541 matches
-
dragoste de oameni extraordinară. Și aceste însușiri l-au însoțit în întreaga lui carieră științifică și de profesor. A știut să se apropie de oricare om, când este mai ales în ceasurile de cumpănă, în ceasurile de tristețe, să-l îmbărbăteze, să-l încurajeze, să-l întărească în credința că omul poate să treacă peste orice greutăți și, de asemenea, domnul academician Radu Voinea este o sinteză între știința riguroasă și comportamentul etic foarte înalt, ceea ce înseamnă extraordinar pentru noi ca
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
oferă un strălucit exemplu de dragoste martirică pentru Hristos și pentru credința noastră strămoșească. În istoria neamului nostru, jertfa lor atinge o culme de neegalat. Dumnezeu a rânduit ca Sfântul Constantin Brâncoveanu să rămână ultimul și astfel să-i poată Îmbărbăta pe fiii săi spre a-și primi moartea cu demnitatea rangului lor și cu certitudinea vieții veșnice. Epoca brâncovenească este o perioadă de Înflorire artistică fără precedent a culturii românești. Înconjurându-se de oameni Învățați și iubitori de cultură, precum
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Țandea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92315]
-
mei, fiți curajoși; am pierdut tot ce am avut În această lume; cel puțin să salvăm sufletele noastre și să ne spălăm păcatele cu sângele nostru”, iar atunci când cel mai mic fiu, Îngrozit de moartea fraților, vrea să renunțe, Îl Îmbărbăta astfel: „din sângele nostru na fost nimeni care să-și piardă credința. Dacă este cu putință, mai bine să mori de o mie de ori, decât să-ți renegi credința strămoșească pentru a trăi câțiva ani mai mult pe pământ
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ștefania Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92323]
-
grele pentru a fi omorâți. Ajunși la locul execuției, au fost așezați În fața sultanului Ahmed al III-lea și li s-a reamintit că Își pot cruța viața dacă se dezic de Iisus Hristos. După ce Constantin Brâncoveanu și-a Îmbărbătat copiii rând pe rând, Începând cu sfetnicul Ianache au pus capetele pe butuc și sub securea necruțătoare a călăului au acceptat moartea cu demnitate. Când a venit rândul lui Mateiaș, mezinul de 11 ani, Îngrozit de teamă s-a aruncat
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Iuliana Oproiu; Magdalena Carmen Drăgușin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92321]
-
același imperativ și aceeași motivare superioară: repetarea gestului infailibil de luminare al popoarelor europene: Așa au făcut și alte neamuri scria C. Diaconovici-Loga în 1821 care astăzi strălucesc pe fața pământului, așa să facem și noi acum, și să ne îmbărbătăm că prea departe am rămas. Vindecarea complexului de inferioritate recomandă, prin însăși logica luminării și a spiritului de emulație, soluția imperios necesară: teoria și practica imitației. Este încă una din descoperirile ideologice ale epocii de aceeași evidentă geneză iluministă. Împrumutul
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de un patetism ridicol: ofensat, patronul se decide să le dăruiască fabrica răsculaților, care încep să verse lacrimi, încercând să-i explice că s-au comportat irațional, otrăviți de „vrăjitorii de comuniști”. Finalul este plin de optimism: muncitorii disperați sunt îmbărbătați și iertați de patron, Amelia se hotărăște să se convertească la creștinism din dragoste pentru idealurile creștine și se căsătorește cu Radu. Ceva mai bine articulat este al doilea roman, Fata-sport (1925), subintitulat „roman de moravuri bucureștene”, axat pe viața
VRIONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290659_a_291988]
-
că tîlharii l-au omorît. Dacă își întărește mărturia, eu n-am nici o legătură. Unul nu-i ca și cum ar fi mai mulți. Dar dacă vorbește de un călător singuratec, n-am scăpare, sînt arătat cu degetul”. La care Iocasta îl îmbărbătează: „Omul n-a glăsuit decît ceai auzit. Nu poate tăgădui acum; l-a auzit toată cetatea, nu numai eu”. Mărturia, dar, este departe de a-l incrimina pe Oedip care, totuși, nici vorbă să încerce a-și proba nevinovăția - la
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
golirea unei stropitori de copil. Ploaia aceasta de câteva secunde este semnul de binecuvântare pe care îl primesc uneori atunci când plec la un drum important. Poate pentru că sunt educatoare, cerul se joacă cu mine din când în când, ca să mă îmbărbăteze. Recunosc, câte o astfel de clipă mă face fericită și îmi dă puterea să merg mai departe. Pentru că am ajuns primii în mănăstire, i-am putut spune Maicii Domnului ce aveam pe suflet, dar și bucuria mare pe care ne-
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
fiți ca bradul, chiar dacă mai vin vânturi, să nu uitați că vă așteaptă mereu și umbra cireșului de la Cârțișoara, dacă nu se va putea anul acesta, atunci, la anul, și la mai mulți ani. Dumnezeu să fie cu noi ! Vă îmbărbătăm cu toții și vă sărutăm cu mult dor, ai dumneavoastră de pe meleaguri ardelene, de la mic la mare, chiar dacă semnează, Coca... Iubite Conele Alecu, De vreo două săptămâni am primit scrisoarea de la Domnia Voastră, dar, uite, nu m-am învrednicit să răspundem. O
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
aproape absorbit de o problemă de o așa mare responsabilitate, nu evita să se intereseze, și cu rezultate destul de liniștitoare, și de Misiunea din Valahia și Moldova al cărei Prefect era. Încă de la început le-a scris misionarilor de aici îmbărbătându-i: (...) că reputația Bisericii Catolice din acele locuri se afla în mâinile lor. Când a fost numit Prefect se gândea să aducă în Misiune noi elemente. A trimis din Italia spre Moldova, pe calea Germaniei și a Poloniei, doi preoți
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
imaginată de cei trei și au frisoane. Dacă ăsta, care vine spre noi, n-ar fi nebun, atunci ar merge ca toți oamenii... Este nebun sigur. Da' o să-l pălesc cu sapa în cap, de o să-l las lat, se îmbărbătează Dumitru. Dar nebunii sînt ageri și o să te prindă de sapă... Doamne ferește! Te pisează după aceea... Noi trei și el unul... S-o crezi tu, eu o rup la fugă. Dumitru chibzuiește dacă drumul nebunului are direcția înspre ei. Ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Este și cazul lui Iulian Pufan, care, imediat ce a ieșit din închisoare, a trecut pe hârtie poeziile lui Radu Gyr, pentru perioada când memoria nu-l va mai putea ajuta, mărturisind că „aceste poezii ale lui Radu Gyr ne-au îmbărbătat și ne-au ajutat să supraviețuim și să rezistăm terorii și torturilor, convinși fiind că numai în acest fel ne facem datoria față de biserica lui Hristos și Neamul Românesc”. Alți oameni deosebiți cărora le datorăm apariția poeziilor lui Radu Gyr
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
colegilor de celulă, fiind imediat însușită prin memorare și apoi, prin mijloace ingenioase și pline de curaj, versurile își luau zborul spre alți confrați, frați și surori de suferință.” Demostene Andronescu afirmă: „Rostirea unei poezii, chiar și în gând, te îmbărbăta, te înduioșa”. Doctorița Despa Olaru a scris din memorie 200 de poezii. Cei care nu compuneau așteptau cu nerăbdare noi versuri, iar creatorii să le împărtășească, realizându-se practic o împreună-lucrare, o împreună-trăire și o împreună împărtășire a lucrărilor inspirate
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
știau că poeziile lor circulă, ajungând chiar și în închisorile de femei. Vibrau pereții de poeziile lor, sumedenie de suflete nefericite găsindu-și alinarea în versurile de multe ori religioase. Tot doamna Aspazia Oțel Petrescu afirma: „Rostirea unei poezii te îmbărbăta, te înduioșa. Afară era o poezie normală, dar în închisoare te întărea. Cel care compunea abia aștepta să se întâlnească cu ceilalți pentru a le recita ceea ce compusese”. „Poezia era calea prin care puteai să trăiești frățietatea creștină. Trăirile exprimate
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
pe frumoase, ancestrale melodii populare. Nu se pomenea petrecere la care Lae Nițului să nu fie chemat, așteptat cu nerăbdare și cu sfințenie ascultat de toată suflarea satului. Se spune că în război, în focul luptelor cu dușmanul, el cânta îmbărbătându și camarazii. Cică în perioada în care a fost spitalizat după ce o schijă dușmană i-a betejit ambele picioare, acolo în lazaretul de campanie potolea cu cântecele lui, dorurile de plaiuri natale, suferințele tuturor camarazilor, vremelnic internați cu el. Când
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Se-ntâmplă să rămân treaz din cauza unor junghiuri năprasnice care mi se strecoară în oase. Umblu turbat prin grădină fiindcă numai mișcarea continuă îmi ușurează starea aceasta. Aia speră să mă vindece cu ierburile și cu devotamentul ei. Ca să mă îmbărbăteze, iese și ea la plimbare cu mine și-mi spune povești până dimineața, de parcă aș fi un copil... Eu ascult și mă mir de ce pe Făt Frumos, după cea reușit - cu atâtea eforturi - să găsească spațiul nemuririi, îl apucă așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
înregistrez toate etapele ultimei călătorii. Nu trebuie să trec cu vederea nici un amănunt. Merg solemn înconjurat de preoți. Mă simt ușor de parcă aș zbura. Privesc atent trunchiurile copacilor. Mi se par niște trupuri vii; parcă sunt niște războinici ce mă-mbărbătează în încercarea asta grea. Iarba e colorată într-un verde strălucitor și albastrul cerului e mai intens ca niciodată. Respir cu lăcomie, așa cum poate s-o facă doar cineva care e gata să se sufoce de prea mult aer: dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
senzația de vomă erau singurele elemente care mi aminteau de pericolul prin care trecusem. Mi-am luat hainele și retrasă sub un umbrar am băut cu nesaț o sticlă de suc rece. Doamne! Am avut din nou o șansă! Și Îmbărbătându-mă singură le spun colegilor: Nu puteam să dispar așa de stupid, tocmai la tropice!!! Terasele cu bere și sucuri reci naturale sunt cele mai asaltate În timpul zilei. Disneylandul vizitat de cei la vârsta poveștilor, dar și de adulți, ne
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
vecin atât de bun și care 387 știa să bea atât de bine, un om care rămânea prietenos și pașnic chiar și la beție. Noaptea, doi bărbați stau de veghe lângă mort, ei bat gongurile, ca să nu adoarmă, și se Îmbărbătează bând « șampania» ce o fac singuri. A treia zi, cadavrul e așezat Într-o urnă de lut. Privind aceste urne, ți se pare peste putință ca un om mare să Încapă În vreuna din ele. Urna este tăiată Însă cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
așa, pe ascunselea, le mai dădeau de mâncare, mai scoteau o vorbă omenească. Eu nu am Întâlnit pe nimeni din partea lor care să mă ajute, pe nimeni. Am văzut oameni foarte cumsecade, care erau puțin mai tari și ne mai Îmbărbătau - că erau multe care spuneau: „Eu nu vreau să trăiesc, eu vreau să mor”, și atunci se găsea totdeauna câte cineva care venea și vorbea până când Își revenea și-și continua viața. Și cam cum erau Încurajările? Cu povești. Că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
atmosfera, starea oamenilor de acolo? Ar fi foarte interesant să ne spuneți cum vă Încurajați unul pe altul, despre ce vorbeați ca să rezistați... Vorbeam de mâncare, de ce mâncam acasă, majoritatea. Nu era să ne Încurajăm. Nu era așa ceva, să ne Îmbărbătăm - nu credeam că scăpăm. După eliberare, după două săptămâni, a venit o delegație rusească: Îi trimiteau pe ruși acasă. Noi am fost atunci puțin revoltați că ei pleacă, iar noi stăm. Cineva a spus: „Săracii de ei, Îi duc În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
câmp au venit la marginea șoselei să ne vadă. Printre curioși se aflau două surori ale camaradului Schiau Ion; recunoscându-l, au alertat lumea și fiecare a venit cu vase cu apă, cu traiste cu alimente. Plângeau, îmbrățișându-ne și îmbărbătându-ne, cu speranța că vom scăpa. Ostașii, obosiți și impresionați, nu le făceau nici o opreliște. Acum am observat că dintre gardieni mulți au evadat din serviciu, rămânând pe drum. Am mai făcut opriri până la Alba Iulia, căci tălpile picioarelor erau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și revanșardă. Au rămas stupefiați când la vizetă, înșelând vigilența gardienilor, legionarii îi salutau și-i întrebau dacă au nevoie de ajutor medical (doctorul Uță procura medicamente prin gardienii pe care-i tratase) sau le ofereau o bucată de turtoi, îmbărbătându-i. Cei pe care-i loviseră le răsplăteau cu dragoste. Colonelul Manea, fost președinte al Curții marțiale a Corpului 5 Armată Ploiești, care judecase și lotul nostru și dăduse mii de ani condamnare, a fost vizitat de Țoțea Nicolae, care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
treburi și crezând că hatârul se măsoară cu paharul, dete rachiul de dușcă până la fund...” (C. Hogaș, 43), „După ce lepădă și a doua pereche de opinci, care se spărsese și acelea, luă legătura cu oscioarele...” (P.Ispirescu, 52); • temporală: „Malca, îmbărbătată de moș Nichifor, se suie în căruță și se culcă.” (I.Creangă, 102); • de condiție: „Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.” (C.P., art. 44); • de concesie: „Nemulțumirile acestea crescuseră mai ales din pricină că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dragoste de oameni extraordinară. Și aceste însușiri l-au însoțit în întreaga lui carieră științifică și de profesor. A știut să se apropie de oricare om, când este mai ales în ceasurile de cumpănă, în ceasurile de tristețe, să-l îmbărbăteze, să-l încurajeze, să-l întărească în credința că omul poate să treacă peste orice greutăți și, de asemenea, domnul academician Radu Voinea este o sinteză între știința riguroasă și comportamentul etic foarte înalt, ceea ce înseamnă extraordinar pentru noi ca
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]