3,598 matches
-
atunci când Îi crăpă inima Între dinți, Câinele Negru se simți izbit de o mireasmă puternică de trandafiri, care se risipi ușor, parfumând cerul Înalt până departe. Răcoarea nopții Îl trezi În cele din urmă. Mirosea teribil a trandafiri și ameți Îmbătat de mireasmă. Supărat că se abandonase Într-atât somnului și sufocat peste măsură, Îngerul se ridică de pe turla bisericii și, Înălțându-se vijelios, căută iritat un aer mai curat, În care să-și poată dezmorți aripile. Negru Eu sunt a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
număr. Întunericul viu ce-l simțea crescând În el Îi umbri Întreaga ființă, răvășindu-l dintr-o dată. Se retrase În scaunul său cu brațe din lemn moale și privi spre fereastră. Crestele salcâmilor Înfloriți răspândeau un parfum ireal, care-l Îmbăta. Se felicită că nu Închisese geamul (cum făcea de obicei) și, cu pleoapele Îngemănate, se lăsă purtat de aerul Înmiresmat al serii, care-l domina. Zgomotul orașului nu se mai auzea deloc. Se transformase Într-un zumzet blând, care-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de slăbiciune. Scot un urlet Înfiorător și mă arunc În luptă, zburlind liniștea ce mă Înconjura. După izbituri puternice, repetate În valuri, iar și iar, patul trosnește din toate Încheieturile și geme adânc. Forța e stăpâna mea acum, ea Îmi Îmbată spiritul și-mi călăuzește pașii. După alte lovituri, aplicate cu măiestrie, se prăbușește definitiv, ca un bizon lovit violent de tomahawk-ul celui mai iscusit vânător, Într-un val de praf amestecat cu transpirația mea șiroindă, care-și aruncă stropii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să ne plimbăm diseară pe bulevard? Am atâtea să-ți spun! - Și tu l-ai crezut? E un băiat care nu vede la fete decât fustele! N-a rămas fată din clasa noastră să nu fie sărutată de el. Le îmbată cu vorbe meșteșugite pe toate, ca pe niște gâsculițe. Speră poate ca la o invitație atât de directă, să-i dai curs, glumi Ina. - Ei, și tu! I-am recomandat să facă pași... ce credea el!? Intuind că dialogul lor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
trebuie să fie sigur, de fețele asistenților săi bucuroși că în sfârșit au dat de urma lui Leo Raman, moderatorul talk-show-ului luându-i cel mai important interviu din viața lui, apoi cartea și premiile care veneau din toate colțurile lumii. Îmbătat încă de vis, lui Zara toate acestea puteau să-i pară aievea, însă se convinse de realitatea lor atunci când, luând ziarul să caute anunțurile pentru joburi, găsi fotografia și știrea despre propriul succes literar datorat biografiei lui Raman. O parcurse
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
atacat banca centrală a municipiului. Cu o parte, din sumele furate, recuperate. Cu ce va mai fi - vă vom ține la curent, pe parcursul programelor noastre. Frații Consăteanul ăsta, al meu, Sofronie Manoilă, nu era bețiv. De puține ori s-a îmbătat: prima dată - la logodnă; a doua - la nuntă; a treiacând i-a născut soția primul copil, băiat, de i-a pus numele Vasile, de bucurie că s-a văzut tată, și, încă, tată de băiat; și a patra - când i-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cel de la ghișeu. Apoi, norocosul câștigător a prins a număra. La un moment dat, l-a apucat o toropeală, de, mamămamă. A pus nițel capul pe pumni și a închis ochii. Apoi, somnul l-a prins de-a binelea. Se îmbătase. Au văzut, cei de la CEC, întârzierea norocosului în somn, s au dus la el și au încercat să-l trezească. Da de unde! Pe cine să trezești, că ăsta trebuie trezit nu numai din somn, ci, și din beție. Lasă-l
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe traseu și, când era gata să dispară Într-unul dintre pliurile ființei ei perfecte, hopa!, revenea la suprafață ca un pescăruș săltându-se deasupra valurilor. O din ce În ce mai golașă latură a personalității ei mi se dezvăluia și eram, zău așa, Îmbătat de farmecul estetic. al tabloului Încărcat de un pastoral jucăuș. Hăinuțele au Început să sară sprintene ca niște veverițe, care agățându-se de lustră, care dispărând În spatele caloriferului electric. Biciuiți de priveliștea care li se-nfățișa, ochii mei au luat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Amadeus, o mare figură În cartier. În general, era o particulă atomică liniștită, 189 câ teva s fârș i tur i de lume incapabilă de fisiuni sau de alte rele, Însă ori de câte ori se certa cu iubita lui, tanti Tx, se Îmbăta și Începea să-i cânte serenade sub geam, făcând o gălăgie de se auzea până În Alfa Centauri. „La noi, ca la mezoni“, spunea mama, privind Încruntată pe fereastră spre trubadur, făcând aluzie la faptul că tanti Tx era la origine
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a ajunge cît mai repede pe insula Roland, unde găsi de lucru ca ajutoare de bucătăreasă la Calea Luminoasă! În schimb, Valerian se Înscrise În secta ranterilor, care socoteau că Dumnezeu sălășuiește și În păcat, și prin urmare, a te Îmbăta sau a fura pot fi socotite lucruri sfinte, atunci cînd sunt făcute cu multă cucernicie. Smith Își propusese să determine dacă Joanna Jeni și Valerian erau sau nu agenți ai serviciilor secrete rusești, ocupîndu-se ocazional cu traficul de droguri (dacă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
acum În România. După care s-a Întins din nou pe canapea, și-a reluat somnul ca și cum nimic nu s-ar fi Întîmplat. Eram oare victima unei farse? Poate că nici nu dormise, În tot acest timp. Poate că mă Îmbătasem și eu, nu exclud. Episodul fusese atît de neașteptat și se consumase atît de rapid, Încît aș fi avut motive să cred că doar mi se năzărise, dacă Bazil nu l-ar fi completat cu o explicație cel puțin la fel de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
șontîc-șontîc de fereastră, prvind în jos la parchetul plin ciuruit de cari, te-au cam lăsat de tot balamalele bătrîne, se gîndește ascultînd trosniturile lemnului, încercînd să facă slalom printre mizeriile aruncate peste tot. Cît de tare m-oi fi îmbătat? începe să se întrebe ducîndu-și palmele la tîmple, simțind un țiuit în urechi, dîndu-și în sfîrșit seama că este desculț, ai dormit fără ciorapi, să vezi dacă n-ai să faci iar o criză de prostată. — Ia să vedem cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
capătul lor nu se ajungea decît la soluția compromisului de moment, pe care ulterior nici una dintre părți nu rata niciodată prima ocazie să-l submineze. Milițică și Părințelul, care abia așteptau momentul să se adune grupul Bisericuța, Roja cînd se îmbăta de tot la spartul chefurilor pe care le trîntea de obicei în apartamentul Bătrînului. Dacă s-ar fi găsit atunci cel puțin o minte limpede să-și dea seama că din toată afacerea asta, n-ai mai fi acum în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bun-simț cu Antonia în privința mobilei, să scriu câteva scrisori privitoare la apartamentul din Lowndes Square și să mă întâlnesc cu avocatul meu pentru începerea demersurilor de divorț; toate acestea și să mă întâlnesc cu Georgie. Îmi părea rău că mă îmbătasem atât de crunt cu o seară înainte, nu numai din pricina durerii de cap atroce și deprimante, ci și din cauză că simțeam că o să apar într-o postură stupidă în discuția cu Georgie. Întâlnirea cu ea îmi stârnea încă o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ți-a Încuiat ușa și poți să-ți iei la revedere de la cochetăriile tale. Iar dacă n-ai făcut-o, n-o să te lase nici măcar să-i calci pragul. M-am uitat la prietenul meu, pe punctul de a se Îmbăta. Se mișca deja imprevizibil, era grandilocvent, vorbea din ce În ce mai exaltat. — Pentru Dumnezeu, Sascha, trebuie să minți mai cu talent. Ai putea și tu să zici că trebuia să vă Întâlniți, dar când ai bătut, n-a răspuns nimeni. Apoi, când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce ar fi făcut orice inginer În locul meu. Alex, inginerul, În pat zăcea, lângă agila Minette, pe care-o iubea. Vocea plăcută a lui Anton mă trezi din vis. A moștenit-o de la tatăl lui și cânta deseori când se Îmbăta. La bar Rigoberto se strâmbă. — Minette sună mai bine. Sincer, Îmi vine greu să te imaginez cu călușul În gură și cu o coadă Înfiptă-n fund. În timp ce madame Își dresează... Drace, cum să-i spun? Poneiul. Sau, În rol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe degetul mic, Începu să-i perie fusta lui Janet Pardoe. — Oh, pentru Dumnezeu, lasă asta, Mabel! spuse Janet. Dispoziția domnișoarei Warren se schimbă. Se Îndreptă și se puse În drum. Spui că-s beată. Sunt beată. Dar o să mă-mbăt și mai tare! — Oh, alta acum! O să mai bei un pahar cu mine, altfel nu te las pe peron. Janet Pardoe cedă. — Unul. Doar unul, zău! O conduse pe Mabel Warren, traversând un hol negru și lucitor, Într-o Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să fie un bărbat mai În vârstă, În balonzaid, care stătea lângă una din mese și-și Îndepărta firimiturile de pe veșminte Înainte de-a pleca să prindă trenul. — Dumnezeule mare! spuse domnișoara Warren, acoperindu-și privirile cu mâna. M-am Îmbătat. Nu văd bine. Cine-i omul de-acolo? — Bărbatul cu mustață? — Da. — Nu l-am văzut În viața mea. — Eu da, spuse domnișoara Warren. Eu da. Dar unde? Ceva Îi șterse cu eficiență din minte gândurile legate de despărțire. Nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
decît foarte rar, mai ales iarna, cînd merg pe munte răspunde Vlad. Hai că mai dau și eu unul zice, ridicîndu-se. Pariez că-i țuica vînzătorului, de-acasă, că prea e parfumată spune întorcîndu-se cu două pahare pline. Poate mă-mbăt și mă fac de rîs în fața Sorinei. Noroc! Sorb amîndoi încet, pe îndelete, din paharele fierbinți. În jurul lor e un du-te-vino de oameni grăbiți, nervoși, înfrigurați, încărcați cu tot felul de bagaje. Difuzorul din perete, spre care se ridică mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gura unui pahar de-un sfert, în care chelnerul toarnă, oprindu-și apoi prețul din bancnota întinsă. Mersi, șeri! exclamă clientul, așezînd paharul gol pe tejghea, luîndu-și restul. Auzi, Ovidiule, spune șoferul în șoaptă chelnerului te rog, nu mi-i îmbăta că n-am chef să iau oameni beți la bord. Taci, mă Andrei, că am și eu niște resturi... Ți-i las aici, să știi! Ia te uită! Fă-o pe șefu la tine în cursă, nu la mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de șase sute de grame. Vă aduc? Nu. Un pahar cu apă. Ca doamna. Chelnerul înclină privirea, semn că a înțeles și se îndreptă spre ușa bucătăriei, dar, în dreptul sobei, face un pas în stînga, lîngă fata care continuă să se îmbete de plăcerea focului. Domnișoara dorește ceva? Mulțumesc, nu întoarce fata privirea. Avem și cafea naturală, să știți o asigură chelnerul, înclinîndu-se, pornind spre bucătărie, unde Mihaela, bucătăreasa, pe cît de scurtă și de grasă, pe atît de ageră, se învîrte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ciocnește el și bea o înghițitură zdravănă, să împrăștie veninul urcat brusc în gît. Și totuși, oftează adînc Săteanu, sorbind încet, cu plăcere, cîte puțin din pahar degeaba umbli... O beție cu un vin tare și prost, asta-i. Te îmbeți repede, te prostești și te trezești mahmur, îngrețoșat. Pe cînd vinul bun, cu aromă, băut pe îndelete, aici, acasă, în tihnă... spune el sacadat, cu privirea pierdută, aruncînd mereu buza de jos înainte. Da, precizează prompt, continuînd dialogul imaginar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o piesă de teatru, cu unul care se întoarce după ani, dar tat-su-i mort... Numai că Săteanu nu s-a întors, iar moș Ion trăiește. E drept, primește mereu bani, pe care-i bea la bufet. După ce se îmbată, începe să strige: Dacă vrea să vină, întîi să-mi trimită un vițel și nutreț, să-l îngraș, să am ce tăia și-abia apoi să vină, dar nu înainte de a mă fi chemat într-o duminică, aici, în ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
răsuflat ușurat. De curînd, l-am prins pe-un tehnician că mi-a șterpelit un aparat telefonic. M-a luat la o bere, cum că "vedeți, dom' inginer..., un cumnat..., băiatul i-a făcut bucăți aparatul...", dar cînd s-a îmbătat, mi-a șoptit: "cinci foi mi-a dat madam Săteanu, una o bem acum..." Dragul meu, spune Ion grav, legănîndu-se cu scaunul lăsat mult pe spate acuși voi avea doi copii și nu-mi place să mă știu vinovat nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
drumul tău spre scenă, dă-le cîte un coniac, răsplătește-i cu respect, cu prietenie, dar așa..., să faci crăpelniță pe punga ta... Am cunoscut și eu din ăștia care te pupă cît le dai de băut, iar cînd se îmbată încep să te înjure... Dar, surîde Vlad, privindu-și lung prietenul mă rog, tu decizi; la un pahar, poți afla noutăți, modalități, bagi un ochi în culise... Și totuși, devine iarăși grav s-o faci tu pe galantul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]