1,610 matches
-
amintesc vara, când deja eram mai mare, aveam vreo 12-14 ani și mă duceam la secerat cu fratele cel mic al mamei, care conducea secerătoarea bunicului și avea la îndemână un bici lung, împletit din fâșii de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
nu l-a mai îndurat, niciodată! Noroc că am împrumutat de la rudele care mă însoțeau la pescuit niște haine uscate, că altfel nu mai ajungeam sănătos acasă. Bătea un vânt tăios de trecea și prin hainele uscate, darmite prin cele îmbibate cu apă. Oricum, nu am mai reușit să mă ocup cu pescuitul în continuare, ci cu tremuratul de frig și încălzitul cu vinul adus pentru delectare pe malul Dunării, în timpul partidei de pescuit, așa cum obișnuiesc mai toți pescarii de prin
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
IUBIND EFEMERIDA Autor: Iulian Cătana Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Fulgii pufoși,plutesc și se așează în părul tău iar tu-mi zâmbești,purtând în ochii tăi,o caldă invitație către un tărâm îmbibat de fericire.Și atras de această fericire,te îmbrățișez și dragoastea noastră țese-n jurul nostru,un cocon lucitor pe albul lăptos al zilei. Iar timpul trece și într-o zi de primăvară,cu soare blând și adieri balsamice,ne
IUBIND EFEMERIDA de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352776_a_354105]
-
pe trupul ei savurând fiecare centimetru de trup dorit.Și continuând să se sărute,se dezbrăcară și se iubiră între cearceafurile ce-i învăluiau în profunzimea lor misterioasă. * * * Când energia constructivă a dragostei se epuizase,zăceau amândoi îmbrățișați între cearceafurile îmbibate cu aromă temporală a iubiri și văzând că Maria adormise,Aurel o săruta apoi se ridică din pat și trecu în bucătărie și fără să aprindă lumină,isi aprinse o țigară pe care o fuma în timp ce își ștergea lacrimile ce
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
cumințit pus la dospit în tihna așteptării timp îmblânzit rugându-se chiar el să-i prelungești ziua ca să se odihnească încă puțin în răgazul dintre rugile tale în răstimpul trecerii de la o pagină la alta ninsoare înceată ca lacrima vie îmbibând atomii lumii cu bătăi de inimă sărbătoare-călătorie în care lacrimile curg pe dinăuntru. Referință Bibliografică: Seară de Sfântul Nicolae / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 705, Anul II, 05 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Alexandru Mărchidan
SEARĂ DE SFÂNTUL NICOLAE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353004_a_354333]
-
că urmărește scopul de al determina pe Avraam să creadă ca totuși are bunătate față de alții. Grija față de cei apropiați lui: "am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină și ei în acest loc de chin" ne îmbibă ideea cum că bogatul era foarte iubitor de alții. Însă el se îngrijea pentru frații săi, care la sigur erau ca și el și nu respectau cele ale Domnului. Căci altfel nu îmi pot explica de ce anume așa de tare
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
fragede îmbrățișează pământul cu neîntinate visuri, scăldate de roua speranței ... Te simt, iubite, în fiecare respirație, în ploaia pastelată de curcubeie... Te gust ca pe o cafea aburindă, iar sufletu-mi miroase a prospețime, Mai lasă-mi, te rog, zațul îmbibat de aroma fericirii ... (12.03.2012) Referință Bibliografică: Vino, vino... Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 437, Anul II, 12 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Lavinia Niculicea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
VINO, VINO... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354502_a_355831]
-
Acasa > Stihuri > Semne > UNSPREZECE SEPTEMBRIE Autor: Ovidiu Dinică Publicat în: Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului ciclul -Unsprezece Septembrie 1 -Bem pasărea fără aripi se așază la masă cu noi; are ciocul îmbibat în sângele scurs, uimitor, peste timpul rănit pe care îl cercetăm prin ecranul cu pești toxici, alături de halba cu bere sortită să aducă aerul bolnav al rației de viață. Liniștita prăbușire ne inundă venele la New York se moare. Mâine
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]
-
rămâne nerostităniciun poet nu este singur la masa cuvintelor... VI. UNSPREZECE SEPTEMBRIE, de Ovidiu Dinică, publicat în Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014. ciclul -Unsprezece Septembrie 1 -Bem pasărea fără aripi se așază la masă cu noi; are ciocul îmbibat în sângele scurs, uimitor, peste timpul rănit pe care il cercetăm prin ecranul cu pești toxici, alături de halba cu bere sortită să aducă aerul bolnav al rației de viață. Liniștită prăbușire ne inundă venele la New York se moare. Mâine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/353103_a_354432]
-
bere sortită să aducă aerul bolnav al rației de viață. Liniștită prăbușire ne inundă venele la New York se moare. Mâine este ziua mea. Citește mai mult ciclul -Unsprezece Septembrie 1 -Bempasărea fără aripise așază la masă cu noi;are ciocul îmbibat în sângele scurs,uimitor,pește timpul rănit pe care il cercetămprin ecranul cu pești toxici, alăturide halba cu bere sortităsă aducă aerul bolnav alrației de viață.Liniștita prăbușire ne inundă venelela New York se moare.Mâine este ziua mea.... VII. ANTON
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/353103_a_354432]
-
oricare ar fi acesta. Într-una din zile ( după ce împlinise cincizeci de ani ), Hemingway își punea țeava armei de vânătoare la tâmplă și își curmă viața ( cu o sută și ceva de ani înainte, Poe era găsit în stare critică, îmbibat în alcool și droguri, undeva pe un drum, murind câteva zile mai târziu de rabie, denumită popular turbare ) și la cincizeci de ani între aceste destine tragice se stinge și Jack London ( prin îngurgitarea unei supradoze de morfină ). Tolstoi moare
MATERIE & SPIRIT ȘI CANTACOMBELE INCONȘTIENTULUI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352735_a_354064]
-
amintesc vara, când deja eram mai mare, aveam vreo 12-14 ani și mă duceam la secerat cu fratele cel mic al mamei, care conducea secerătoarea bunicului și avea la îndemână un bici lung, împletit din fâșii de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
nu l-a mai îndurat, niciodată! Noroc că am împrumutat de la rudele care mă însoțeau la pescuit niște haine uscate, că altfel nu mai ajungeam sănătos acasă. Bătea un vânt tăios de trecea și prin hainele uscate, darmite prin cele îmbibate cu apă. Oricum, nu am mai reușit să mă ocup cu pescuitul în continuare, ci cu tremuratul de frig și încălzitul cu vinul adus pentru delectare pe malul Dunării, în timpul partidei de pescuit, așa cum obișnuiesc mai toți pescarii de prin
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
ziua morților emană miros de trandafir și de lemn dulce Pentru fereastra ta câteva petale zgribulite accesorizate cu silabe care nu vorbesc ziua pălește din când în când se îneacă într-un gri fără margini și drum aripile păsărilor se îmbibă de ceață văzduhul apasă Să știi că nu sunt alte căi doar intrări secrete și ieșiri întâmplătoare Suzana Deac Referință Bibliografică: Nu sunt alte căi doar intrări secrete / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 316, Anul I, 12
NU SUNT ALTE CĂI DOAR INTRĂRI SECRETE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357045_a_358374]
-
mai vede Printre norii încruntați, Mi-ai atins în șoaptă struna, Adormită-n prag de seară Să mă pot din nou încrede În zori noi, neînlăcrimați. Într-o lume-n care haina Îmbracă sufletu-n zale, Duhnind groaznic a minciună Îmbibată-n nonșalanță, Tu ai descifrat din taina, Paginilor mele goale, Considerând oportună Ochilor mei, o vacanță. Într-o lume-n care viața Se consumă-n disperare Fără pic de mângâiere, Înăsprindu-și pașii-n zori Tu mi-ai dat în
O NOUĂ DIMINEAŢĂ de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357103_a_358432]
-
ardea de privirea celor 39 de copii. Care mai de care scoteau cele mai crunte exclamații pe seama mea. Era o adevărată tragedie: caietele erau pătate, deci nu se mai puteau folosi, iar atât de prețuitul abecedar pentru ochii mamei era îmbibat pe ici pe colo de lichidul ghinionist; numai aritmetica, în afară de petele de pe coperți, părea curată. -Sa nu plângi în prima zi de școală, o să-ți poarte ghinion! mi-a spus învățătoarea cu zâmbetul ei deosebit. Am înghițit în sec și
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
sfărâmate, că zidul s-a dărâmt în răstimp. Suflul exploziilor a malaxat Babilonul. Nu mai sunt nici paznicii care să ne oprească. Suflul altei explozii ne eliberează de zidul de chirpici. Molozul se spulberă, cahlele de lut se dărâmă. Aerul îmbibat cu izul cărnii de tun, ne învăluie. E prețul libertății. Unul scump. Laila pare a fi o statuie. Privit de sus, trupul ei răstignit peste arme este întreg. Constat indiferentă că nu mai sunt paznici, nici uși, nici drugii de
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
păcii, răstignită peste arme. O femeie, războindu-se cu o civilizație. Nu mai există nici un fel de îngrădire, paznici, uși, drugi de fier, zid sau tavan. Libertatea le aparține tuturor. Cineva s-a răstignit pentru ca altcineva să fie liber. „Aerul îmbibat cu izul cărnii de tun, ne învăluie. E prețul libertății. Unul scump.” În mod inexplicabil, nimeni nu vrea să părăsească locul detenției. Pentru că atunci când ești liber, nu îți dorești să evadezi, nu ai motive să vrei să fugi. Iată de ce
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
Nu am vrut să strig la Gică după ajutor, ca să nu devin ridicol, însă nu mai era mult până s-o fac! Partea din plastic a treningului, umplută cu aer, plutea ca un balon în jurul corpului, însă căptușeala din bumbac, îmbibată cu apă se îngreunase și trăgea de mine la fund. Când m-am văzut la mal, mi-am tras sufletul puțin, apoi am aruncat pantalonii și bluza de pe mine, povestindu-i pățania colegului meu. Mirat, Gică mă asculta și nu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
Selecții > PLOI DE MAI Autor: Elenă Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Un val de cer se zbate de țărmul iluziilor bule de vis limpezite în albastrul cerului se unduiesc în aerul îmbibat de-o dragoste vie. Mă pătrund cu patimă ploile senine de mai trezind în mine dorințe mustind de așteptare. Vântul hoinar a adunat tristeți de mult uitate cu răsuflarea-i proaspătă mă cheamă în zori să-i ascult cântecul atins
PLOI DE MAI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358906_a_360235]
-
sunt forme ale revelației prin care eul liric,narcotizat de ispite,înoată euforic spre propriul zenit.Voința transcederii e,în același timp, și una a regăsirii sinelui,a tămăduirii în sudul târziu,unde proiecțiile lirice,într-un halou însorit,sunt îmbibate de sugestii ontologice și cosmologice, din care se poate deduce o fenomenologie a spiritului femenin în formă poetică:Pierdere-n miresmele tale/O, vara mea lină și blândă!/ Și du-mă-n a Plângerii Vale/Pe-o aripă mare,crescândă
CLAUDIA VOICULESCU-SUDUL TÂRZIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358955_a_360284]
-
DUȘCĂ”, iar de la Zmaranda îmi luasem adio, când mă cheamă sergentul de serviciu, Buburez, să-mi spună ca să-mi iau postul în primire, căci din noaptea aceea... când am părăsit nenorocitul de dormitor care era friguros, întreținea igrasie, iar mucegaiul îmbibată cu mirosul de petrosin, pe care-l simțeam cum îmi sfredelea plămânii, l-am uitat. De-acum aveam anticamera mea lângă „șefu”, îmi pusese Dumnezeu mâna în cap. Domnilor, nu degeaba coana Mărița și-a botezat cârciuma „LA CIOARA CHIOARĂ
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Albul drumului Am nostalgia drumului de țară Cu albul lui care duce neunde, Șerpuitor ca o speranță rară Ce în mărăcinișul des se-ascunde. Lumina prin frunzișul des filtrată, Un peisaj transfigurat, acvatic, Mireasmă amăruie îmbibată În aerul aromitor și static. Mă-nchipui prin pădurea tropicală Când cale îmi croiesc cu anevoie, Ca nava ce zorește spre escală, Ca luptătorii din bătrâna Troie. Îmi place albumul drumului de țară Când în hățiș de porumbari pătrunde Ambiguu
ALBUL DRUMULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360554_a_361883]
-
adevărata față, fiindcă adeseori o prostie este tot atât de greu de combătut ca și o idee corectă. Umorul nu există în lucruri. Există însă în modul în care le privim. Nu este reflectarea lor pasivă. Este activ, ca și mânia. Este îmbibat însă de-o renunțare la orice reacție violentă. Reacția se restrânge la exaltarea acelor elemente care sunt respingătoare din punct de vedere etic, amorale și deformate, urâte din punct de vedere fizic, astfel încât să pară ridicole. Care este acest ceva
DIALOGURI PRIVILEGIATE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360563_a_361892]
-
deschise ușa, viscolul nărăvaș de afară încercă să-și facă brusc loc înăuntru, smulgându-i clanța din mână, aruncând în interior o masă semnificativă de fulgi mărunți și sclipitori de zăpadă și agitând aerul înnegrit de fumul de țigară și îmbibat cu vapori puturoși de rachiu ieftin. - Închide ușa, Fănică! Răsună o voce iritată, de undeva din mijlocul speluncii. - Fănica, fir-ar a dracu'!... îmi puseși gheață-n whisky, strigă cineva de lângă ușă, iar remarca haioasă stârni hohote de râs printre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]