463 matches
-
pe unul dintre scaunele din jurul mesei, încă nu știm ce să credem, așa cum o vedem pe Cosmina, cu umerii aduși și fruntea plecată spre vârtejurile pe care lingurița le face în ceașcă, ne putem teme că va trebui iarăși să îmboldim pe cineva să i-o înapoieze. Celălalt personaj este caietul. El are, ca și dragonii, trasee misterioase. Cosmina l-a regăsit, în sfârșit. Căzut între mobilă și perete, coperțile îi erau murdare de var și de praf. L-a scuturat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a cui ești... să știe... Se opri o clipă, trebăluind neîndemânatic, cu mâna stângă, în pantaloni. Apoi, mugind, o pătrunse. Înfigându-se preocupat să o facă adânc și dureros, vorbele lui se schimbară în icnete, un fel de a se îmboldi, pentru a căpăta puteri noi. Ea strângea pătura în mâini, hohotind, fără să-și dea seama că plânsul ei îl întărâta și mai tare. Când simți că fata nu mai opune vreo rezistență, își luă mâna din ceafa ei, o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apăsând pe cotorul cărții, ca să rămână deschisă în locul nimerit. Își văzu apoi de treburi, spălă farfuriile în ligheanul cu apă fiartă de pe plită, le clăti și le aranjă în dulap. La urmă se așeză să tricoteze. Era liniște, focul amorțea, îmboldind aburii ridicați din lighean să îmblânzească aerul uscat. Melania fredona încetișor, rostogolind, din când în când, ghemul, ca să-l deșire. Iar el citea și, pentru ca lectura să fie pe îndelete, îmbucătățea cuvintele din vârful buzelor. Când ajungea în josul paginii din dreapta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care să se oploșească, mai aproape de foc. Mai puțin Faraon, care se temea de dogoare și prefera să stea lângă caroserie, aruncând priviri neîmpăcate către Pârnaie și ai lui. Căutau unii la alții și, din când în când, către Calu, îmboldindu-se, dar neîndrăznind să înceapă. Calu scoase cuțitul luat de la Pârnaie, îl întoarse pe toate părțile, apăsă cu degetele lui butucănoase și neîndemânatice, tresărind, când lama țâșni, cu un pocnet, din mâner. Râse nătâng, arătându-l și celorlalți. Râseră și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îmbrăcat cu aceleași haine purtate îndelung, cu guler subțire, mototolit. În toată înfățișarea sa, norocul lui Jenică avea un aer chiar mai trist decât el. Asta îl făcu să nu se aștepte la cine știe ce atunci când îi întinse mapa cu lozuri, îmboldindu-l să încerce. Norocul ezită, privind în gol, adică acolo unde niciun semn al norocului nu se află. Oftară amândoi, norocul parcă mai adânc, iar acest semn de înțelegere îl înduioșă pe Jenică. Închise mapa cu lozuri și o puse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ura de ani de zile, fără motiv, adesea fără să-și dea măcar seama. Ura mocnea acolo, incapabilă să găsească o ieșire. Iar acum, dintr-o dată, li s-au dat puști și grenade de mînă. Clerul, armata, presa, toate îi îmboldeau să-și ucidă vecinul, prietenul, fratele. Numai astfel, strigau ele la ei, puteau fi salvate credința și țara. Crima, cea mai veche nevoie a omului, a dobîndit o înaltă semnificație mistică. Și a început vînătoarea fratele vînîndu-și fratele.16 EVOLUȚIA
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
asaltată de "emoții neașteptate și de așteptări care rămân nesatisfăcute"36. Se împiedică mereu de un obstacol. Să sfideze interdicția, să depășească faza ambiguității, a necuviințelor cuviincioase este pentru ea o imposibilitate viscerală. Nerușinatele Cu toate acestea, sunt fete care, îmboldite de senzualitate, de curiozitate sau de ambiții matrimoniale, îndrăznesc deja! să treacă de această barieră, de acest tabu al sărutului, al mângâierii. În cercurile înstărite 37, fetele de felul acesta pot fi numărate pe degete. Totuși, existența și mai cu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dovadă de netăgăduit. Spre sfârșitul seratei, în momentul în care tânăra și Thibaud care se oferise să-și conducă partenera se pregătesc de plecare, Zoé îi șoptește în treacăt la ureche prietenei sale: Nu cumva să-l săruți pe Thibaud!". Îmboldindu-se astfel unele pe altele, chit că pozează uneori în rivale, tinerele tind să reproducă tipul de comportament amoros pe care îl urmează de multă vreme tineretul masculin. De câteva decade, dacă nu cumva secole, tinerii bărbați, fie că proveneau
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bucurie de nedescris că lozul ieșise câștigător. De aici încep și drama, frământarea, neliniștea ei înnebunitoare: dacă bărbatul îi dictase greșit numărul ori poate că nici nu cumpărase lozul, i-a zis doar așa, de gura ei, că îl tot îmboldise să joace. Pepa câștigase, într-adevăr, deci numărul lozului era corect, dar până a afla sigur asta trece prin toate chinurile iadului. C. este și un foarte bun traducător în dialect, încă netipărit din păcate. Are, în manuscris, Tărâmul izvoarelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]
-
fi vrut să nu-l podidească lacrimile, și plecă. Dezlegat parcă de orice grijă, ca un cerșetor care, spre ghinionul lui, își pierduse traista cu bucate de căpătat și nu știe cui să se adreseze. Caterina ghicise motivul ce-i îmboldise bărbatul să iasă atât de grabnic. Avusese chiar intenția să se ia după el, dar renunțase în cele din urmă. Copilul lor nu era făcut să-și petreacă toată viața la sapă sau la tăiat piatră, să mulgă vacile, că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
taică-său și frații ca un catâr, ca o apucată, și cunoștea toate năravurile bărbaților: era de-ajuns să le-aude cadența pașilor și să se uite la ei cum beau și pufneau. Și-a așteptat bărbatul în prag, îl îmboldi să vorbească, să audă și ea cum se încheiaseră lucrurile. Dar el se ferecă în cea mai grea tăcere: asta era arma lui spre a înfrunta greutățile și nedumeririle. Încercă să se apuce de lucru la ora aceea nu se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
marele mister, dar asta pentru scurt timp, pentru a reveni și mai înverșunat la problema dumnezeirii. Poate exista spiritul Lui înafara materiei? Problema nu-i dă pace nici măcar o clipă, e musai să înțeleagă motivul adevărat, primordial, ce l-a îmboldit pe Dumnezeu să se deranjeze cu creația lumii și a creaturilor, e musai să înțeleagă rațiunile veritabile ale unei relații pe care Dumnezeu, probabil, poate să o evite. Se lasă pradă unor speculații, cuprins de o mulțime de ipoteze. Îndoielile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
existenței și le folosesc ca instrument de cercetare. De ce oare ceilalți călugări din mânăstire se mirau de puterea lui de taur atunci când punea mâna să care lemne, să sape sau să transporte greutăți enorme? Nu-și dădeau seama că era îmboldit de o energie ce se revărsa precum un râu? Chinuit de acele îndoieli, se refugia în munca fizică tocmai pentru a evita să fie prins la mijloc de năluciri, să fie pritocit de fantezia sa fără margini și prejudecăți. Cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a-i aminti adâncimea acelui iad. După câtva timp însă, câțiva confrați bătură în retragere, alții aveau momente de șovăire și de teamă, și chiar și Tommaso era cât pe-aci să renunțe. Cel ce nu dădea înapoi, ba chiar îmboldea lumea să continue și să reziste, era Geronimo. Sunt robust, chiar dacă oleacă bătrân, și cu ciocanul meu o să zdrobesc multe capete. Spaniolii, fiule, au supt până și seva din dovleci, din capere, din cicoare. Suntem încă puțini însă, cei mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de ingenuitatea ciobanilor și a țăranilor, a meșteșugarilor analfabeți și a altor oameni sărmani. Dar dacă era cu neputință să deposedezi Spania de puterea ei, atunci care erau intențiile lui? Există în creierul tău un șarpe, fra' Tommaso, ce te-mboldește și te mână mereu spre genunea perversiunii. Dar de data asta ai făcut-o prea groasă, ai sfidat totul și pe toți, tu, un biet vierme, un călugăraș tâmp și păcătos. Șarpele în vechime era un simbol al fecundității. Istoria
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
citit prima pagină și a tradus-o În latină, Baskerville Începe să răsfoiască În grabă următoarele pagini. Dar Întâmpină o rezistență materială, Întrucât paginile deteriorate sunt lipite unele de altele și În plus e stânjenit de mănușile sale. Jorge Îl Îmboldește să continue să o răsfoiască, Însă Baskerville refuză cu hotărâre. A Înțeles că pentru asta ar trebui să-și scoată mănușile și să-și umezească degetele Înainte de a Întoarce paginile și că astfel s-ar otrăvi asemenea celorlalți călugări care
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de simțire deosebită, dar de scurtă durată, ce le ajută să cîștige anumite calități și care dispare îndată ce acestea au fost cîștigate... Prin urmare, creșterea nu e ceva fără înțeles, ci o muncă minuțios călăuzită de instincte periodice trecătoare ce îmboldesc ființa umană în dezvoltarea spre o activitate determinantă..." (14, p. 32). Maria Montessori ne introduce într-o teorie pe care o vom reîntîlni aproape la toți reprezentanții educației noi: dezvoltarea copilului este pusă în mișcare de instincte; acestea apar în
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
regăsesc nevoile și interesele în curriculum; în absența acestora, lipsesc provocările colorate afectiv, lipsește implicarea ancestrală pe care mediul plin de aleatoriu și de necunoscute o solicita din partea individului care voia să supraviețuiască: Pe deasupra, în habitatul ancestral, noi, oamenii, eram îmboldiți de stimuli naturali frică, foame, dorință care ne determinau să facem exerciții fizice și să ne adaptăm la mediu". (Taleb, 2014, p. 76) Dacă școala este anostă, dar inevitabilă copilul va descoperi foarte repede două căi pentru a se "descurca
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
întrupat în traiul țăranului muncitor. Întrepătrunderea religiei cu patriotismul este relevată și de faptul că Dumnezeu este conjurat continuu întru slăvirea patriei. După ce li se transmite elevilor cât de importantă este ruga către dumnezeire în vederea ținerii lor sănătoși, aceștia sunt îmboldiți să se roage la Dumnezeu pentru "a urî tirania, nedreptatea, și pre toți aceia câți fac rău patriei și celor de un neam cu noi, și a iubi patriotismul, dreptatea și pre toți aceia câți fac bine patriei și neamului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
extrema dreapta a înclinat decisiv balanța eșichierului politic în favoarea sa. Opțiunile pentru totalitarism în detrimentul democrației, pentru colectivismul organicist în dauna individualismului civic, alegerea misticismului fanatic împotriva sobrietății raționale și pentru răsăritul ortodox în defavoarea occidentului secular au fost alegerile care au îmboldit glisarea societății românești înspre epoca dictaturilor, a cărei uvertură politică a fost regimul autoritar al lui Carol al II-lea, inaugurată în 1938. A urmat scurtul, dar tragicul - prin anvergura pierderilor umane provocate de cel de-al Doilea Război Mondial
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Moștenitorul tronului dinastic este condamnat pentru cârdășia sa nu doar cu elementele potențate ale regimului burghezo-moșieresc, cât și pentru protejarea intereselor capitalismului imperialist occidental. Lichidarea trecutului monarhic devine unul din principalele țeluri politice urmărite de noul regim de "democrație populară". Îmboldiți de simțul unei maxime urgențe, "noul stat democratic luă o serie de măsuri, pentru lichidarea trecutului. Moștenirea primită era dintre cele mai grele" (Roller, 1952, p. 716). În capul agendei se afla chestiunea monarhică, a cărei soluționare nu tolera nicio
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1999, p. 16 (Țările Române în secolele XIV-XVI depictate ca alcătuind o entitate politică singulară și unitară); Dreapta: D.C. Giurescu et al., 2006, coperta II (harta României include atât "Basarabia" [actualmente Republica Moldova], cât și Cadrilaterul, exprimând cartografic tentația iredentismului românesc îmboldită de ideea mitică a unității) Același manual, expresie a naționalismului istoriografic postdecembrist, vorbește despre "Revoluția [Română] de la 1848-1849" (Scurtu et al., 1999, p. 50). Insistând asupra unității revoluției pașoptiste, textul difuzează ideea că "programele de la Iași, Blaj, Brașov, Islaz, Cernăuți
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
enunțate apodictic în cadrul paradigmei esențialiste a identității naționale românești sunt acum tratate din noua paradigmă deconstructivistă ca mituri istorice. După cum am avut ocazia să evidențiem adineauri, cadrele rigide ale educației dogmatice sunt sparte prin incitații reflexive. În locul injuncțiunilor tradiționale care îmboldeau elevii la învățarea pe de rost, subiecții educației postmoderne sunt invitați la exerciții reflexive. "Să reflectăm" iar locul repudiatului "DE REȚINUT". De la revelații oraculare la scepticism profetic. În strânsă corelație cu tranziția de la un factualism dogmatic de tipul apodictic la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
coșmar al omenirii a fost publicat În revista Time (Jan. 17, 196g, 34): ”...Omul este una dintre cele mai agresive fiare din lume, care găsește o plăcere deplină În torturarea și uciderea altor animale, inclusiv a semenului său... Hormonii Îl Îmboldesc să se Împerecheze cu surorile și fiicele sale exact așa cum o fac În general animalele. Iar cortexul său Îi spune să-și imprumute femeia străinilor În schimbul avantajelor politice... I-ar place să-și ucidă tatăl, dar Își suprimă cu viclenie
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
producă Însutit. În noaptea anului nou, tinerii se adunau Într-o casă dinainte stabilită unde aveau loc diverse jocuri. Aproape de revărsatul zorilor, cînd fiecare mergea la casa lui, fetele mari care doreau să se mărite, mergeau la grajd și aici Îmboldeau boii care erau culcați, cu piciorul; dacă se sculau imediat, era nădejde să se mărite repede; dacă dădeau de mai multe ori, dorința se Îndeplinea mai tîrziu. În dimineața anului nou veneau cei cu sorcovele, apoi lăutarii. Erau băgați În
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]