3,716 matches
-
are Chira socoteală... Are, sigur că are, dar tare aș pofti eu să aflu dacă tu știi cum se cheamă socoteala Chirei, Pâcule? Apoi de, știu eu cum s-o fi chemând?!... Ehe! Se vede cât de colo că ai îmbătrânit, Pâcule, dacă nici atâta lucru nu știi. Tu nu ai habar nici cum împunge rața și îmi dai mie lecții... De unde ai mai scos-o și pe asta, Pâcule? Apoi omul multe spune la supărare. Dar faptul că ai recunoscut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vor mai primi așa ca până acum? Ne vor aștepta, Dumitre. Nu sunt ei oamenii care să-și uite prietenii de-o viață. Da’ acum tu vezi ce văd eu? Ce vezi tu noaptea, omule? Se vede treaba că ai îmbătrânit de tot, Dumitre. Ia privește tu colea în depărtare. Nu vezi nimic? Moș Dumitru s-a oprit în loc, și-a burnițat privirea și a căutat către locul arătat de Pâcu. Măi, că bine zici. Acela-i felinarul din poarta Crâșmei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cad! Ieri v-ați făcut testamentul - cum s-ar spune - și azi ați înviat. Sau te pomenești că oamenii nu puteau să se descurce fără voi și v-au luat pe sus. Care-i adevărul, fraților? Măi Costache! Ca să nu îmbătrânești neștiutor - ca să nu spun altfel - află tu că cărăușia îi ca și băutura. De ce bei, de ce ai mai bea. Ai lăsa-o tu, da’ nu te lasă ea - l-a luat la vale Pâcu. Tare mă tem că nu prea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Dacă umblă după hornoaică și după iarba dracului, aista-i semn bun. Poate i se mai agață de dește și o poveste colbăită, uitată prin fundul chimirului de cine știe când - l-a zădărât moș Dumitru. Măi Dumitre. Îi fi îmbătrânit tu, dar mirosul ți-o rămas încă bun. Află că aici în cotlonul ista de chimir am o poveste veche-veche... Nu știu cât îi de adevărată, dar îi tare frumoasă!... Dacă tot ai deschis vorba, atunci scoate-o la lumină, că altfel
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
creștete. Nu putea fi Încadrat nici la catatonici, nici la autiști, nici la microbiști, nici la social-democrați, nici la vegetarieni. Pe scurt, viața Îl lăsa totalmente rece. Prezența lui putea fi caracterizată doar prin faptul că era permanent absent. Totuși, Îmbătrânea. Barba și mustățile Îi creșteau. Trupul i se alungise cu trecerea anilor, trăsăturile i se modificaseră. Era Însă ca și cum toate aceste schimbări i-ar fi fost total străine, nu-l afectau și nici nu-l priveau, iar el doar le
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de țiglă căzută, cu fiecare cutremur care le măcina fundația, cu fiecare inundație care le stârnea șiroaie de lacrimi, priveau bărboase prin ochelarii ferestrelor, ca și cum și-ar fi pierdut și ele ultima speranță. Turnurile de sticlă și metal dinspre centru Îmbătrâneau demne și opace, asemenea afaceriștilor care scrutaseră Îndelung orașul din spatele ferestrelor-oglindă. Ici-colo, vedeai un lift telescopic oprit pe mijlocul versantului, ca un măr al lui Adam sugrumat de nodul prea strâns al cravatei, podețele spălătorilor de geamuri fluturau inutile, asemenea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ape. Ce chinuială! Apoi, pe când mă spălam, s-au amestecat la loc. 23 septembrie, anul - 24.659.348. Pământul s-a umplut de șopârle gigantice. Trebuie să chem deparazitarea. 18 mai, anul - 72.313. Uitat vulcan pornit În Toba, Indonezia. Îmbătrânesc. 30 iunie 1908. Jucat bile toată ziua. Scăpat una În zona Tunguska. Ooops! Dosar de presă cuprinzând tăieturi din ziarele anului 2012. 12 februarie. Semne din ce În ce mai ciudate anunță sfârșitul iminent al lumii. În Nigeria, o căprioară naște un pui de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
recurentă a jurnalului, și propria sa boală, al cărei debut aproape suprarealist este evocat într-o memorabilă narațiune (p. 118-125) se adaugă și ele seriei cauzale care justifică disconfortul existențial pe care îl resimte autorul sortit să-și ducă zilele "îmbătrânind tăcut pe canapele roase" (așa cum suna, plin de înțelesuri, titlul inițial al cărții, menționat și de Alex Ștefănescu în "Istoria" sa, dar modificat de către editură). Elaborate între anii 2001-2005 ("în fața computerului, ca într-un confesional"), consemnările din cartea de față
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
nu-i altceva decît un Infern, o oală sub presiune care stă să dea în clocot, se gîndește Gulie, un divertisment continuu, pe care nu vrei să-l ratezi. Asta înseamnă că ori ești frînt de oboseală, ori începi să îmbătrînești, zice Dendé, altfel n-ai începe să filozofezi. — Dante a fost primul care și-a dat seama că Iadul e pe pămînt, e de acord Roja, lăsați-l să continue chiar dacă nu prea mai avem timp, zice, chiorîndu-și ochii la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
înainte să aibă marea revelație și firișoarele de transpirație să înceapă să-i inunde pielea datorită unei presimțiri sumbre. Pe vremea aceea nu aveai barbă, Părințele, și nici vocea nu îți era așa de hodorogită, ce să i faci, unii îmbătrînesc într-un an cît alții în zece, dar ca să ți-o spun pe aia dreaptă să știi că și pe mine m-au cam lăsat balamalele, noroc doar cu drăcușorul de care-ți ziceam că mă îndrumă peste tot pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
speranța, nici ei nu au cine știe ce Încredere În ziua de mâine , sunt o gloată În mișcare, un furnicar care poate fi strivit ușor, se cramponează de obiecte din care fac idoli, se dușmănesc și se iubesc foarte ușor, se nasc, Îmbătrânesc și mor pe nesimțite, ca ciclurile anotimpurilor. Peste tot prin oraș se aud rugămințile, vaietele, recitalurile cerșetorilor, coruri strategice, grupuri terifiante de vagabonzi cu chipuri mutilate de sărăcie, căutători prin gunoaie, ființe pentru care gunoiul este cea mai intensă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu mai iasă În oraș până când foamea Îl va purta din nou către gura metroului. Astăzi, miercuri 12 aprilie, ora 9 dimineața, soarele mângâie maghernița, și intră prietenos prin ușa larg deschisă, Încălzindu-i plăcut lui Antoniu trupul uzat, și Îmbătrânit Înainte de vreme. Câinele lui Ben a năvălit În Încăpere și s-a așezat la picioarele lui, uitându-i-se În ochi cu slugărnicie și teamă. I s-a dat o bucată de pâine mânjită cu aspic, o rămășiță dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sau, făcând o comparație mai relevantă, Antonia ar putea fi asemănată cu jocul razelor de soare reflectate de apă pe o veche pardoseală venețiană, căci există totdeauna ceva fluid și înfiorat, ceva mobil și parcă vibrant în persoana ei. A îmbătrânit, mai ales în ultimul timp, iar chipul ei a căpătat oarecum un aspect „fanat”, care se asociază în general, după câte am observat, cu ofilirea și descompunerea unor trăsături rafinate prin însăși natura lor - lucru valabil și în cazul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spune ai da dovadă de înțelepciune și de generozitate, spuse Palmer. Deja își revenise și mă privea demn, ținându-și drept capul tuns scurt iar prin halatul desfăcut i se vedea pieptul alb umbrit de păr cărunt. Arăta emoționant de îmbătrânit, ca un războinic bătrân. Sosirea mea a pecetluit cu siguranță sfârșitul prieteniei noastre, am spus. Am rostit aceste cuvinte cu intenția de a-l provoca și din dorința de a-mi oferi o alinare. Palmer - și din nou l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
gură cu o mână sigură. Băutura o refăcea întotdeauna. Cu paharul în mână, într-o poziție egipteană, Antonia îl privea fix pe Alexander. Colțurile gurii i se lăsaseră în jos. Am remarcat fardul de pe obrajii ei și cât de mult îmbătrânise. Dar, în definitiv, și eu îmbătrânisem. Mi-a trecut prin minte că eram doi părinți vârstnici care le făceam urări de fericire celor tineri. Pentru a pune capăt tăcerii care se prelungea prea mult i-am spus lui Georgie: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o refăcea întotdeauna. Cu paharul în mână, într-o poziție egipteană, Antonia îl privea fix pe Alexander. Colțurile gurii i se lăsaseră în jos. Am remarcat fardul de pe obrajii ei și cât de mult îmbătrânise. Dar, în definitiv, și eu îmbătrânisem. Mi-a trecut prin minte că eram doi părinți vârstnici care le făceam urări de fericire celor tineri. Pentru a pune capăt tăcerii care se prelungea prea mult i-am spus lui Georgie: Ce elegantă ești! O fată cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ei în al meu. Gestul îmi trezi vagi amintiri. Mă privi din nou cu ochii ei căprui, umezi și strălucitori. Părul ei lucea arămiu; îmi vine greu să cred că altă dată mi s-a părut că a început să îmbătrânească. Buzele ei rujate se modelau cu nespusă tandrețe. — Foarte bine, minunat, mă bucur că ești aici! am spus și am luat-o de mână. — Iubitule, nici nu știu ce să-ți spun pentru că nu știu cât știi din toată povestea, spuse Antonia. — Care poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pentru o parte a corpului sau un articol de Îmbrăcăminte care ne fascinează Într-un mod inexplicabil. Asemenea fixații pe obiecte care ne provoacă plăcere se instaurează Încă din copilărie, cu mult Înainte de a ne putea exprima Încântarea. Cu cât Îmbătrânim, aceste experiențe sunt reprimate, Însă ele rămân stocate În subconștient și pot cauza conflicte. În cazul stărilor patologice, persoana respectivă are impresia că poate găsi satisfacție doar prin obiectul dorinței sale. Nefiind dispus să dezvăluie adevărul din spatele acestui fetiș, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prezică sfârșitul lumii! — Las’ c-o să vezi tu, zice el dând din cap amărât, ai să te-mbolnăvești - și brusc răbufnește într-un acces de furie, un strigăt deznădăjduit, iscat din senin, de ură bestială îndreptată împotriva mea! - ai să îmbătrânești și atunci n-ai să te mai dai așa mare sculă de basculă independentă! — Alex, Alex, sare și maică-mea în timp ce taică-meu se duce la fereastră, ca să-și tragă sufletul și să aibă ocazia să bombăne disprețuitor despre „zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
etaj și galbene pentru parter. Unele sunt trase, altele sunt lăsate. Le lipesc. Există lucruri mai rele decât să-ți găsești soția și copilul morți. Poți să stai și să te uiți cum îi ucide lumea. Te uiți cum soția îmbătrânește și devine tot mai plictisită pe zi ce trece. Te uiți cum copiii descoperă toate lucrurile de care ai vrut să-i ferești. Drogurile, divorțul, conformismul, boala. Cărțile, muzica și emisiunile cuminți. Distracția. Da, așa îți vine să le spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la iveală de sub furnir lemnul de pin brut și ieftin. Se oprește în fața unui șifonier cu uși de oglindă fațetată. — Gândiți-vă la toate generațiile de femei care s-au privit în oglinda asta, zice. Au luat-o acasă. Au îmbătrânit în oglinda asta. Toate femeile alea tinere și frumoase au murit, dar uite că șifonierul a rămas, și acum valorează mai mult ca oricând. Un parazit care-i supraviețuiește gazdei. Un prădător mare și gras în căutarea următoarei cine. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de flanelă din poala sa. Părul șaten închis se ridica pentru a forma două aripi ca de pasăre, ale căror vârfuri coborau spre urechile mici și rozalii. Avea fața ca un cașcaval brăzdat de-o furculiță, fața unui om care îmbătrânise fără să fi făcut prea mult sport, un om ce preferase să se lase în voia paharelor cu sherry, Madeira și claret. Privind pantalonii gri de flanelă și jacheta de tweed, mi-am zis că trebuie să fie un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
întrebă dacă avea poftă de mâncare și dacă se simțise bine în acele zile. Văzând că regina-mamă se calma încetul cu încetul, Chu Long îi spuse: Fiul meu cel mic se numește Shu Qi și este preferatul meu. Cum eu îmbătrânesc, aș vrea să știu dacă l-ați putea transfera în garda regală. Acesta este scopul vizitei mele de astăzi. Regina îi răspunse : Bine. De acord. Dar câți ani are? 15 ani. Și aș dori să vi-l las în grijă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de după ’89, din care el trebuia să evolueze, a suferit un înspăimântător proces degenerativ. Medicina consemnează o boală numită progerie. Copilul atacat de ea, în loc să crească și să se dezvolte normal, devenind un adolescent, apoi un tânăr, apoi om matur, îmbătrânește fulgerător. Dinții de lapte, în loc să-i cadă, se transformă în colți de șarpe. La 14 ani e hidos, arată ca de 80. Cam asta cred că s-a întâmplat cu democrația în România. Ar fi putut votul uninominal, aplicat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să-l Întrebe pe Henry ce-i face nevasta, pricepu atunci: moartea ei explica aceste pahare, acest obraz nebărbierit, această așteptare și - ceea ce-l mirase cel mai mult - această expresie tinerească a feței lui Henry. Se spune că suferința Îi Îmbătrînește pe oameni, dar deseori le readuce tinerețea - eliberîndu-i de răspunderi și redîndu-le Înfățișarea pierdută a adolescenței. — Nu știam, altminteri n-aș fi venit, se scuză el. — A scris În toate ziarele, Îl mustră doamna Wilcox, cu o mîndrie cam lugubră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]