47,696 matches
-
calcula unghiul sub care steaua pare că s-a deplasat pe cer. Distanța stelei față de Pământ se obține pornind de la valoarea jumătății acestui unghi. Această metodă se numește Paralaxă, dar nu poate fi aplicată decât în cazul celor mai apropiate stele. Pentru celelalte stele, unghiurile de măsurare sunt prea mici. Distanța care le separă de Pământ nu poate fi evaluată decât prin metode indirecte. Stelele, chiar și cele mai apropiate, se află atât de departe, încât distanța lor este greu de
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
care steaua pare că s-a deplasat pe cer. Distanța stelei față de Pământ se obține pornind de la valoarea jumătății acestui unghi. Această metodă se numește Paralaxă, dar nu poate fi aplicată decât în cazul celor mai apropiate stele. Pentru celelalte stele, unghiurile de măsurare sunt prea mici. Distanța care le separă de Pământ nu poate fi evaluată decât prin metode indirecte. Stelele, chiar și cele mai apropiate, se află atât de departe, încât distanța lor este greu de exprimat în kilometri
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
Această metodă se numește Paralaxă, dar nu poate fi aplicată decât în cazul celor mai apropiate stele. Pentru celelalte stele, unghiurile de măsurare sunt prea mici. Distanța care le separă de Pământ nu poate fi evaluată decât prin metode indirecte. Stelele, chiar și cele mai apropiate, se află atât de departe, încât distanța lor este greu de exprimat în kilometri. Se preferă folosirea unei unități mult mai mari: anul lumină). Acesta este distanța parcursă de lumină într-un an, în vid
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
posibilă: ea parcurge în vid aproximativ 300.000 de kilometri pe secundă. ua cea mai apropiată de noi se află la o distanță de peste 4,22 ani-lumină, adică aproximativ 40 de mii de miliarde de kilometri (Proxima Centauri). Pentru reperarea stelelor și ușurința muncii astronomilor, numeroase cataloage au fost create. Printre cele mai celebre, cităm catalogul Henry Draper (HD) și Bonner Durchmusterung (BD). În cataloage stelele au fost aranjate după coordonatele lor, "alpha" (ascensie dreaptă) și "delta" (declinație) și le-a
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
22 ani-lumină, adică aproximativ 40 de mii de miliarde de kilometri (Proxima Centauri). Pentru reperarea stelelor și ușurința muncii astronomilor, numeroase cataloage au fost create. Printre cele mai celebre, cităm catalogul Henry Draper (HD) și Bonner Durchmusterung (BD). În cataloage stelele au fost aranjate după coordonatele lor, "alpha" (ascensie dreaptă) și "delta" (declinație) și le-a fost atribuit un număr. Stelele se grupează în mai multe categorii. Diagrama Hertzsprung-Russell e folosită pentru determinarea tipului și vârstei unei stele. Temperatura suprafeței stelei
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
numeroase cataloage au fost create. Printre cele mai celebre, cităm catalogul Henry Draper (HD) și Bonner Durchmusterung (BD). În cataloage stelele au fost aranjate după coordonatele lor, "alpha" (ascensie dreaptă) și "delta" (declinație) și le-a fost atribuit un număr. Stelele se grupează în mai multe categorii. Diagrama Hertzsprung-Russell e folosită pentru determinarea tipului și vârstei unei stele. Temperatura suprafeței stelei (calculată în funcție de culoarea luminii pe care o emite) este comparată cu strălucirea ei și steaua e clasificată in funcție de poziția
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
BD). În cataloage stelele au fost aranjate după coordonatele lor, "alpha" (ascensie dreaptă) și "delta" (declinație) și le-a fost atribuit un număr. Stelele se grupează în mai multe categorii. Diagrama Hertzsprung-Russell e folosită pentru determinarea tipului și vârstei unei stele. Temperatura suprafeței stelei (calculată în funcție de culoarea luminii pe care o emite) este comparată cu strălucirea ei și steaua e clasificată in funcție de poziția sa pe diagramă. Conform acestei diagrame, stelele sunt casificate în felul următor: strălucitoare(mari), palide(mici), fierbinți
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
stelele au fost aranjate după coordonatele lor, "alpha" (ascensie dreaptă) și "delta" (declinație) și le-a fost atribuit un număr. Stelele se grupează în mai multe categorii. Diagrama Hertzsprung-Russell e folosită pentru determinarea tipului și vârstei unei stele. Temperatura suprafeței stelei (calculată în funcție de culoarea luminii pe care o emite) este comparată cu strălucirea ei și steaua e clasificată in funcție de poziția sa pe diagramă. Conform acestei diagrame, stelele sunt casificate în felul următor: strălucitoare(mari), palide(mici), fierbinți(tinere) și reci
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
a fost atribuit un număr. Stelele se grupează în mai multe categorii. Diagrama Hertzsprung-Russell e folosită pentru determinarea tipului și vârstei unei stele. Temperatura suprafeței stelei (calculată în funcție de culoarea luminii pe care o emite) este comparată cu strălucirea ei și steaua e clasificată in funcție de poziția sa pe diagramă. Conform acestei diagrame, stelele sunt casificate în felul următor: strălucitoare(mari), palide(mici), fierbinți(tinere) și reci(bătrâne). După 1920 astronomii au descoperit că reacția nucleară (energie eliberată de fuziunea nucleelor din
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
Diagrama Hertzsprung-Russell e folosită pentru determinarea tipului și vârstei unei stele. Temperatura suprafeței stelei (calculată în funcție de culoarea luminii pe care o emite) este comparată cu strălucirea ei și steaua e clasificată in funcție de poziția sa pe diagramă. Conform acestei diagrame, stelele sunt casificate în felul următor: strălucitoare(mari), palide(mici), fierbinți(tinere) și reci(bătrâne). După 1920 astronomii au descoperit că reacția nucleară (energie eliberată de fuziunea nucleelor din atomi) este principala sursă de energie a stelelor. Aceasta se produce în
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
diagramă. Conform acestei diagrame, stelele sunt casificate în felul următor: strălucitoare(mari), palide(mici), fierbinți(tinere) și reci(bătrâne). După 1920 astronomii au descoperit că reacția nucleară (energie eliberată de fuziunea nucleelor din atomi) este principala sursă de energie a stelelor. Aceasta se produce în regiunea centrală a stelei unde temperatura atinge milioane de grade Celsius; la o astfel de temperatură, electronii sunt expulzați din nucleele atomilor, formând plasma. (atomii își pierd electronii și devin ioni), lovindu-se unii de alții
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
felul următor: strălucitoare(mari), palide(mici), fierbinți(tinere) și reci(bătrâne). După 1920 astronomii au descoperit că reacția nucleară (energie eliberată de fuziunea nucleelor din atomi) este principala sursă de energie a stelelor. Aceasta se produce în regiunea centrală a stelei unde temperatura atinge milioane de grade Celsius; la o astfel de temperatură, electronii sunt expulzați din nucleele atomilor, formând plasma. (atomii își pierd electronii și devin ioni), lovindu-se unii de alții și provocând reacții termonucleare. În Soare, hidrogenul intră
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
expulzați din nucleele atomilor, formând plasma. (atomii își pierd electronii și devin ioni), lovindu-se unii de alții și provocând reacții termonucleare. În Soare, hidrogenul intră în fuziune pentru a forma heliu în lanț proton-proton: rezultă mai departe: "Nașterea" unei stele are loc în decursul milioanelor de ani, pe parcursul mai multor etape: în interiorul unui nor molecular se formează "globule", care cu timpul se transformă în protostele și apoi în stele. În spațiu există imenși nori de gaze și pulbere: nebuloasele. Într-
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
a forma heliu în lanț proton-proton: rezultă mai departe: "Nașterea" unei stele are loc în decursul milioanelor de ani, pe parcursul mai multor etape: în interiorul unui nor molecular se formează "globule", care cu timpul se transformă în protostele și apoi în stele. În spațiu există imenși nori de gaze și pulbere: nebuloasele. Într-unii din ei materia este mai densă și mai concentrată: ea formează nori moleculari. Aceștia sunt atât de mari, încât durează zeci de ani ca lumina să-i traverseze
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
înfășurate într-un "cocon" de gaze. Ele strălucesc, dar sclipirea lor este neregulată. Jeturi foarte rapide de gaze sunt emise în direcția polilor. Când temperatura în centru atinge 10 milioane de grade, se declanșează reacțiile nucleare: "s-a născut o stea". Timpul necesar ca o protostea să devina stea depinde de masa acesteia: 30 de milioane de ani pentru o stea ca Soarele, dar pentru o stea de zece ori mai masivă nu e nevoie mai mult de 300.000 de
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
în direcția polilor. Când temperatura în centru atinge 10 milioane de grade, se declanșează reacțiile nucleare: "s-a născut o stea". Timpul necesar ca o protostea să devina stea depinde de masa acesteia: 30 de milioane de ani pentru o stea ca Soarele, dar pentru o stea de zece ori mai masivă nu e nevoie mai mult de 300.000 de ani. Când o stea și-a consumat în timp cea mai mare parte din combustibilul de hidrogen, miezul acesteia se
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
centru atinge 10 milioane de grade, se declanșează reacțiile nucleare: "s-a născut o stea". Timpul necesar ca o protostea să devina stea depinde de masa acesteia: 30 de milioane de ani pentru o stea ca Soarele, dar pentru o stea de zece ori mai masivă nu e nevoie mai mult de 300.000 de ani. Când o stea și-a consumat în timp cea mai mare parte din combustibilul de hidrogen, miezul acesteia se contractă și devine mai cald. Hidrogen
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
o protostea să devina stea depinde de masa acesteia: 30 de milioane de ani pentru o stea ca Soarele, dar pentru o stea de zece ori mai masivă nu e nevoie mai mult de 300.000 de ani. Când o stea și-a consumat în timp cea mai mare parte din combustibilul de hidrogen, miezul acesteia se contractă și devine mai cald. Hidrogen se găsește încă din abundență la marginea stelei, unde continuă sa se transforme în heliu. ua se mărește
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
nevoie mai mult de 300.000 de ani. Când o stea și-a consumat în timp cea mai mare parte din combustibilul de hidrogen, miezul acesteia se contractă și devine mai cald. Hidrogen se găsește încă din abundență la marginea stelei, unde continuă sa se transforme în heliu. ua se mărește, și culoarea acesteia tinde spre roșu. Steaua devine o gigantă roșie. Diametrul său poate ajunge de 10 până la 100 ori mai mare decât cel al Soarelui nostru. În centru se
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
mai mare parte din combustibilul de hidrogen, miezul acesteia se contractă și devine mai cald. Hidrogen se găsește încă din abundență la marginea stelei, unde continuă sa se transforme în heliu. ua se mărește, și culoarea acesteia tinde spre roșu. Steaua devine o gigantă roșie. Diametrul său poate ajunge de 10 până la 100 ori mai mare decât cel al Soarelui nostru. În centru se declanșează noi reacții nucleare: heliul prezent în mijlocul stelei se transformă în carbon. Atmosfera stelei este proiectată în
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
ua se mărește, și culoarea acesteia tinde spre roșu. Steaua devine o gigantă roșie. Diametrul său poate ajunge de 10 până la 100 ori mai mare decât cel al Soarelui nostru. În centru se declanșează noi reacții nucleare: heliul prezent în mijlocul stelei se transformă în carbon. Atmosfera stelei este proiectată în spațiu, formând în jurul stelei o sferă de gaze în expansiune, o nebuloasă. Când heliul din mijlocul stelei se transformă în carbon, steaua se contractă din nou, dar nu mai devine suficient
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
tinde spre roșu. Steaua devine o gigantă roșie. Diametrul său poate ajunge de 10 până la 100 ori mai mare decât cel al Soarelui nostru. În centru se declanșează noi reacții nucleare: heliul prezent în mijlocul stelei se transformă în carbon. Atmosfera stelei este proiectată în spațiu, formând în jurul stelei o sferă de gaze în expansiune, o nebuloasă. Când heliul din mijlocul stelei se transformă în carbon, steaua se contractă din nou, dar nu mai devine suficient de caldă pentru a declanșa noi
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
roșie. Diametrul său poate ajunge de 10 până la 100 ori mai mare decât cel al Soarelui nostru. În centru se declanșează noi reacții nucleare: heliul prezent în mijlocul stelei se transformă în carbon. Atmosfera stelei este proiectată în spațiu, formând în jurul stelei o sferă de gaze în expansiune, o nebuloasă. Când heliul din mijlocul stelei se transformă în carbon, steaua se contractă din nou, dar nu mai devine suficient de caldă pentru a declanșa noi reacții nucleare. Ea devine o pitică albă
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
cel al Soarelui nostru. În centru se declanșează noi reacții nucleare: heliul prezent în mijlocul stelei se transformă în carbon. Atmosfera stelei este proiectată în spațiu, formând în jurul stelei o sferă de gaze în expansiune, o nebuloasă. Când heliul din mijlocul stelei se transformă în carbon, steaua se contractă din nou, dar nu mai devine suficient de caldă pentru a declanșa noi reacții nucleare. Ea devine o pitică albă (o stea mică, de mărime comparabilă cu Pământul; dar unde o cantitate de
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
centru se declanșează noi reacții nucleare: heliul prezent în mijlocul stelei se transformă în carbon. Atmosfera stelei este proiectată în spațiu, formând în jurul stelei o sferă de gaze în expansiune, o nebuloasă. Când heliul din mijlocul stelei se transformă în carbon, steaua se contractă din nou, dar nu mai devine suficient de caldă pentru a declanșa noi reacții nucleare. Ea devine o pitică albă (o stea mică, de mărime comparabilă cu Pământul; dar unde o cantitate de materie de mărimea unui ou
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]