domnului, Alexandra...“ - a repetat el de trei ori acele cuvinte venite, parcă, dintr-o altă lume! - Alexandra! De astăzi, Alexandra! Ai și tu un nume! - mi-a zis Iva, În timp ce m-a scos din lighean și a Început să mă Îmbrace. Eram pe deplin uimită. Am vrut să Întreb câte În lună
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
E ZIUA TEIULUI Bătrânul tei în fiecare an ne așteaptă S-adie în mireasma lui îmbietoare Un rai al florilor ce se deșteaptă E pentru toți o zi de sărbătoare. fără de glas, Cu plecăciune azi ne închinăm. El pe pământ parcă a rămas Pe Eminescu în veci să-l venerăm. Și-n liniștea nopții domnește Acolo sus, Luceafărul nemuritor Și-n unde cosmice sfințește Poezia lui plină de dor. Sofia PÂRJOI
E ziua teiului. In: Curierul „Ginta latină” by Sofia Pârjol () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2332]
-
faptul că fericea mamă a necăjiților a fost și albaneză, dar, din păcate, nu la fel se poate spune despre partea albaneză, care niciodată nu a scos la iveală și originea ei aromânească. Iar când noi le demonstrăm acest lucru, parcă le scoatem ochii. Lor nu le convine că în Albania sunt și alții, nu doar albanezi, vor totul numai pentru ei, iar noi vrem doar adevărul, să fie cunoscut, așa cum este el. Îmi pare foarte rău că și dintre cei
Maica Tereza, aromâncă din neamul Boiagi. In: Curierul „Ginta latină” by Kostov Pushuticlu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2344]
-
ai spus, Tot hoinărind aiurea prin poeme... Ce sfântă oboseală! te înțeleg, Spuneai și tu ca o mireasă dulce Tot legănând la piept un dor întreg Ce nu mai vrea, șiretul, să se culce. Am pus peste cuvinte mâna mea, Parcă eram ca după înviere- Mi-a obosit sufletul și-aș vrea Să-l strângi în brațe până la durere... Acum el stă de veghe când eu scriu Și-n fiecare vers tiptil străbate, Sufletul tău, sufletul meu? nu știu, Demult le-
SUFLLET OBOSIT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349706_a_351035]
-
ne prăpădeam de râs în sinea noastră. Dar bătrânica, plină de evlavie, lua lucrurile în serios, era numai ochi și urechi la slujbă. De la o vreme, am observat că bătrânica stătea în cumpănă, să zică, sau să nu zică ceva. Parcă-i stăteau cuvintele pe limbă. În fine, după ce soțiile strânseseră masa, bătrânica se hotărî, dar mai mult în șoaptă și mai ales înspre "părinte": - Eu v-aș spune ceva, dar să nu mai spuneți la nimeni! Știu într-un loc
TEAM BUILDING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349708_a_351037]
-
mii de rugăciuni învăluite-n har... Iubitul meu...întinde mâna...vreau inimile noastre Înlănțuite în iubire să zboare către astre Și-ngemănate într-un cânt, cu îngerii în cor S-aducem jertfa de-nchinare...de dragoste și dor... Nu simți cum universul parcă din goană s-a oprit Când un ecou străbate timpul spunând că ne-a iubit? Să-nghenunchiem...e timp de har când Domnul ne vorbește... Întinde mâna dragul meu...auzi?...EL ne iubește! Referință Bibliografică: Poemele iubirii-3 / Maria Luca : Confluențe Literare
POEMELE IUBIRII-3 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349717_a_351046]
-
dar erau copii și ei și pofteau. Nu le-ar fi dat cotoroanța o coadă de cireașă. Plecau prichindeii la ore sau spre casă cu lacrimi în ochi, pândind cireșii din grădina proprie să se coacă și ei...dar dura, parcă, o veșnicie. Nici nu-s bune! ne amăgea și pe noi mama. N-ați văzut? Sunt numai sâmbure. N-au pulpă aproape deloc. Da, dar numai eu știu câte lacrimi am vărsat în perinuța-urs pentru sâmburii ăia. Într-un an
SE COC CIREŞELE! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349723_a_351052]
-
frumosul infinit, și aici se demonstrează la „Crizanntema de aur”. Oamenii de aici au reușit în ciuda faptului că trecem printr-o perioadă grea..., făcând eforturi mari, ca festivalul să-și urmeze viața. La ediția a XLIII-a totul a fost parcă mai împlinit, mai frumos, mai bine organizat, și pot să afirm cu satisfacție că au venit mai mulți concurenți decât în edițiile trecute, mai tineri și mult mai valoroși. Marin Voican-Ghioroiu: Dintre concurenți pe cine ați remarcat în mod deosebit
ÎN DIALOG CU O MARE STEA A MUZICII FELICIA FILIP de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349658_a_350987]
-
i-am dat premiul „Felicia Filip” Natalia Tanisiiciuc, cu un glas frumos, fiind o persoană scenică cu un aspect agreabil și întradevăr a adus ceva nou, pentru că originea ei este Republica Moldova, care acești oameni au în sufletul lor, în plus, parcă o lacrimă mai mare, mai grea, mai strălucitoare decât altele, și asta se simte în vibrația din vocea ei. Aceste nume ar fi pe cele care le-am remarcat în mod special, dar sigur că toți ceilalți concurenți, nu numai
ÎN DIALOG CU O MARE STEA A MUZICII FELICIA FILIP de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349658_a_350987]
-
puț Voi urca Dolorosa grăbit, voi pași sub măslini unduios La Poarta ’ Ndurării, în Scăldătoarea Betesda mă vreau Și aș vrea să pășesc, aș vrea să ating ce atins-a Hristos, Au mai rămas săptămâni până să plec; pe jar parcă stau Voi duce cu mine dorinți; acatiste, necazuri de sfinți, Mă și văd pelerin pășind pe Esplandă ușor, gânditor Și-n locul în care a fost Templul sfinților noștri părinți, Iar astăzi o moschee tronează... voi zăbovi încrezător; Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349702_a_351031]
-
beau apă din puțVoi urca Dolorosa grăbit, voi pași sub măslini unduiosLa Poartă ’Ndurării, în Scăldătoarea Betesda mă vreauși aș vrea să pășesc, aș vrea să ating ce atins-a Hristos,Au mai rămas săptămâni până să plec; pe jar parcă stauVoi duce cu mine dorinți; acatiste, necazuri de sfinți, Mă și văd pelerin pășind pe Esplandă ușor, gânditorși-n locul în care a fost Templul sfinților noștri părinți, Iar astăzi o moschee tronează... voi zăbovi încrezător;... Abonare la articolele scrise de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349702_a_351031]
-
ultimul poet cu Basarabia în glas. Un poet mesianic, un poet al tribului său, obsedat de trei mituri: Limba română, Mama și Unitatea neamului. Un poet elegiac, dar, în ciuda fragilității înfățișării sale și a vocii sale - moi și stinse, menite parcă să șoptească o rugăciune, nu să pronunțe propoziții aspre ca vechii profeți - un poet dârz, un cuget tare, un spirit incoruptibil. Mulți i-au înțeles stilul și mesajul, alții i-au reproșat mereu faptul că nu este un poet postmodern
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
Versuri > Ipostaze > AM POPOSIT ÎN MAI Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1235 din 19 mai 2014 Toate Articolele Autorului Ne-am întâlnit și-am poposit în primăvară Pe iarba lunii mai pieptănată de zefir ... Timpul ardea în noi parcă era de ceară Și-n paradis ne amețea miros de trandafir. Din ceas alergau clipele pe nesimțite, Zburau petale-n aer și lent se așezau În părul nostru brun. Umbra, pe ocolite, Migra, din când în când, printre raze ce
AM POPOSIT ÎN MAI de LIA RUSE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349757_a_351086]
-
Italiei. De aceea zeița era considerată (sub numele de Venus) drept divinitate protectoare a Romei. Unul dintre celebrele sanctuare ale Afroditei se afla la Paphos iar cultul ei era celebrat în întreaga lume helenică, mai ales în însula Cipru. Mutând parcă orologiul timpului cu multe secole în urmă, ne-am așezat pe malul Mediteranei, aproape de stâncile Afroditei și am privit la nesfârșit orizontul, observând cum cerul se unea cu marea iar unirea lor te făcea, fără să vrei, să aștepți ivirea
CIPRU (3) – SCURTE EVADĂRI, DESCOPERIRI MĂREŢE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349730_a_351059]
-
și, în ton cu nevinovăția frumoaselor păsări și gingașelor animale, într-un decor sublim, am trăit clipe de înălțare și liniște sufletească autentice... Ne-am încărcat sufletele cu energia pozitivă care radia din toate colțurile acestei minunății și, dându-ne parcă mâna cu soarele ce se-ndrepta semeț spre-un amurg feeric, am plecat cu sufletele cântând spre mașinuța care, în mai puțin de-o oră, avea să ne ducă acasă ... O altă zi plină de bucuria cunoașterii, de desfătare în
CIPRU (3) – SCURTE EVADĂRI, DESCOPERIRI MĂREŢE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349730_a_351059]
-
dominată de ocru, galben și roșcat, frunzele chiparoșilor, ale pinilor și ei înșiși, copacii, mi se par decorativi numai, cu un aer artificios, de podoabe de bronz, himere întrupate în realitatea indiferență; chiar păsările ce trec în zbor pe deasupra avînd parcă ciocuri de bronz scoțînd alte sunete față de ceea ce ar însemna o vibrație reală.
Seara cu smee... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17631_a_18956]
-
fost negreșit foarte important pentru că, mereu util și la post, a militat cu strălucită abnegație pentru înnoirea literelor românești (vezi amintitul caz Arghezi), vestejind recurenta sămănătorismului și a poporanismului, luînd atitudini împotriva tradiționalismului gîndirist. Asta deopotrivă în critică literară, scrisă parcă mereu pe baricade, în cenaclul lovinescian, unde amfitrionul, după fiecare lectură, rostea invariabil invitația: "Ce zici domn Aderca? Ce spui Bebs (Delavrancea)?" Era o formulă cronicizata pe care au evocat-o, apoi, în memoriile lor toți sburătoristii. Oriunde se dezlănțuia
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
Manolescu și al eseului meu, voi indică un hispanist occidental omolog, capabil să ușureze acest răspuns. E vorba de reputatul critic american George Haley și despre studiul său El narrador en Don Quijote, publicat în Antologia critică citată mai sus. Răspunzând parcă întrebărilor puse de Victor Ivanovici, hispanistul american stabilește și analizează identitatea a patru naratori care se succed și se suprapun, formând după cum se exprimă autorul, un adevărat palimpsest.
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
Mircea Mihăieș O formă subtilă a discreditării eforturilor de europenizare a României se manifestă în următoarea afirmație, larg răspândită la intelectualii noștri: nu avem de ce ne face complexe în fața occidentalilor, pentru că noi ne-am născut europeni! Parcă-i văd pe finii "europeniști" din această categorie cum te săgetează cu privirea când îndrăznești să spui că Balcanii n-au constituit în ultimele secole modelul preferat al umanității... O vor da imediat pe filozofie și-ți vor reaminti ritos
Meningopolitica by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17637_a_18962]
-
teme de rezolvat în comun. Spiritul de colaborare trebuie să iasă la suprafață. Se modelează astfel comportamentul, maximizând eficiența. Rezultatele pozitive nu întârzie să apară. Rând pe rând îi cunosc pe participanți și le descopăr calitățile de excepție. Grupul fetelor parcă reunește marile calități ce trebuie să le aibă un popor al zânelor. Mirela, imaginea iubirii. Este gata să o dăruiască necondiționat întregii lumi. Georgiana, limpezimea apei de izvor care i se oglindește în ochi. Adina cea mare, are în glas
Pe calea lui Zamolxe. In: Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]
-
energetică în corp și minte. Astăzi, a treia zi a taberei, ieșim în curtea vilei. Vom merge la Gură de Rai, o zonă aflată cam la jumătatea drumului până la Sfinx. Sunt alert. Privesc mai atent fețele celor prezenți în curte. Parcă acum câteva dintre ele îmi par cunoscute. De unde? De când? Închid ochii. Spontan îmi apar în minte fețe de daci. Expandez mental într-un trecut necunoscut în timp, vizualizez evenimente care îmi par știute. Mă găsesc oare în spațiu ancestral al
Pe calea lui Zamolxe. In: Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]