814 matches
-
începu să se îmbrace automat. Fata îl privea din pat uluită. — Mă părăsești ca să vezi așa ceva? gemu ea. — Ce să văd? O privi chinuit și adăugă: îmi îmi pare rău. Apoi își trase cămașa pe cap. Termină pe fugă cu îmbrăcatul, bîiguind din cînd în cînd „Chiar îmi pare rău“. Luă radioul de pe pat și căută ușa, dar oglinda lucitoare nu avea nici o fisură. — Doctorul Lanark dorește să plece, spuse el. Nu se întîmplă nimic, așa că țipă încă o dată comanda. — Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Gosseyn înghiți pilula și rămase nemișcat un moment, așteptând efectul. Ne resimțind nimic, zise: ― Sper că totul va fi bine în ce-o privește pe soția ta. ― Mulțumesc ― răspunse scurt Prescott. ― Și, grăbit ieși pe ușa principală. Gosseyn sfârși cu îmbrăcatul și SP așeză în așteptarea lui Crang, mai tulburat decât ar fi vrut s-o arate. Cei care îl vizitaseră, se arătaseră cu toții neliniștiți pentru perspectivele propriilor lor interese. Dar toți avuseseră în comun aceeași convingere sinceră de iminența unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau în tivuri să fie disimulate aparate electronice, unele dintre acestea permițând chiar paralizarea celui îmbrăcat, prin telecomandă. Odată dezbrăcat se simți deja mai în largul său, dar pregătit ppntru următoarea acțiune nu fu gata decât după ce-și trase în grabă costumul lui Prescott. Deschise ușa ascensorului și aruncă o privite în coridorul necunoscut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Gosseyn înghiți pilula și rămase nemișcat un moment, așteptând efectul. Ne resimțind nimic, zise: ― Sper că totul va fi bine în ce-o privește pe soția ta. ― Mulțumesc ― răspunse scurt Prescott. ― Și, grăbit ieși pe ușa principală. Gosseyn sfârși cu îmbrăcatul și SP așeză în așteptarea lui Crang, mai tulburat decât ar fi vrut s-o arate. Cei care îl vizitaseră, se arătaseră cu toții neliniștiți pentru perspectivele propriilor lor interese. Dar toți avuseseră în comun aceeași convingere sinceră de iminența unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau în tivuri să fie disimulate aparate electronice, unele dintre acestea permițând chiar paralizarea celui îmbrăcat, prin telecomandă. Odată dezbrăcat se simți deja mai în largul său, dar pregătit ppntru următoarea acțiune nu fu gata decât după ce-și trase în grabă costumul lui Prescott. Deschise ușa ascensorului și aruncă o privite în coridorul necunoscut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cealaltă detectivistică, formează un contrapunct ce grăbește din ce în ce mai ritmat către un final comun. Tema fantastică urmează arhetipul Caspar Hauser: tânărul Dan Krețu se trezește într-o lume necunoscută, într-un București scufundat în timp. Pentru toți, el e un străin, îmbrăcat ciudat, arătând altfel decât oamenii obișnuiți. Pare un locuitor al unei alte lumi și fiecare personaj are ipoteza lui cu privire la el. Pe tot parcursul romanului el se va mișca somnambulic printre personaje, buimăcit de uriașa schimbare a vieții sale, dar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fântână Să mă fi țipat în apă - Apoi eu m-aș fi - nnecată, Dumnezeu te-ar fi iertată Că n-aș îmbla lumea toată. Ieși tu, maică, pîn-afară Și te uită pe scăpătat Că eu într-aculo - am plecat Cu armele îmbrăcat. De-i vede un noruț greu Poți ști, maică, că mi-i greu, De-i vede nor năsădit Poți ști, maică, c-am perit. Dac-o fi țara pe pace Iar napoi m-oi mai întoarce Și de-a fi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
După obiceiul ei, se folosise de o glumă pipărată ca să iasă din încurcătură. Dar n-am contrazis-o. Învățasem, în împrejurări foarte pedagogice, să nu-i contrazic pe cei ce reprezentau autoritatea și să nu intru în conflict cu nimeni îmbrăcat în uniformă, chiar dacă era vorba doar de un halat alb. Când un doctor îmi da o rețetă, o băgam în buzunar, prefăcîndu-mă că voi înghiți ce mi se recomanda să înghit. Cu atât mai mult n-avea rost s-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Cu ultimele puteri e în stare să aducă o pisică și să i-l dea pe Prințul". Dar Prințul mă interesa pe mine? I-am întors spatele lui Filip și m-am dus în cameră. M-am trântit în pat, îmbrăcat, stând o vreme cu ochii pironiți în tavan. După aceea m-am dus la fereastră. Afară marea se vedea ca o insomnie neagră. Nu, nu puteam dormi. Am ieșit să mă plimb. În spatele azilului, bălăriile se întindeau sub cerul înstelat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe domnul Othon să se schimbe și de astă dată ciuma nu scotea nici un profit. El intra în același fel în restaurant, se așeza în fața copiilor, și le vorbea mai departe cu distincție și ostilitate, băiețelul numai își schimbase înfățișarea. Îmbrăcat ca și sora lui în negru, puțin mai înghesuit parcă în sine, părea o mică umbră a tatălui său. Paznicul de noapte, căruia nu-i plăcea domnul Othon, îi spuse lui Tarrou: Ăsta o să crape așa îmbrăcat cum îl vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ăsta-ncerca s-aresteze un biet băiat care o aștepta pe maică-sa la Holmes. — Cum? Sergentul se întoarse spre micul polițist palid. Ce-ai încercat să faci? Nu era un băiat, spuse Mancuso. Era un tip mare și gras, îmbrăcat caraghios. Părea suspect. Nu făceam decât un control de rutină și a-ncercat să se-mpotrivească. Să vă spun drept, părea unu’ d’ăla perversu’. — Pervers, zici? întrebă sergentul cu lăcomie. — Da, spuse Mancuso, prinzând din nou curaj. Un ditamai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu ministrul de Finanțe din Peru. Înainte să îl pot saluta, am fost nevoit să traversez trei rânduri de puncte de verificare de securitate. În clipa când a intrat în încăperea imaculată, ticsită de obiecte de artă, era foarte elegant îmbrăcat. Primul gest pe care l-a făcut a fost să își scoată un pistol de 9 mm, care ieșea la iveală din costum. Strecurându-l pe masă cu dezgust, se plânse: „Asta mi-au făcut teroriștii ăștia.” Am fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
un acoperiș deasupra, oamenii aveau și ei nevoie de o piele suplimentară care să stea Între ei și restul lumii, ca să simtă că le era cald și bine. După ce Armanoush a Încuviințat să-și pună cardiganul și au terminat cu Îmbrăcatul, au venit cu o altă rugăminte, una fundamental paradoxală, Însă nu și pentru cei din familia Tchakhmakhchian. Voiau să stea cu ei la masă și să mănânce, astfel Încât să fie pregătită și fortificată pentru cina din seara aia. — Scumpa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a camerei cu Sultan al Cincilea ghemuit pe piept, o pereche de căști pe urechi și o carte deschisă În mână: Totalitate și Infinitate: Eseu asupra Exteriorității, de Emmanuel Levinas. Lângă patul Asyei e o carcasă de CD - Johnny Cash Îmbrăcat din cap până-n picioare În negru, proiectat pe un cer cenușiu și sumbru, cu un câine Într-o parte și o pisică În cealaltă, uitându-se cu o privire stăruitoare și severă la ceva ieșit din cadru. Asya a adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
păr, fiecare tiv și fiecare nasture se aflau la locul lor. Pe lângă acesta mai erau prezenți cei doi martori oficiali ceruți de noile legi, în cazul de față general maiorul Voloconski și consilierul de stat Iepancin, doi domni pensionați, fiecare îmbrăcat acum, cum se cuvine, în uniforma rangului său. O anumită confuzie certăreață se făcea văzută pe fața general maiorului. Consilierul de stat Iepancin își ascundea emoțiile sub o mască de demnitate. Amândoi se ploconeau în fața lui Liputin. În sfârșit, Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
orice s-ar putea uita, să se uite și în interiorul unui astfel de local. Bărbatul trecu mai departe, uimindu-l din nou pe Virginski cu viteza sa. ă Vă ajut cu ceva? Virginski se întoarse. Un bărbat mieros și elegant îmbrăcat, în jur la vreo treizeci de ani, stătea în fața lui, lăsându-și capul pe spate pentru a-l putea privi pe Virginski cu mai multă eficiență. În timp ce îi inspecta înfățișarea, păr ondulat și pomădat, lung până la guler, haină neagră peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
la parter, utilizând ascensoarele, în funcție de necesitățile de observație, când viteza maximă, când viteza minimă, avansând pe coridoare și pasaje, traversând saloane, ocolind enorme și complexe ansambluri de vitrine, tejghele, ghișee cu tot ce există de mâncat și de băut, de îmbrăcat și de încălțat, pentru păr și pentru piele, pentru unghii și depilat, sus și jos, pentru a atârna la gât, pentru a atârna de urechi, pentru a pune pe degete, pentru a clincăi la încheieturi, pentru a face și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
într-una din expedițiile lui de copil curios, în căutarea înțelesului lucrurilor, și înzestrat cu suficientă șiretenie pentru a-l găsi oricât de bine ar fi fost ascuns. Îi spuse Martei că își schimbase temporar atribuțiile, acum trebuia să meargă îmbrăcat civil, nu va fi așa mereu, doar câteva zile. Marta întrebă de ce și el răspunse că nu avea permisiunea să spună, era confidențial, Mi-am dat cuvântul de onoare, se justifică, dar nu era adevărat, comandantul nu le ceruse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
comandantului, liber adaptate la dificultățile retorice ale ocaziei, Mare mister, după cât se pare, spuse Marta, Se pare că da, încuviință Marçal, în timp ce încerca cu o grijă exagerată să-și potrivească manșetele cămășii ca să apară cu lungimea corectă pe sub mânecile hainei. Îmbrăcat civil, arăta mai vârstnic decât era în realitate. Vii la masă, întrebă Marta, Nu am primit ordin contrar, dar, dacă nu voi putea veni, telefonez. Ieși înainte să apuce nevasta să-i pună și alte întrebări, ușurat pentru că reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
După obiceiul ei, se folosise de o glumă pipărată ca să iasă din încurcătură. Dar n-am contrazis-o. Învățasem, în împrejurări foarte pedagogice, să nu-i contrazic pe cei ce reprezentau autoritatea și să nu intru în conflict cu nimeni îmbrăcat în uniformă, chiar dacă era vorba doar de un halat alb. Când un doctor îmi da o rețetă, o băgam în buzunar, prefăcându-mă că voi înghiți ce mi se recomanda să înghit. Cu atât mai mult n-avea rost s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Cu ultimele puteri e în stare să aducă o pisică și să i-l dea pe Prințul”. Dar Prințul mă interesa pe mine? I-am întors spatele lui Filip și m-am dus în cameră. M-am trântit în pat, îmbrăcat, stând o vreme cu ochii pironiți în tavan. După aceea m-am dus la fereastră. Afară marea se vedea ca o insomnie neagră. Nu, nu puteam dormi. Am ieșit să mă plimb. În spatele azilului, bălăriile se întindeau sub cerul înstelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
voce care venea direct de deasupra capului său. Abia atunci observă că mai era un bărbat, întins pe scaunul din față. — Endō, unde naiba l-ai găsit și pe ăsta? Bărbatul de pe scaunul din față îi vorbea în șoaptă celui îmbrăcat cu pelerină. Ce s-a întâmplat cu bătrânul ghicitor? Îți explic mai târziu. Dă-i drumu’! Bărbatul din față a tras portiera și a pornit motorul, ignorându-l pe uriașul Gaston, care era paralizat de uimire. Mașina a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pistolul! A luat din mâna lui Gaston pelerina și a scos din ea pistolul. L-a băgat în tocul prins de centura care-i atârna pe umăr. — Gas, așteaptă-mă aici. A deschis apoi portiera și a ieșit pe trotuar, îmbrăcat elegant. A dispărut imediat în mulțimea care începuse deja să mișune prin Ginza. Soarele îl orbea. Era ora zece, oră la care viața orașului atingea maxima intensitate. Unde mergea? Pe Gaston începuse să pună stăpânire neliniștea, ca un nor negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o părere proastă despre el. Avea o privire limpede și plină de subînțelesuri, ca de căprioară. Cu o claritate dureroasă, Aris o revăzu În ziua nunții ei. Mireasă de coral În mijlocul esplanadei din Campidoglio, și-l revăzu pe tatăl lui - Îmbrăcat În cenușiu, strălucitor, cu Camilla Împopoțonată În domnișoară de onoare, salivându-i pe haina de mire și spălându-i ochelarii cu limba. Elio Împărțea salutări prietenilor, partenerilor și clienților studioului său, și chiar Ornellei, fosta doamnă Fioravanti - care, deși gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
n-avea că în urma lui viața luase alt mers, încărcată de oameni hotărâți să nu se lase călcați în picioare de nimeni. Giulia a ajuns la Facultatea de Istorie cu puțină întârziere, așa cum își programase. Andrei era deja pe podium, îmbrăcat ostentativ „studențește“, cu un tricou roșu și cu jeanși negri, ca să câștige simpatie. L-a salutat fluturând două degete și a rămas pe loc. Lângă el era o femeie blondă, genul cu bocanci și fustă, dar care n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]