46,037 matches
-
necesară pentru a se crea o structură care să reziste în fața Fiarei, iar povestea celor trei lumi extraterestre a fost creată pentru a ajuta oamenii să își dezvolte capacitățile de luptă. Astfel se dovedește că sarcinile femeilor care participă la "zborul tantric" este departe de a fi un accident: sarcina le permite femeilor să exploreze un întreg univers care ia naștere în interiorul lor, astfel devenind mult mai puternice în fața Fiarei Stelare. Cunoașterea atât de multor lucruri le face pe fete să
Ambasada extraterestră () [Corola-website/Science/323331_a_324660]
-
al lui Goku pentru al face fidel din Călătorie spre Vest.În timpul celui de-al doilea proiect al lui Toriyama,a vrut să-l facă pe Goku om complet îmbrăcat în haine de marinar care a mers pe mecanisme de zbor și nu pe un Nor Zburător.Al treilea și ultimul proiect al lui Toriyama a fost să-l facă pe Goku uman și cu coadă de maimuță. Goku este personajul principal al întregii serii Dragon Ball.El are părul țepos
Son Goku (Dragon Ball) () [Corola-website/Science/324088_a_325417]
-
La scurt timp după aceasta, Wemme a achiziționat unul dintre primele biplane cu patru cilindri ale lui Glenn Curtiss și a preluat franciza acestuia pentru zona Pacific Northwest. Wemme nu știa să zboare cu biplanul Curtiss, dar Ely, crezând că zborul e la fel de ușor ca și condusul unui automobil, s-a oferit să-l piloteze. Când a încercat, s-a prăbușit și, simțindu-se vinovat, a cumpărat epava de la Wemme. În câteva luni, el îl reparase și a învățat să piloteze
Eugene Ely () [Corola-website/Science/324123_a_325452]
-
în zona Portland, apoi s-a dus la Winnipeg să participe la o expoziție, mutându-se la Minneapolis, Minnesota în iunie 1910, unde l-a întâlnit pe Curtiss și a început să lucreze pentru acesta. Ely a primit permisul de zbor cu numărul 17 din partea Aero Club of America la 5 octombrie 1910. În octombrie, Ely și Curtiss l-au întâlnit pe căpitanul de marină Washington Chambers, care fusese angajat de secretarul pentru marină George von Lengerke Meyer să cerceteze posibilele
Eugene Ely () [Corola-website/Science/324123_a_325452]
-
aceea, s-a ridicat. Ochelarii lui Ely au fost acoperiți cu stropi de apă, iar aviatorul a aterizat rapid pe o plajă în loc să facă o tură a portului și să aterizeze la Norfolk Navy Yard, așa cum se stabilise. În urma acestui zbor, Ely a fost făcut locotenent al Gărzii Naționale din California pentru a deveni eligibil pentru un premiu de 500 de dolari oferit primului rezervist care efectuează un astfel de zbor. După două luni, la 18 ianuarie 1911, Ely a aterizat
Eugene Ely () [Corola-website/Science/324123_a_325452]
-
aterizeze la Norfolk Navy Yard, așa cum se stabilise. În urma acestui zbor, Ely a fost făcut locotenent al Gărzii Naționale din California pentru a deveni eligibil pentru un premiu de 500 de dolari oferit primului rezervist care efectuează un astfel de zbor. După două luni, la 18 ianuarie 1911, Ely a aterizat cu avionul său cu elice propulsoare Curtiss pe o platformă de pe crucișătorul blindat USS "Pennsylvania" ancorat în Golful San Francisco. Ely a decolat de pe aerodromul Tanforan din San Bruno, California
Eugene Ely () [Corola-website/Science/324123_a_325452]
-
propulsoare Curtiss pe o platformă de pe crucișătorul blindat USS "Pennsylvania" ancorat în Golful San Francisco. Ely a decolat de pe aerodromul Tanforan din San Bruno, California și a aterizat pe "Pennsylvania", aceasta fiind prima aterizare reușită la bordul unei nave. Acest zbor a fost și primul care a folosit un sistem de apuntizare cu cârlig, proiectat și construit de circarul și aviatorul Hugh Robinson. Ely a spus unui reporter: „A fost destul de ușor. Cred că treaba se poate face cu succes de
Eugene Ely () [Corola-website/Science/324123_a_325452]
-
Statelor Unite, cerând să fie angajat, dar aviația navală americană nu era încă organizată. Ely a continuat să zboare la expoziții, în vreme ce căpitanul Chambers i-a promis că „îl va ține minte” în cazul în care se vor înființa posturi de zbor ale Marinei. Căpitanul Chambers l-a sfătuit pe Ely să renunțe la tentativele senzaționale pentru siguranța sa și pentru binele aviației. Când a fost întrebat despre retragere, "The Des Moines Register" l-a citat pe Ely: „cred că am să
Eugene Ely () [Corola-website/Science/324123_a_325452]
-
pentru binele aviației. Când a fost întrebat despre retragere, "The Des Moines Register" l-a citat pe Ely: „cred că am să fiu ca și ceilalți, o să o țin înainte până o să mor.” La comemorarea a 100 de ani de la zborul lui Ely, comandorul de marină Bob Coolbaugh a zburat cu o replică construită de el a avionului Curtiss al lui Ely de pe pista NAS Norfolk la 12 noiembrie 2010. La 19 octombrie 1911, cu ocazia zborului la o expoziție din
Eugene Ely () [Corola-website/Science/324123_a_325452]
-
100 de ani de la zborul lui Ely, comandorul de marină Bob Coolbaugh a zburat cu o replică construită de el a avionului Curtiss al lui Ely de pe pista NAS Norfolk la 12 noiembrie 2010. La 19 octombrie 1911, cu ocazia zborului la o expoziție din Macon, Georgia, avionul său a întârziat la redresarea dintr-un plonjon și s-a prăbușit. Ely a sărit din avion, dar și-a rupt gâtul și a murit după câteva minute. Trupul său a fost adus
Eugene Ely () [Corola-website/Science/324123_a_325452]
-
O expoziție de avioane navale retrase din uz de la baza aeriană navală Norfolk din Virginia poartă numele lui Ely, iar la Newport News, Virginia, a fost instalat un monument de piatră în dreptul apelor în care Ely a făcut primul său zbor istoric în 1910, amintind contribuția sa la aviația militară și în special navală.
Eugene Ely () [Corola-website/Science/324123_a_325452]
-
al Forțelor Aeriene - generalul Gheorghe Catrina, a fost mutat la comandamentul Statului Major al Forțelor Aeriene din București, ca șef de secție în "Serviciul de instrucție". În această poziție a coordonat elaborarea unor instrucțiuni și reglementări specifice pentru instrucția în zbor, a condus exerciții naționale și internaționale și a făcut parte din grupul de coordonare a spectacolului aerian aniversar "ROIAS-2006", sub comanda generalului-maior "Ion Ștefan". În aprilie 2008, a fost numit comandant al "Bazei 95 Aeriene" din Bacău, ocupând prima funcție de
Ștefan Dănilă () [Corola-website/Science/324171_a_325500]
-
la alta. Dar Russ și soția lui reușesc, în cele din urmă, să aibă propriul copil. Coll, cum este numit băiatul, este moștenitorul de drept al aripilor și, când el va împlini treisprezece ani, Maris va trebui să renunțe la zbor în favoarea lui. Fata nu dorește acest lucru, mai ales că este o zburătoare foarte bună, în timp ce Coll este atras de viața de cântăreț. Dar legile sunt foarte stricte în casta zburătorilor, așa încât singura șansă a lui Maris este să convoace
Furtună pe Windhaven () [Corola-website/Science/324223_a_325552]
-
-și cedeze aripile doar pentru că fii sau fiicele lor au împlinit treisprezece ani. În final, beneficiind și de susținerea lui Russ, Maris reușește să determine schimbarea legii și-și păstrează aripile. Demersul ei se concretizează în înființarea unor academii de zbor în care sunt instruiți și copiii „înrădăcinaților”, aceștia beneficiind de posibilitatea de a-i provoca la întrecere pe zburătorii existenți și de a le lua aripile în cazul unei victorii. Maris susține cu toată fervoarea academiile, dar majoritatea acestora ajung
Furtună pe Windhaven () [Corola-website/Science/324223_a_325552]
-
cum cei doi candidați sunt supuși oprobriului zburătorilor, care nu se dau înapoi de la nimic pentru a-i împiedica să câștige. În final alege să-i susțină pe tinerii aspiranți, iar aceștia își câștigă aripile. Peste alți ani, în timpul unui zbor pe insula Thayos, Maris este doborâtă de furtună și suferă un accident grav care pune capăt carierei ei de zburător. Vestea este prea grea pentru a o suporta și femeia trece printr-o criză existențială. Alături îi stau vindecătorul din
Furtună pe Windhaven () [Corola-website/Science/324223_a_325552]
-
conflictului stă în mâinile lui Maris, care reușește să împace cele două tabere și să provoace revolta locuitorilor din Thayos împotriva tiranicului lor Insular. Găsindu-și un nou țel în viață, Maris pleacă împreună cu Evan pentru a conduce academia de zbor de la Colțul Mării. "SF Site" apreciază că „autorii au făcut o treabă excelentă prezentând problemele pe care le generează schimbarea culturală” și că, deși nu este un roman complex și nu se poate compara cu "Urzeala tronurilor", cititorii vor fi
Furtună pe Windhaven () [Corola-website/Science/324223_a_325552]
-
un roman science fiction scris de John Brunner. Acțiunea romanului se petrece la câteva secole în viitor, într-o lume care pare să-și fi rezolvat majoritatea problemelor și care a uitat ce înseamnă violența și războiul. Omenirea a descoperit zborul interstelar, a colonizat două planete - Solaris și Viridis - și a stabilit relații comerciale cu șase rase extraterestre care nu cunosc călătoria spațială. Roald Vincent este un tânăr talentat care lucrează pentru agenția diplomatică pământeană, Biroul Relațiilor Culturale, care se ocupă
Răbdarea timpului () [Corola-website/Science/324239_a_325568]
-
Biroul Relațiilor Culturale, care se ocupă atât de coloniile pământene, cât și de culturile extraterestre. Deoarece este destul de leneș, Roald este foarte mulțumit să lucreze liniștit în sectorul afacerilor culturale. Evenimentele se precipită în momentul în care un aparat de zbor care transportă un extraterestru important se prăbușește, iar responsabilitatea pentru catastrofă pare să aparțină unei sinistre organizații rasiste. Vincent se trezește la conducerea investigațiilor și, în cele din urmă, reușește să facă legătura între atentat și mișcarea de independență a
Răbdarea timpului () [Corola-website/Science/324239_a_325568]
-
(n. 30 martie 1754 - d. 15 iunie 1785) a fost un profesor francez de fizică și chimie, unul dintre primii pionieri ai aviației. Împreună cu marchizul d'Arlandes, el a realizat primul zbor uman într-un balon cu aer cald, la 21 noiembrie 1783, într-un balon Montgolfier. El a murit în urma prăbușirii balonului său lângă Wimereux, Pas-de-Calais în timpul unei tentative de a zbura peste Canalul Mânecii. El și tovarășul său, Pierre Romain, au
Jean-François Pilâtre de Rozier () [Corola-website/Science/324241_a_325570]
-
A cercetat noul domeniu al gazelor și a inventat un aparat pentru susținerea respirației. În iunie 1783, a fost martor la prima demonstrație publică a unui balon cu aer cald, efectuată de frații Montgolfier. La 19 septembrie, a asistat la zborul fără frânghie al unui balon care conținea o oaie, un câine și o rață de pe curtea din fața Palatului Versailles. Regele Franței a hotărât că primul zbor al unui om va fi efectuat cu doi criminali condamnați, dar de Rozier și-
Jean-François Pilâtre de Rozier () [Corola-website/Science/324241_a_325570]
-
balon cu aer cald, efectuată de frații Montgolfier. La 19 septembrie, a asistat la zborul fără frânghie al unui balon care conținea o oaie, un câine și o rață de pe curtea din fața Palatului Versailles. Regele Franței a hotărât că primul zbor al unui om va fi efectuat cu doi criminali condamnați, dar de Rozier și-a asigurat ajutorul ducesei de Polignac, care i-a susținut opinia că cinstea de a fi primul om care zboară în balon trebuie să revină unei
Jean-François Pilâtre de Rozier () [Corola-website/Science/324241_a_325570]
-
le permită lui d'Arlandes și de Rozier să devină primii piloți. După mai multe teste cu balonul legat cu frânghia, teste din care cei doi au câștigat experiență la controlul balonului, de Rozier și d'Arlandes au efectuat primul zbor nelegat într-un balon cu aer cald Montgolfier la 21 noiembrie 1783, ridicându-se la orele 2 p.m. din grădina de la Château de la Muette din Bois de Boulogne, în prezența regelui. Zborul lor de 25 de minute i-a dus
Jean-François Pilâtre de Rozier () [Corola-website/Science/324241_a_325570]
-
de Rozier și d'Arlandes au efectuat primul zbor nelegat într-un balon cu aer cald Montgolfier la 21 noiembrie 1783, ridicându-se la orele 2 p.m. din grădina de la Château de la Muette din Bois de Boulogne, în prezența regelui. Zborul lor de 25 de minute i-a dus încet la circa 9 km distanță către sud-est, ajungând la o altitudine de 900 m, înainte de a coborî la sol la Butte-aux-Cailles, pe atunci o suburbie a Parisului. Împreună cu Joseph Montgolfier, a
Jean-François Pilâtre de Rozier () [Corola-website/Science/324241_a_325570]
-
la circa 9 km distanță către sud-est, ajungând la o altitudine de 900 m, înainte de a coborî la sol la Butte-aux-Cailles, pe atunci o suburbie a Parisului. Împreună cu Joseph Montgolfier, a fost unul din cei șase pasageri ai unui alt zbor, la 19 ianuarie 1784, cu un balon Montgolfier uriaș, botezat "Le Flesselles", pornit de la Lyon. Patru nobili francezi, printre care și un prinț, au plătit călătoria. Trebuiau depășite câteva obstacole. Tapetul utilizat pentru a acoperi anvelopa balonului s-a udat
Jean-François Pilâtre de Rozier () [Corola-website/Science/324241_a_325570]
-
o sobă de fier: pentru început, au fost aprinse paiele îmbibate în coniac. (În alte teste, s-au folosit cărbuni sau cartofi). Balonul avea un volum de circa 23.000 m³, de peste 10 ori mai mare ca în cazul primului zbor, dar care zburase doar pe o distanță scurtă. Spectatorii s-au așezat în genunchi când balonul a coborât prea rapid. În acea seară, pasagerii și piloții au fost sărbătoriți la un spectacol al operei "Iphigénie en Tauride" de Gluck. Rozier
Jean-François Pilâtre de Rozier () [Corola-website/Science/324241_a_325570]