45,675 matches
-
nu ne cunoaștem prea bine. Primele schimbări de cuvinte sunt timide, dar pe parcurs prindem curaj. Treptat se înfiripă idei și opinii. Trăiesc intens interior. Deși sunt un curajos în raporturile de comunicare cu persoane necunoscute, acum am o stânjeneală. Parcă cei prezenți nu sunt oameni obișnuiți. Prezența lor impune. Cine suntem? Suntem pe drumul prin pădure între Cabana Padina și Peștera Ialomiței, pe partea schitului de călugări. Vorbesc cu Claudia care îmi mărturisește: Am plâns când am citit aseară cartea
Pe calea lui Zamolxe. In: Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]
-
putem avea influențe de nebănuit asupra evenimentelor ce pot urma. Discutăm pe spații spirituale și științifice vaste, inclusiv conceptul de universuri paralele multidimensionale. Este o încântare să constat o astfel de maturitate de idei la un tânăr. Prototipul omului frumos parcă venit din viitorul neamului românesc. La Gură de Rai, loc de paradis terestru, medităm și facem schimb de opinii și planuri de viitor. Către seară are loc bilanțul zilei și ne spunem părerile. Grupul nostru se sudează din ce în ce mai mult. Cochetăm
Pe calea lui Zamolxe. In: Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]
-
a forța emisia vocală părîndu-i probabil, autorului o posibilitate de suplinire a inspirației reale. Poate că rareori că în Lumini crepusculare (exceptînd producția sufocant-retorică din anii ^50) chiotul se aude cu atîta sîcîitoare obstinație. Scurtă piesă intitulată chiar Chiot adună, parcă, toate păcatele unui scriitor. (...) O specialitate fastidioasa a lui Mihai Beniuc sînt moralitățile săltărețe, banale, scrise cu uluitoare neglijență. (...) Cînd e iritat, Beniuc scrie și mai rudimentar-tantos, cu personificări grăbite: ăAducere-aminte, de ce mă provoci?a, a Tu, Orfeu, ce vrei
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
de ficțiune, ori cel puțin din acestă tradus de Virginia Carianopol pentru Editură Polirom, este atît de altfel decît cel pe care il știam. Verva devine calculată monotonie, ironia devine discret cinism, comicul se retrage lăsînd tragicul cumva descoperit, înecat parcă în tristețea iremediabilului sau. Motivul pentru care am început să citesc această carte a fost mai curînd superficial și ocazional: titlul mi s-a părut potrivit pentru momentul în care ne aflăm. Sfîrșit de vară, de vacanță, întoarceri mai mult
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
de delicii." Dincolo de tehnica frazării există însă poezia propriu-zisă, densă și inactuala, care ar răvăși sufletele cititorilor dacă cititori ai acestui gen de poezie ar mai există azi. Iată, ca exemplu, un monolog al Anei, femeia-mânăstire: "Nu știu ce e cu mine. Parcă mai sunt și nu mai sunt în lume. Simt, nu știu cum, ca secoli trec si-s tânără mereu. Mi-e carnea că de piatră, de parcă-am fost de vie în piatră îngropată. Ieri am visat... Dar oare am visat? Că vânturi
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
anestezia durerea. După ce mi-am luat adio de la prietenul meu, am plecat, cu cîteva lumînări în mînă, spre zona unde se odihnesc actorii noștri. M-am auzit șoptind: "uite-l pe Cotescu, uite-l pe Toma, pe Gina, pe Amza!" Parcă ar fi fost în viață și aș fi adus la cunoștință prezența lor în cotidianul cel mai banal. Cu ani în urmă, frisonam, cei mai mulți dintre noi, dacă aveam șansă să vedem aproape, pe viu, un mare actor. Oamenii nu-l
Statia de legătură by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17666_a_18991]
-
cădea a extrage, întîi de toate, justețea considerațiilor (care au curs mai cu seamă de la Baudelaire încoace) conform cărora un critic se cuvine a avea el însuși dotarea unui producător în zona spetelor asupra cărora se pronunță. De altminteri, resemnîndu-se parcă a accepta grila disjuncției dintre "poeți" și "critici", autorul Fiarei glosează, în marginea unui text al lui Pompiliu Constantinescu, asupra "rosturilor deosebite", dar și a "apropierii posibile" dintre "criticul profesional" și "criticul literat", în pofida faptului că exponenții ultimei categorii au
Critica lui Ilie Constantin (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17657_a_18982]
-
Actul însuși al lecturii e diferit în cazul lui: poți citi poemele în ordinea inversă celei din sumar, poti întrerupe atenția pe mari porțiuni fără a pierde mult - și nu facem nici un reproș pentru asta - regăsindu-te la capătul absenței parcă în același loc, parcă în altul". După aceste impresii de lector, "pe viu", urmează o apreciere analitică, bizuita pe observația că poetul "reabilitează ideea de suprafață", care nu e deloc, așa cum s-ar părea, peiorativa: "Desigur, pare dezavantajos să afirmi
Critica lui Ilie Constantin (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17657_a_18982]
-
e diferit în cazul lui: poți citi poemele în ordinea inversă celei din sumar, poti întrerupe atenția pe mari porțiuni fără a pierde mult - și nu facem nici un reproș pentru asta - regăsindu-te la capătul absenței parcă în același loc, parcă în altul". După aceste impresii de lector, "pe viu", urmează o apreciere analitică, bizuita pe observația că poetul "reabilitează ideea de suprafață", care nu e deloc, așa cum s-ar părea, peiorativa: "Desigur, pare dezavantajos să afirmi despre cineva că este
Critica lui Ilie Constantin (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17657_a_18982]
-
observator riguros al vieții noastre cultural-politice și le poate pune, încercînd să explice - coerent - ceea ce a fost numit "mizeria morală" în care ne găsim. Acest calificativ a aparut tîrziu în discuțiile din țară - și nu știm cît de mult greșim, parcă a aparut mult mai des după noiembrie 1996, după ce așteptările, speranțele, ne-au fost zădărnicite. 8. Scriem aceste rînduri cu toata modestia unui apel. Desigur, gîndurile exprimate aici le au, le pot avea, le-au avut și alții, mult mai
Memorie si Istorie by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17655_a_18980]
-
înspre înnăuntru, fixându-se undeva în depărtare și atacul se produce cu intensitatea energiei psihice încordate extrem. Întrebat ce simte când cântă Nessun dorma din Turandot, arie devenită emblemă să, Pavarotti spunea: Când închei cu acele note înalte, Vinceró! Vinceró!, parcă îți pierzi cunoștință. Este ceva fizic, animalic, dincolo de control. O clipă mai tarziu ești înapoi pe pământ și deții complet controlul". Este în această mărturisire o posibilă definire a artei marelui cântăreț - combustie interioară totală și performanța fizică atletica. S-
Un pact cu diavolul publicitătii by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17684_a_19009]
-
abis ("nu mă mîntui oricum"), îl antrenează în cădere și pe semenul sau. Ființă umană în genere e alienata, degradata, desemnificată, circumscrisa unui artificiu care o recompune sub unghiul unor combinații insolite de elemente, ca pe un monstru zoologic, ilustrînd parcă vechea formulă: homo omnis creatură (omul e o ființă alcătuită din toate creaturile). Departe de-a semnifică o unitate, o regasire, o esențialitate, acest om compozit constituie încă un semn de dispreț la adresa Creației, care năzuiește la integrare și organicitate
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
să pună televiziunea națională la dispoziția lui Vadim, chiar înaintea izbânzii loviturii de stat!) care, exact în acele zile, au considerat deplin ilustrativ pentru viața publică a Timișoarei transmiterea unui reportaj de la... festivalul cârnaților! Buni și carnații, nici vorbă, dar parcă discutăm prea mult despre ei și din ce in ce mai puțin despre Europa! Pentru a încheia: tare mi-e teamă că iresponsabilitatea oamenilor politici și a celor aflați în fruntea instituțiilor publice ale statului va duce la ceea ce serviciile secrete pun în seamă
Cârnati pentru Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18130_a_19455]
-
crede ca tinerii promovați de Mircea Cărtărescu scriu că Mircea Cărtărescu. Nu este adevarat. În Ferestre nu regăsim acea desfășurare amplă a pelerinei inspirației care ne încântă când citim Levantul sau Orbitor. Poeto-prozatorii din recentul "volum colectiv" scriu chinuit, mândri parcă de lipsa lor de dexteritate și refuzând cu o grimasa sarcastica orice tentație a măreției. Ei își exhiba prolixitatea și prozaismul în felul sfidător în care rockerii își afișează capetele rase, hainele jerpelite și mersul șleampăt. Uneori, practica un ritual
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
cumpărate gata. Vorbește o frumoasă românească și se complace în a o vorbi. Se ajută cu gesturi mici, cu mimica, insă exagerat de expresiva, si studiază anticipat efectele. Se mai ajută cu modelații de voce: o coboară asurzind-o tainic, parcă-ar insinua sau o înaltă izbucnitor pe neașteptate...E prea conștient că povestește frumos (ceea ce rămâne însă discutabil)... Într-un cuvânt, o apariție neliniștitoare, amestec ciudat de inspirație și cabotinism" (p. 46). În februarie 1925, Basil îi dă o veste
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
celui mai iubit fiu și a celei mai iubite fiice a boporului”, dar nu periclitam cumva viața copilului rămas zălog în RSR? Cu numai un an înainte, un coleg de la SVIAM (Stația pentru Verificarea și Întreținerea Aparaturii Medicale), inginerul Handra (parcă Mihai) de la „Radiologie” a fost trimis la un curs în RFG și nu s-a mai întors. Ce a urmat este cutremurător: După câteva luni, băiatul lui rămas în România a fost omorât de o mașină care a ieșit pe
Românii "vechi și noi" din Canada. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_444]
-
ce se află sub călcâiul dogmatismului stalinist. Iată cum îl resimțea Ion Negoitescu pe care l-am citat mai înainte: "Sunt teribil de dezrădăcinat și simt pretutindeni împrejurul meu un gol dureros, o dureroasă înstrăinare. Și mereu îmi vine senzația, parcă n-aș fi de pe lumea asta și m-am rătăcit în ea." Adrian Marino, care după detenție se află cu domiciliu obligatoriu la Lățești, în Bărăgan, îi scria de acolo, mulțumindu-i pentru "ușurarea situației sale", dar și indignat de
Institutia Tudor Vianu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/18167_a_19492]
-
Legenda funigeilor de D. Anghel și St.O. Iosif, este construit integral pe un motiv "ondulatoriu" și îi proiectează scenic puterea obsedanta: "La fiecare mișcare, firele se leagănă că purtate de vînt, își schimbă locul, plutind încet prin aer, unele parcă vin pe ferești, și altele parcă stau să plece." Mișcări de același tip, colorate de obicei în ton elegiac, sînt îndoirea, inclinarea, încovoierea. La Traian Demetrescu, trestiile "se-ndoaie/ Sub adierile de vînt" (Pastel); O nalba voluptos se-nclină/ Pe-
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
St.O. Iosif, este construit integral pe un motiv "ondulatoriu" și îi proiectează scenic puterea obsedanta: "La fiecare mișcare, firele se leagănă că purtate de vînt, își schimbă locul, plutind încet prin aer, unele parcă vin pe ferești, și altele parcă stau să plece." Mișcări de același tip, colorate de obicei în ton elegiac, sînt îndoirea, inclinarea, încovoierea. La Traian Demetrescu, trestiile "se-ndoaie/ Sub adierile de vînt" (Pastel); O nalba voluptos se-nclină/ Pe-un stuf de liliac în floare
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
o reîntîlnește pe Ileana și, îmbrătisîndu-se, e împușcat de soțul gelos. Desigur, Ileana și Aleman îl vizitează pe Novac la spital și, acolo, pe patul diafan, în clipa morții, retrăiește cele șapte vieți. Gîndul se opri la mijloc, neterminat. Sufletul parcă i se prăbușește în veșnicie, vertiginos. Avea senzația scufundării, care însă nu-l spăimînta, nici nu-l bucură, ca și cînd orice simțire pămînteasca i s-ar fi șters din fire, fără urme. Căderea tinu o secundă sau un lanț
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
multor capcane, dar complică descrierea, neeliminînd nimic din ce e uman, comunicativ, ambiguu; vor fi deci studiate deopotrivă enunțurile care realizează funcția specifică a întrebării, fără a avea și structurile ei prototipice, "forma interogativă" (enunțuri declarative, imperative etc.; de exemplu "Parcă mai era ceva..."), ca și structurile interogative prin care se realizează valori ilocuționare diferite (acte de vorbire asertive, directive, expresive etc.; întrebări retorice, ordine - "N-ai plecat încă?"). De altfel, o surpriză a acestei cărți e tocmai numărul extrem de mare
Despre întrebare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14308_a_15633]
-
la ziar, "ei fac, cu rîndul, sîmbăta, în cadrul unei rubrici intitulate Cărțile la control, un soi de cronică literară foarte populistă, plasată de obicei lîngă reclame la detergenți ori alături de poza unor domnișoare cu fundul aproape gol. Apetisant, desigur, dar parcă nepotrivit cu jurnalul dlui Liiceanu [...] Adevărata cronică literară presupune [...] penitența impusă de colaborarea la un jurnal literar, cu bani puțini și cu cititori la fel de puțini, dar aleși pe sprînceană." Dl. Cristea ne-a luat vorba din gură. Îi mulțumim că
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14321_a_15646]
-
Constantin Țoiu 27 oct. 1987, Iowa-City. Atmosfera campusului universitar, cafea, zahăr, ceai, prăjituri, reviste, cărți gratuite. Socialism utopic. Bizareria unei lumi, în fine, fără clase, în care, ciudat de tot, parcă te trage tot timpul ceva... un geam, o ușă deschisă sau chiar un perete, un zid, căzut, brusc dărâmat. În această atmosferă aflu că Mircea Eliade este bolnav, internat în spital la Chicago. Suferă de inimă. Mare fumător de pipă
Note americane (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14331_a_15656]
-
eclectice, cuprinzând deopotrivă desene ale autorului și reproduceri după tablouri cunoscute precum cele ale lui Henri Rousseau (Le Douanier). Interesante sunt cele patru lucrări hors-texte ale autorului, în care culoarea prinde viață și pulsează, predominant în tonuri de roșu, gata parcă să se metamorfozeze, ca într-o confirmare cromatică a fluidității versurilor. Sunt compliniri grafice ce se încadrează tehnicii colajului formând articulația interioară a poeziilor. Accentul cade, așa cum o spune și titlul volumului, pe elementul spectacular, manifestat atât la nivel semantic
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
mîinile. Mă ridicam, îmi restabileam cu greu echilibrul, văzîndu-mă că un animal de povară îngenunchiat în glod, eventual ca o insectă împotrivindu-se unei pale de vînt pe cale s-o arunce în foc. Mă uitam la ei cum așteptau salivînd parcă prin toți porii și deja îmi era limpede că nu mi-aș fi putut restabili echilibrul decît știindu-i sătui. Să-i văd mîncînd, da; era o dorință exacerbată de o disperare lăuntrică. Cei doi copii arătau ca tăvăliți prin
Oameni și insecte by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/14334_a_15659]