470 matches
-
țeasă cu răbdare infinită, într-un ritual numai de ea știut. Astfel că, după o înghițitură de ceai verde, pe farfurioară se îndepărtează o fată cu cozi lungi și negre, iar din ceșcuța tapisată cu mătase zâmbesc doi pantofiori roșii, îmbujorați stingher. Siluete fără chip, mâini desprinse de trup și o ață roșie, subțire ca o închipuire, care leagă oameni, povești, timpuri și culturi. Clipe uitate, emoții de-o secundă. „Poveștile ne ajută să trăim mai intens. Am petrecut nenumărate ore
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
poftă, mai lacom, mai sincer... mai fascinat... „Idolul“ se vrea biciuit, exorcizat feroce, de propriile ei turbări animaliere, În cabinete secrete, cu flori umede de luxură, pe canapelele galante ale altui secol... unde marchizii lăudau cu palmele larg deschise fesele Îmbujorate ale conteselor nerușinate și suave... Și mai sunt de zis multe... Dar o să le povestesc pe Îndelete, nechinuit de vremea asta de după-amiază călduță de iarnă... *** Gelozia se și Învață... Ani de zile, recitind, intrând până la ultimul cârlionț al frazelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
ei cu bucurie recolta strugurilor. Homer relatează în Iliada că Vulcan, zeul focului și al armelor, a gravat pe scutul viteazului Ahile scene din culesul viilor pe care le descrie după cum urmează: Este vremea culesului viilor: strigăte de bucurie, fete îmbujorate purtând în coșuri frumos împletite fructul cel dulce. În mijlocul adunării vibrează acordurile vii ale unei lire maiestuos mânuită de un tânăr. Vocea lui răsunătoare se contopește cu cântările și strigătele vesele ale celorlalți tineri, care dansează în jurul lui. La romani
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
mister în atitudine, de parcă ar fi înfățișat un simbol. Se întrebă ce simbol putea înfățișa o femeie stând pe trepte, în umbră, și ascultând o muzică îndepărtată“. Femeia înfățișa moartea. Încercați să vă imaginați sfârșitul petrecerii: toată lumea ghiftuită, toată lumea amețită, îmbujorată, prin ușa întredeschisă frigul se insinuează punând culoare în obraji celor Trei Grații... brusc, lumina se stinge, un singur reflector luminează o femeie stând pe treptele scării, de undeva, de departe, răzbește o voce răgușită, cântând stângaci. Gabriel le spune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
litere stângace "Căpșuni". Fermă tip Gotland cu un mic șopron cenușiu peste drum de casă. Pe prispa de la intrare mai multe castroane cu mâncare uscată pentru pisici. Kling și colaboratorii sunt răspândiți în jurul casei ca o echipă de la salubritate. Kling îmbujorat, agitat, că doar are "mandat regal". Îi conving să dea înapoi autobuzul. Îi trimit pe toți la o pauză de cafea, cu excepția lui B.A. B.-A se așază pe marginea fântânii, la vedere, să tragă o pipă. Subs. mă
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
un desfrânat și un alcoolic, se înșeală asupra intențiilor Mariei. Îi atribuie fetei mult mai multă experiență decât are ea de fapt. Ca atare, îi propune fără înconjur să-i fie ibovnică. Marie se arată profund jignită, redevenind brusc tânăra îmbujorată și temătoare. Se indignează, dă înapoi, se simte umilită. La rândul său, contele Larderel rămâne perplex și deconcertat la vederea acestei candori și ingenuități regăsite dintr-odată. Nu poate face altceva decât să-și ia adio... și aventura se termină
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
întâmplă o catastrofă". Atunci când Suzanne, repetând ce-i spusese propriul soț, îi mărturisește Genevièvei că Henri îi era infidel, soția, crezându-se batjocorită, apelează desigur la instrumentul său de răzbunare. Amorezul Horace se înfățișează în fața ei în pijamale, cu fața îmbujorată, roșu de dorință și trepădând de nerăbdare. Însă Henri, soțul Genevièvei, nu făcuse altceva decât să servească drept alibi adulterului săvârșit de soțul Suzannei. Înțelegând că soția sa era pe punctul de a pune în aplicare planul pregătit cu minuțiozitate
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
iese și s e apropie să-mi răspundă la eventualele întrebări, o femeie, îmbrăcată destul de simplu, cu o fustă care părea a fi suficient de veche, dar curată, o bluză de o sufla vântul, cu b asma pe cap, fața îmbujorată, cu câteva fire de păr alb în bătaia vântului. Înfățișarea ei m-a făcut să văd în ea o femeie cu suflet bun, generoasă. i-am zis „sărut mâna”, i-am spus că-s fata lui Vasile Gorea și că
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
care mi le asigura, dar de data aceasta am privit-o lung și întrebător, gestul ei mi se părea prea prevestitor a ceva care avea să mă bucure în mod d eosebit. Sunt gravidă! mi s-a adresat ea, toată îmbujorată, și mi-a sărit de gât, sărutânduămă. La rândul meu, am sărit de pe scaun, am strâns o și mai puternic în brațe, dar cu o anumită fereală paternală, afectuos protectoare, ne-am sărutat cât ne am dorit, după care, umplându
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Când se ridică de acolo, observă că în sticlă geamului se reflectă imaginea fetei ei, părul blond ondulat în cârlionți mari, inelați, răsfirat rebel pe umerii goi, ochii mari de un căprui foarte închis, expresivi, nașul cârn și obrajii veșnic îmbujorați; se contemplă în sticlă geamului că într-o oglindă, infatuata, cu un aer de superioritate, disprețuindu-i parcă pe ceilalți. Traversa apoi cameră înspre biroul din colț unde, aplecat asupra unui maldăr de hârtii, făcea calcule interminabile tatăl ei, directorul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
temporar din cauza unei pene de curent. Când, în sfârșit, sună la ușă, era întuneric. Îi deschise mama Margaretei. Aceasta nu-și ascunse surprinderea. Nu mi-ați primit telegrama?" "Ce telegramă?" Margareta nu se întoarse decât peste o oră, cu pomeții îmbujorați și părul lipit de frunte din cauza suflului jilav al nopții. Se opri în prag și ochii îi străluciră brusc, de o bucurie vecină cu delirul. Arcadie se apropie de ea și o sărută pe amândoi obrajii: Miroși a burnița orașului
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
le aveam de făcut, ca să ies mai repede la aer! Mai trăgeam și eu câte-o minciunică!... - Vezi? Era chemarea Mamei-Naturi! Ieșirea la aer, expunerea la soare, la ploaie sau vânt te revigora, îți făcea bine! Te întorceai în casă îmbujorat și cu capacități intelectuale împrospătate! Aveai alt spor la lecții! - Vai! Cum se leagă toate! Tu îmi schimbi complet percepțiile asupra vieții! Dar... - Dar? - Uite, cred că am o întrebare încuietoare pentru tine... - Acum, că m-ai făcut curios, te
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dar îmi sugerează că se va apropia, dacă voi mai avea nevoie de ceva, la primul meu semn... Am o senzație de parcă m-aș afla într-un depozit de carne. Și oamenii aceștia care mănâncă și beau la mesele lor, îmbujorați și asudați, se înscriu perfect în peisaj. Emblema localului pare să fie o femeie cu formele în revărsare. Seamănă cu Gradisca lui Fellini. Un bărbat își odihnește mâna, plină de inele, pe coapsa ei enormă. Femeia nu este deranjată deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
contestată cu ușurință de cei cărora le este adresată, pe motiv de „revizionism teritorial”, „iredentism”, „destabilizare internă” etc. Și atunci, ce-am obținut? Încerc să-i explic asta lui Andriy, dar nu e de-acord. Păr blond, ochi albaștri, obraz îmbujorat - naționalist ucrainean intratabil. Îmi promite, totuși, că va mai reflecta. Însă textul rămâne neschimbat. Semnez, cu toate rezervele mele, deși îmi dau seama că șansele ca epistola scriitoricească să fie luată în considerare de autoritățile de la Moscova sunt minime. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui Agnes, fluturând degetele lin în aer, ca o zbatere de aripi, în semn de recunoaștere. Pe urmă și-a dat seama că nici măcar nu-l cunoștea, însă Gabriel i-a zâmbit; pe urmă, a dansat, a valsat surâzătoare și îmbujorată printre curci, ah, ah, ah, ce nebunie, băiatul cu vioara i-a zâmbit! De-atunci să fie vreo patru luni, acum el stătea în fața ei pe terasă, se uita pierdut în cerul negru-rozaliu și așteptau să vină halbele cu bere
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
clasă, îi oferă educatorului prilejul de a citi în ochii și pe chipurile acestora dacă înaintările în hățișurile cunoașterii urmează o cale comună pentru profesor și elevi, dacă aceste înaintări se realizează sincronizat. Scânteierile din ochi și luminile de pe fețele îmbujorate ale copiilor sunt semne că învățarea este însoțită de înțelegere și de bucuria cunoașterii, că efortul intelectual este acompaniat de suportul motivant-afectiv, că în acest incandescent proces de redescoperire a cunoștințelor se asigură o învățare autentică și temeinică. Dar ce
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Nimeni nu critica și nici nu aproba ceva. Era o noapte răcoroasă cu o puzderie de stele scântietoare. El simțea că are lângă dânsul cea mai frumoasă stea dintre ele. O invită la dans, ea se ridică încet, grațioasă, ușor îmbujorată, prefăcânduse că nui vede privirea cu care el o cerceta din cap pânăn picioare. Când dansau, părea că sunt prinși într-un vârtej de aer, plutind puțin deasupra pământului. Erau ca doi fluturi colorați diferit pe o pajiște bine îngrijită
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
asta? Nu-ți sunt pe plac? Glasul lui era șoptit și se frânse în cuvinte amare, privind parcă departe în gol, răscolindu-i sufletul și trecutul, în căutarea unor răspunsuri. Se aplecă asupra ei, o îmbrățișă și îi sărută obrajii îmbujorați. Carlina ar fi vrut în momentul acela să-i spună toate secretele ei, să fie realistă și nu subiectivă, dar cineva din interiorul ei parcă-i șoptea „Trezește-te, gândește-te prin ce ai trecut și tu, ești pregătită să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de lungă durată. Dragostea este ca o apă limpede și trebuie păstrată ca pe o agheasmă ca să nu-și piardă strălucirea. În situații dificile să înfrunți cu stoicism fără a intra în panică, fără a umbri seninul vieții. Avea fața îmbujorată și i se părea că-i arde fiecare părticică din ea, iar Valentin își scoase un pachet de țigări din buzunarul hainei și își aprinse una, savurând gustul de nicotină, după care îi zise: - Te iubesc mult ! N-am mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
chiar și atunci când trăim în umbra unei lumi bolnave, ne învață să descoperim liniștea în viața plină de bucurii și voioșie. Ea are legile ei oferindu-ne mai mult curaj și speranță. Dimineața, norii păreau ca niște obraji de copil îmbujorați. Carlina trecuse de patruzeci de ani și totuși amintirile copilăriei nu-i dădeau pace. Uneori o apăsa implacabil. Își amintea cum crescuse fără mamă de la doi anișori. Multe familii se găsesau interesate s-o adopte, dar ea nu acceptase niciodată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
simțise sărutarea ca pe o dezmierdare în trupul ei necopt și nepregătit pentru ce avea să urmeze. Nu mai avea putere nici pentru 244 de a-l privi în ochi, iar dragostea lui Alin îi picura în suflet. - Ești foarte îmbujorată, iubirea mea! - Mă simt de parcă m-aș da într-un leagăn. - Atunci simți că zbori ca o pasăre care-și caută iubirea? Hai, relaxează-te! Fă-te comodă! Nu te jena! Fac și eu același lucru. - Știi, nu aș vrea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ochiu de geam. Uneori simt dureros nevoia prezenței tale și ce ciudat, Monică mică, te aștept ca și când va trebui să vii pe ușa vesti arului; uneori când ploua și îți scoteai pantofii și mânuțele erau roșii, ude și reci, fața îmbujorată, ochii scânteietori și îmi spuneai iute, în treacăt, fugind spre baie: „B’jour, maman“. A întrebat de tine acum o săptămână la telefon Sandu G. - „E adevărat că a plecat?“ - „Da.“ - „Pentru mult timp?“ - „Pentru totdeauna.“ [...] Mă gândesc: poate scrisoarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
toată lumea! zice ea, ușor defensiv. În The Times, Telegraph, Oxshott Herald și în Esher Gazette. — Și în Surrey Post. — Da. Deci doar... cinci. — Cinci! — Becky, o dată te măriți! zice mami. — Știu. Dar, pe cuvântul meu... — Ascultă la mine. Mami e îmbujorată toată. Becky, tu ești unica noastră fată, și suntem gata să cheltuim oricâți bani pentru asta. Vrem ca tu să ai parte de nunta visurilor tale. Indiferent dacă e vorba de anunțuri în ziar, de flori sau de o trăsură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-i spun. Nu pot să nu-i spun, măcar lui. — Danny, trebuie să-ți spun ceva, zic cât pot de încet. — Ce? — În legătură cu nunta asta... — Bună, copii! Mă întrerup cu un aer vinovat și mă întorc - dar e doar Laurel, îmbujorată toată și fericită de la atâta dansat. — Ce petrecere reușită, Becky, zice. Și ce formație. Iisuse, aproape că uitasem cât de mult îmi place să dansez. Arunc o privire critică asupra înfățișării ei. — Laurel, zic. Nu sufleci mânecile unei rochii Yves
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
negative. Prin octombrie, chiar la începutul șefiei mele la clasă, ne pomenim că intră directorul în clasă însoțit de o doamnă și fiul ei, viitorul nostru coleg venit de la normala din Galați. Întreabă cine e șeful clasei; eu mă ridic îmbujorat și-mi ordonă scurt: „De azi înainte vei avea coleg de bancă pe X, noul venit”. A plecat și imediat după aceasta, în recreația următoare, sunt chemat la biroul directorului unde era prezentă și mama noului coleg de bancă. M-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]