3,501 matches
-
Faci tu pregătirile? Îhm. Petrecurăm câteva ore minunate împreună, până veni timpul să mă pregătesc pentru petrecere. Nu uita să-i scrii prietenului tău pe felicitare, spusei înainte de a intra în cameră. Când ieșii arătam superb. Coborâi scările să primesc îmbrățișarea lui Angi, care mă aștepta deja cu mâinile întinse. Cum îmi stă? Ești încântătoare. Purtam o rochie nouă, bleu, lejeră, scumpă poate puțin cam extravagantă la croi, dar nu indecentă. Îmi scotea în evidență nuanța fermecătoare a ochilor. Părul blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
imagine, noi ne legănam pe barcă pe lacul liniștit și în tăcerea nopții nu se auzea decât clipocitul apei. Și răsunau înspre viitor sunetul zilelor toride, strigătele mele, "mai sus, mai sus", tot mai sus. Nu ne era frig, căci îmbrățișarea noastră liniștită încălzea barca ce ne plimba lin înspre plopii de pe marginea apei, printre tufișurile de nuferi înfloriți. Și pentru a adăuga un strop de gingășie, din lună picurau clopoței de argint ce ne intonau un cântec de veselie, desfătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mă purtă până în celălalt colț al încăperii, pe ring, unde și alte perechi se mișcau în ritmul melodiei lente. Fără pic de rigiditate, mă îmbrățișă nițel mai strâns decât de obicei. Însă nu-și mișcă mâinile pe trupul meu, astfel încât îmbrățișarea noastră fu aceeași pe tot parcursul melodiei. Numai capetele noastre se atingeau, el înalt, blând și protector, eu mică și firavă. Însă nu știam dacă exista iertare. Când celălalt dans începu, el slăbi strânsoarea și mă privi o clipă. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în câte greutăți am depășit stă fericirea noastră, nici în câte motive de bucurie avem. Trebuie să fim mulțumiți din interior, să zâmbim și să punem în acel zâmbet toate lacrimile de fericire sau durere ale sufletului nostru, într-o îmbrățișare metafizică. Trebuie să facem cum avem chef, dacă, din diverse motive nu ne putem atinge un scop. Dacă ai chef să te miști, fă-o. Dacă ai chef să pleci, pleacă. Și astfel mă plimb pe barcă pe cer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din punct de vedere estetic, găsindu-ne armonia ) cu simțul nostru conștient al ei, spre deosebire de animalele ce se adaptează strict biologic, și cu nevoia noastră patologică ne asortăm trupul și sufletul -de a ne găsi drumul, locul). Și în această îmbrățișare ce durează veșnic, îi transmit toată grija, iubirea, protecția mea, și el știe, și, în acest absurd, doar acest lucru îl susține, îl mângâie. Și pentru mine face același lucru. Și în această îmbrățișare: De vorbă cu o persoană: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
găsi drumul, locul). Și în această îmbrățișare ce durează veșnic, îi transmit toată grija, iubirea, protecția mea, și el știe, și, în acest absurd, doar acest lucru îl susține, îl mângâie. Și pentru mine face același lucru. Și în această îmbrățișare: De vorbă cu o persoană: Nu, nu-nțeleg absolut nimic. Dar dacă simți nevoia să te explici, să știi că te ascult. Pentru cineva care face o mișcare agresivități întinde mâna: Ești sigură că nu mă muști? Ură la climax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
astfel, fugind din loc în loc și din clipă-n clipă, prinzând frânturi din ceea ce trecea pe lângă mine, fără să mă atingă, am călătorit cu mintea, în minte, și am scăpat timpului. Ce frumos că toate s-au putut întâmpla în îmbrățișarea lui. O anumita distanță, o anumită intimitate. Jertfă de timp ce înseamnă timpul pentru Dumnezeu, eternitatea, cat e de prețios pentru cel ce jertfește. Nu vreau să fiu nimic altceva din ceea ce sunt astăzi , dar nu vreau să pierd nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fapt un joc al timpului întrepătruns, în care noi suntem pierduți? Imaginează-ți cum ar fi să privești pe cineva în ochi si, din întâmplare, să te nimerești pe aceeași lungime cu el. Așa cum l-am găsit pe el în îmbrățișare. Te uiți la un cadavru și vezi cum persoana în cauza nu mai există, căci creierul său e mort. Dar apoi privești în tine, la visele pe care ti le-ai făcut, și te întrebi dacă nu cumva realitatea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu se întâmplă. Absolutul nu mai e creația lui Dumnezeu, este natura sa. Nirvana reprezintă eliminarea tuturor aparentelor, reîntoarcerea după un ciclu complet (orice legătura intre celule legături ce stau la baza gândirii sunt de ordin biologic și logic iar îmbrățișarea rațiunii înseamnă o percepere a instinctului, deci totul e rațiune ) când se descoperă totul, când Rațiunea stă în fața ei însăși. A face raționamente corecte în absolut, care să reprezinte esența persoanei și în același timp persoana să perceapă universul. Eliberarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bine? O.K., spun, tot temătoare. Iar el nu mai stă să răspund, întrucât deja are permisiunea mea, și mă sărută. Întâi răbdător, cu o mângâiere, apoi din ce în ce mai dulce și mai intim. Și ne uităm în ochi. Se cere o îmbrățișare, pe care el știe să o dea. Ușor, cu jind, cu drag și finețe. · Coborând în Angkor, porțile mi se deschid zâmbitoare, iar eu le simt primitoare. E anul 1237, suntem încă în inocența vremii. Angkor e o bijuterie, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
câini, ci veni chiar el să mă prindă. Și, când, după mult efort și goană, inșii lui mă înconjurară, el mă prinde de mijloc. Eu mă zbat cît pot, țip, însă el nu-mi dă drumul. Vreau să plec, însă îmbrățișarea lui e și ea plăcută și nu aș vrea să-l las singur. Are destulă răbdare, eu nu renunț ușor. Eu nu renunț. Ne întoarcem la casa lui, eu târâită, deși-l lovesc cu mâinile și picioarele. Când intrăm și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
eu apăsându-mi unghiile în carnea lui, încet și emotiv, reținut totuși. Iubirea era evidentă, și, după ce plăcerea culmină cu o senzație pură, dar erotică, indecent de sexuală, parcă și el fu mai afectuos cu mine. Rămase puțin într-o îmbrățișare mai totală ca până atunci din punct de vedere fizic, cu capul pe gâtul meu, cu fața-i atingându-mi părul și închizând ochii. Totul continuă să fie curat și intim. Îmi sărută mâinile și apoi se lungi pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu fața-i atingându-mi părul și închizând ochii. Totul continuă să fie curat și intim. Îmi sărută mâinile și apoi se lungi pe canapea, cu capul în marginea în care fusese înainte și luându-mă cu el, pe el. Îmbrățișarea și mângâierile preț de câteva clipe jucăușe deveniră din nou erotice. De această dată valul pasiunii, tot la fel de carnal, fu simțit mai sălbatic. Într-o împletire ne rostogolirăm jos, unde ne oprisem câteva clipe pentru a ne privi în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mi-o dau pe a mea. Furioasă, cu patimă, îl iubii la nebunie. Chiar îi dădui și o bucățică de inimă. Pentru a lua o bucățică dintr-a lui la plecare. Parcă simțind ceva, nu mă slăbea din priviri și îmbrățișări. Nu vroia să îmi dea drumul. Eu mă prefăcui că nu observ, însă nu-l înșelai. Își dădu seama că vreau să plec. Nu mă mai iubești? Ba da. Te ador. Ține minte chestia asta. Haide, lasă-mă să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a repezit și-a strâns-o tare în brațe, cum făcea de atâtea ori, ca s-o determine să înceteze cu întrebările. Stai tu, că mi-ai întors mâna. Am să ți-o rup curioaso, i-a răspuns Cecilia, slăbind îmbrățișarea. În zilele următoare, Cecilia găsea pe biroul ei câte un trandafir, fie roșu, fie alb, galben, roz, de fiecare dată având o altă culoare și cu diferite mențiuni pe cartea de vizită ce-l însoțea. Mesaje printre care: „De-aș
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ce o va aștepta. Nu-l înțelegea pe Matei și nu-și explica de ce s-a purtat astfel. Crezuse în sentimentele lui, se simțea iubită. Până atunci se purtase atât de frumos. O copleșise cu vorbe plăcute, cu sărutări, cu îmbrățișări și toate acestea erau manifestări sincere, nu de fațadă. Era fericit când ea îi admitea propunerile și se întrista când erau amânate anumite întâlniri. Îl necăjea cu unele păcăleli și se amuza văzându-i fața plouată, încât nu rezista să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
În Sinaia, nu prea era multă mișcare. Au mers la hotel, au luat două camere, s-au spălat, s-au aranjat. Seara au cinat la restaurantul hotelului, au ieșit puțin la plimbare, apoi au mers să se culce după obișnuita îmbrățișare și obișnuitul sărut. —Noapte bună, imprevizibilule romantic. —Plăcută va fi. Voi adormi cu tine-n gând ca să visez cu tine. Au adormit repede fiind obosiți de pe drum. Cu toate acestea Matei s-a sculat cu noaptea în cap, s-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tu! Pe zăpadă rămăsese cercul pe care îl desenaseră ei în ziua în care s-au logodit, simbolizând atât inelul de logodnă cât și unirea lor. În mijlocul cercului își scriseseră numele. Simțindu-se bine în brațele lui Matei a cărui îmbrățișare îi anihilase frigul din spate, privind desenul, Cecilia lansează un joc, așa cum obișnuia de multe ori. — Doi tineri îndrăgostiți: Cecilia și Matei. Tu îi cunoști? — Pe Matei nu-l cunosc, însă pe Cecilia o știu, se prinde el în joc
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cum spui tu, că așa sunteți voi bărbații, vi se aprind călcâiele repede când vedeți o femeie. Ce faci Matei? Nu slăbi strânsoarea că vine frigul, i se adresează, fiindcă acesta la ultimele cuvinte care nu-i conveneau lăsase o îmbrățișare mai largă. Pe Matei însă îl cunosc. Are un suflet cald, e un bărbat protector lângă care te simți întotdeauna bine, un sentimental, dar și un romantic aiurit, distrat. Matei, strânge-mă tare în brațe că mi-e frig, îi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
lângă care te simți întotdeauna bine, un sentimental, dar și un romantic aiurit, distrat. Matei, strânge-mă tare în brațe că mi-e frig, îi spune din nou, fiindcă el, ca s-o pedepsească pentru „romantic aiurit”, slăbise din nou îmbrățișarea. Pa Cecilia, pa Matei, bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze, mama natură să vă fie protectoare și la anul să ne întâlnim cu bine. Se iau de mână, fug la mașină că nu era de glumit cu frigul. Pe drum, Matei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de iubirea ei, Matei își lăsă valiza, în timp ce Cecilia de-abia acum trece de la statutul de iubită la statutul de gazdă. Îi ia paltonul, îl pune în cuier, invitându-l înăuntru și îndemnându-l să se facă comod, după care îmbrățișările continuă, nerămânând părți ale fețelor nesărutate, într-o tăcere deplină, în care cuvintele nu-și aveau locul, fiind dominate de glasul inimii lor. Erau doi tineri frumoși, îmbujorați, Cecilia de căldura și lucrul din bucătărie, Matei de frigul de afară
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cămașa sexi, sâni la care nu avusese acces până în clipele acelea, pe care i-a sărutat când pe unul când pe celălalt, stârnind o dorință până atunci necunoscută Ceciliei, aceea de a se dărui omului iubit. Corpurile înlănțuite într-o îmbrățișare caldă, inimile vibrând de iubire, buzele căutându-se reciproc, toate acestea au culminat cu momentul divin al dăruirii totale reciproce, al extazului dragostei curate pe care-l trăiau pentru prima dată în viață. Cecilia nu mai cunoscuse o asemenea stare
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
când, ești atât de atent. Știam eu că ești bună, dragostea mea. arată-mi că mă ierți. Cecilia îl sărută punându-și mâinile după gâtul lui, așa cum obișnuia, stârnindu-l și pe el la asemenea manifestări. —Pupăciosule, se desprinde din îmbrățișarea lui. Cât a stat în spital, Cecilia n-a avut probleme. Laptele i se formase, copiii au supt cum i-a pus la sân, starea sănătății lor și a mamei era bună, așa încât n-au stat prea mult sub supraveghere
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mâna și suspina. S-a apropiat și Leni punând mâna pe mâna Ceciliei. —Ceci, Ceci, te-aș pupa dar nu pot de aparatele ăstea. Știi cum ne drăgălim noi amândouă și cum ne strângem în brațe. Mi-e dor de îmbrățișările tale, îi sărută și ea mâna plângând. De cealaltă parte, Matei cu capul pe picioarele ei acoperite cu cearșaful și Alexandru ținând-o de cealaltă mână plâng îndurerați. Medicii și asistentele văzând cât erau de distruși, ca să-i poată scoate
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
care însoțește modul de a gândi și de a fi al japonezilor. Spre deosebire de noi, japonezii sunt perfecți conștienți de limitele strâmte ale realității; ei știu că neacceptarea lor nu duce decât la nebunie și suferință inutile. În loc de fuga după himere, îmbrățișarea completă a chiar acestor limite, până când ideea însăși de un "mai bun" iluzoriu, un absolut care te pândește din ceruri, idee care-ți picură în suflet, clipă de clipă, otravă și tânjire, se șterge, devine imposibil de formulat... Desigur, există
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]