560 matches
-
gâtuit de emoție. Vezi piciorul meu ? Unde e, arată-mi-l ! Aici ? indică cu degetul, tremurând, pe scaun. Aici ? mută degetul puțin mai încolo. Arată-mi- l, te rog... Știi că nu pot să ți-l arăt... spuse Coltuc. Pe Costică, îmbujorat după o sticlă de bere, îl podidi plânsul. — Piciorul meu, hohoti, piciorușul meu drag... Hai, spune-mi... Cum e îmbrăcat ? Cum e încălțat ? Îmi șade bine cu el ? — E... altfel, răspunse Coltuc, temându-se să nu-l dezamăgească. Uneori e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
felul ăsta. Da’ era o moarte mică, uite, cam cât pentru pitici ca tine. — Băga-mi-aș ! sări Chisăliță, cu pumnii strânși. I- auzi, Marchizo, necheză Calu. Ai un client... Marchiza râse, lovindu-se peste pulpele încrucișate turcește. Chisăliță se îmbujoră și lăsă pumnii jos. Citi în privirile înjumătățite ale lui Isaia presimțirile morții mici de care pomenise Bunelu și se așeză, cu năduf. Iadeș își goli buzunarul de semințe, le vărsă în fes și începu să le crape. Mierlă veni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pleoape, precum prunele- perechi câștigătoare la jocurile de noroc la manetă. Bunelu țopăi hohotind, iar ceilalți se prăpădiră de râs. Priviră, apoi, chiar și ei mirați, la spectacolul următor. Era, poate, și din cauza trăscăului care le înviorase ochii și le îmbujorase obrajii. Omul-pasăre făcea volute, începând deja să amestece limbile, păsărește. Puteai să juri că ai în fața ta doi frați siamezi. Puțică își îmbrăcaseră haina largă, singura pe care, laolaltă cu punga duhnind a aurolac, erau dispuși s-o împartă. Fiecare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
morții, aceștia fuseseră mai tineri decât acum. Cu alte cuvinte, deși ochii lor îl priveau în față și capul li se înclina cât să-i mulțumească, erau deja morți. Iar paloarea obrajilor nu era decât dorul după sângele care îi îmbujorase odată. Pictorul se ridică, tremurând, și abia reuși să-și adune desenele sub braț. Ar fi vrut să le arunce de pe podeț în râu, ca să nu le mai vadă vreodată. Dar asta nu-l mai ajuta cu nimic. Înțelese că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cum ar fi fost viața noastră fără trenul de opt, spuse Maca. — N-am mai fi plecat în armată. — N-am mai fi plecat la facultate. N-ar mai fi murit Luca. Nu mai era nimic de adăugat. Pereții se îmbujorară, șuieratul locomotivei se îmbibase în tencuială. — Trebuie să beau ceva, șopti Tili. Ușa se deschise, scoasă, parcă, din țâțâni, și o namilă își făcu loc, cu halbele de bere. — Uită-te la el ! exclamă Tili. Hei, omule, asculți pe la uși
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înceapă spectacolul lumii. Lucrați aici ? îl întrebă tânărul, când îl văzu oprindu-se. — Nu știu dacă „lucrați“ e formula cea mai potrivită. Cât despre „aici“, ai nimerit-o. Erau cam de aceeași înălțime. Tânărului slab, îmbrăcat cam subțire, frigul îi îmbujorase în mod plăcut obrajii. Avea o privire verzuie, sidefată. Tili voi să-i spună pe nume, dar tânărul i-o luă înainte : — O aștept pe Sanda. Mi se pare corect, dădu Tili să intre pe lângă el. Tânărul îl prinse de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
costume de vară dintre cele mai transparente. O fată, în particular, care ședea pe bancheta din fața sa, plăcu lui Ioanide. Avea sandale plate în picioare, iar pe trup o rochie simplă de imprimé cu flori de un roșu fin, care îmbujora fața. Corpul fetei era foarte bronzat de soare, în contrast cu părul blond și dinții albi. Semăna puțin cu Pica, ochii însă îi erau ca cenușa. N-avea alt ornament decât un ceas cu brățară de argint. Ședea picior peste picior, lăsând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la efectuarea temelor = nimic pentru nopțile nedormite petrecute la patul tău când erai bolnav = nimic pentru buna creștere și pentru îngrijirile de fiecare zi pe care ți le acord = nimic Total = nimic Faptul că, după citirea biletului, băiatul s-a îmbujorat la față și a pus capul în jos, mama a înțeles că procedeul ei a găsit ecou în sufletul copilului și că nu va mai pretinde bani pentru treburile la care participă. CULTUL MUNCII S-au spus și s-au
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
etica; eveniment; expresia feței; faimă; familie; fapt rușinos; fapte; farfurie; fără; fără curaj; fără simț; ferit; firav; foame; a fost; frumoasă; frumos; fugă; furt; gafă; gest; gînsac; gol; grea; greșeli; greșit; greu; haine; hoț; iertare; ignoranță; incomoditate; inovație; inutilă; ipocrizie; îmbujorat; închis; încleștare; îndrăzneț; însărcinată; învinuit; jena; jenare; laudă; lenevie; lipsă de curaj; lume; mama; medic; mică; mincinos; minciuni; minte; mîhnire; modestie; mohorîre; moment; multă; mulțime; mustrări; naiv; neatenție; necinste; necinstit; necunoscut; negru; neîncredere; neîndemînare; neliniște; neobrăzare; nepăsare; neplăcere; nepoliticos; nerușine
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Apocynum cannabinum. Preparare: faceți o infuzie cu apă clocotită și beți o dată pe zi. Dacă vederea e încețoșată, aveți amețeli, țiuit în urechi sau insomnie, luați produsul patentat Zhi Bai Di Huang Wan și urmați instrucțiunile. Dacă fața vă este îmbujorată și ochii sunt roșii, aveți dureri de cap sau gura uscată și amară, luați produsul patentat Niu Huang Jiang Ya Wan și urmați instrucțiunile. Hipotensiunea CE ESTE ȘI CARE ÎI SUNT CAUZELE? Dacă aveți tensiunea mai mică de 90/60
Medicina chineză. Peste 1.000 de remedii la îndemâna ta by Lihua Wang () [Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
va ascult decât pe d-stră!... Nu, nu mă gândeam la asta, o întrerupse, continuând s-o privească și trecându-și batistă dintr-o mâna într-alta. Ești româncă? Vreau să spun, ai trăit aici, in București? [P.P. Maria] Față se îmbujora brusc. Părinții mei sunt din provincie, dar eu am fost crescută aici. Ah, deci am avut dreptate. Într-un anumit sens, esti străină, vii din altă parte?... Față clatină din cap, zâmbind încurcata. În acea clipă, [Insert, G.P., Antim] Antim
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
divinitate și am prefera o rătăcire pentru a ne împlini un orgoliu absolut. Cu toatea acestea, nu există nimeni care să nu privească pierderea mântuirii că pe cea mai mare ocazie pierdută, precum nu există nimeni care "să nu se îmbujoreze în visul alb al transfigurării. Și aceasta situatie e atat de dramatică, încât te intrebi dacă Dumnezeu nu ne-a exilat pe pamant pe fiecare în parte"22, ca să-și asigure, astfel, slujbași fideli până la moarte. În Convorbiri cu Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sărbătoare, iar bărbații purtând sumane și cușme brumării Înclinate pe o ureche, mergeau la biserică, neîncăpătoare În această perioadă a Sfintelor Sărbători. Acasă rămâneau doar bătrânii care Îngrijeau de animale și primeau colindătorii. Toți purtau straie noi și aveau obrajii Îmbujorați de ger. Puțini din ei purtau ciubote sau ghete. Cei mai mulți erau Încălțați cu opinci, cu obiele de pănură albă legate până peste glezne cu sfori negre Împletite cu păr din coada calului. Cei care aveau sănii și cai făceau cu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
va pluti în repaus sus / și unul spre pământ...” (Dezechilibrăm) în fond, cu toții suntem amintire-a prezentului, spasm binecuvântat întru frumos, întru iubire, întru dăruire. „Ceru-i făcut / Din morminte...” (Amintirea) într-acolo ochii noștri, lumini veșnic înstelate, aprind făclii îmbujorând cuprinsul. Să-ncercăm, poate vom auzi o șoaptă: „rn cântec minunat crește prin mine-n lume...” (Misterium tremendum) gertfa poetului este și jertfa noastră. Să nu uităm: „Nu poți birui vremea nefiind biruit...” (Lumina necreată) Mult calm și multă iertăciune
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
toate... Asta e! Presărăm pe dalbu-ți drum multe regrete! Sângerânde regrete, iubite Poet! și-mpreună cu toți „veghetorii” tăi, șoptim duios și dureros: „Deșertăciuni sunt toate și deșertăciune...” (Porunca) La fine de an, în prag de-alese sărbători, cu inimile îmbujorate de speranță, să „tragem clopotele din nouri de pământ”, Vă „cuibărim cenușa în haosul din noi” (Clopotele), s aprindem flacăra speranței spre mai bine, întru iubire și frumoase împliniri, convinși fiind că inima ta stelară vibrează încă din înalt pentru
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
mele și nu știu pentru cine este. Unchiule, iar începeți? Eu am fost la Ierusalim doar pentru ispășirea păcatelor mele, știi bine... Iar și iar același lucru, până când? adăugă Lavinia în șoaptă. Patima pe care o pusese în discuție îi îmbujorase obrajii. Joi seara, ajunși la Istanbul, au tras la casele lor de la Kuru Cișmé, de pe malul Bosforului. Erau așteptați de Dinu, stolnicul Constantin Cantacuzino. Spunea că sosise ca să-i întâmpine, dar de fapt venise cu daruri din partea lui Șerban Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
venit, s-a plecat în fața mea și mi-a spus că ea merge să doarmă cu copiii, că acolo e mai cald, că locul aici e bântuit și câte și mai câte. — Ce ai, Marico, de ce te supărași? Ea se îmbujorase ca un trandafir: — Măria ta, îți spun ca să afli: doamna Maria sunt eu, neam de domn și soață de domn, nu oricare venetică ce trage ițele ca să nvrăjbească boierii. Atunci am înțeles supărarea ei. Plângea în hohote și vorbea repezit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
despre Chir, nepotul împăratului Midiilor. Citea, citea, silabisind cu glas tare și râdea, râdea în hohote. Odată, apropiindu-se jupâneasa Stanca, soru mea, a întrebat-o: „Cumnată Bălașa, de ce cetești cu glas tare?” Atunci a întors capul mirată, s-a îmbujorat, a căutat ceva în buzunarele hainei de serasir și a scos două păpușele cu capetele de porțelan italienesc, a dus degetul arătător spre buze și a șoptit: „Ca să asculte și ele, da’ să nu mă spui, că râde domnia sa Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
orientale îi dădeau prestanță și ochii căprui calzi aveau o privire sinceră. Tot drumul, dintr-un fel de stimă pentru durerea lui Ștefan, a condus ea conversația, fără să-și poată stăpâni bucuria de a merge cu sania. Gerul îi îmbujorase obrajii, izbucnea în mici hohote de râs ori de câte ori strigătele surugiilor o făceau să tresară. Când au trecut de Mogoșoaia, ceața deasă apucase să prindă de ramurile copacilor pădurii chiciura care transforma totul într-un peisaj de basm. Era ca și cum din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Noi o să așteptăm aci, în sanie, până te întorci. Haina, domnește căptușită cu spinări de samur, îi ținea cald și tot așa macatul dublat cu blană de lup îi încălzea picioarele și genunchii. Frigul doar îi uscase nările și-i îmbujorase obrajii iar acum, admirându-și ctitoria Colței, chipul său exprima un fel de fericire mirată. I se părea că i mai sună în urechi glasul blând al lui vodă: „Hai, neică Mihai, să ne ctitorim Bizanțul nostru, aci în Valahia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce-a făcut pentru dreapta credință? Le-a băgat rușilor în cap că ei sunt a treia Romă și că n-au de ce să-l recunoască pe patriarhul de la Constantinopol! Lui vodă îi venise tot sângele în cap și se îmbujorase la față. În zadar încerca să se roage. Doamne, cum își iubise el unchii... Și ei? Primul lucru pe care-l făcuse venind pe tron a fost repunerea lor în drepturile de moștenitori ai doamnei Ilinca. Putea să uite de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vedea pe toți scăldați în lumina după-amiezii de vară și dintr-odată i se părură tare frumoși: Păuna doamna, zveltă, palidă, cu buzele subțiri, jucându-și mereu inelul de pe un deget pe altul, vodă Ștefan, bărbat la patruzeci de ani, îmbujorat în obraji și cu o imensă tristețe în ochii mari, migdalați, doar neica Dinu era descumpănit, îi trecuse spaima, pentru că fața nu-i mai era vânătă stacojie, ci lividă. Obrazul de hârtie lăsa acum să se vadă albastre, vinișoarele pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din mătase foșnesc sub trupurile noastre. Sete de dragoste. O jumătate de zi nu am ieșit din dormitor. După amiază ne-am avântat pe pantele din apropiere, cu skiurile. După două ore, eram ca nou născuți. Nu se cunoștea oboseala. Îmbujorați la față, am așezat skiurile În garaj și am intrat În cabană, morți de foame. Am băut puțin whisky , am Încălzit ciorba de miel, sarmalele și friptura, pregătite și aduse cu noi, la cabană. Vinul roșu nu a lipsit de la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
MAI TÂRZIU INTRĂ ÎN BIBLIOTECĂ UNDE ÎL VĂZU PE FIUL LUI STÂND ÎN SPATELE BIROULUI UNDE "MURISE" MAI ÎNAINTE. ÎNCRUNTÂNDU-SE, SE APROPIE DE TÂNĂR, CARE SE RIDICĂ, ȘI LUĂ POZIȚIE DE DREPȚI. \ DE CE NU EȘTI ÎN PAT, DAVID? BĂIATUL SE ÎMBUJORĂ. MĂ SIMȚEAM FOARTE BINE, AM INSISTAT... ȘI M-AU LĂSAT SĂ MĂ SCOL. ADUN INFORMAȚIILE PE CARE MI LE-AȚI CERUT PĂREA NERĂBDĂTOR SĂ FIE LA ÎNĂLȚIMEA CERINȚELOR. PENTRU MOMENT MARIN FU NEHOTĂRÂT. CEEA CE SE ÎNTÂMPLASE FIULUI SĂU ERA MULT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Umbla apoi în drumul ei, fără să o caute, fără să-i vorbească. O privea. Tresărea când îi vedea sânii că zburdau prin cămașa albă atunci când alerga spre fântână și se topea când fața ei, scăldată în soare, se îmbujora în horă. Îi căuta cu asprime defectele, să uite, să nu simtă că ea e cea mai frumoasă dintre fete. Dar orișicât încerca să o scoată din inima lui, nu reușea. Avea nevoie de prezența ei ca de pala de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]