1,072 matches
-
doar nu-s făcut din lemn” - strigă bătrânii. Mai nou, s-a introdus obiceiul de a se fura mireasa și de a se răscumpăra de către mire, prin plată în bani sau în vin. Multe strigături înveselesc atmosfera: „Poți fi mire împăcat Ce mireasă ți-ai luat. Știe țese, știe coase Și purta haine frumoase. Meșteră la cusătură Și la vorbele din gură, Știe pâinea s-o frământe Și pe om cum să-l încânte Știe pâinea cum se coace Și-o
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cel mai bun prieten al soțului). Astfel, cum de mult căuta un prilej să scape de jug, când află de odioasa trădare a partenerei Tullio fuge fără nicio explicație în străinătate (răzbunarea nici nu-i trece prin cap), cu conștiința împăcată că nu el a greșit și bucuros, de fapt, că a rămas din nou liber. Bianca în schimb, dezamăgită de reacția defensivă a bărbatului disprețuitor (ergo, lipsit de "pasiune"), va continua să pășească pe căi greșite, dând frâu liber înclinațiilor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
complement direct - prelungire sintactică a acuzativului-morfem al diatezei reflexive: „Că o vrea spre-a se-nțelege în sfârșit pe sine însuși” (Ibidem, p. 160); • complement indirect: „Câtă sinceră frăție adusese el cu sine.” (Ibidem, p. 53); • circumstanțial: „Și în sine împăcată stăpânea eterna pace.” (Ibidem, p. 32); • atribut: „Ochii (...) mulțumiți de ei înșii privesc c-un fel de conștiință de sine.” (M.Eminescu, Proză literară, p. 74) Este specifică pronumelui reflexiv de acuzativ mai ales și de dativ, forma neaccentuată, rămânerea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pricepută și nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază. Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface. Și în sine împăcată stăpânea eterna pace!...” (M. Eminescu) Valoarea de iterativ a imperfectului relativ este condiționată de intrarea verbului în relație sintactică cu un alt verb la imperfect, cu valoare iterativă: „...De câte ori auzeam de el, de atâtea ori îl legam cu întâmplarea mea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de vopsea sau consemnat în colivii de aur. Se mai strecoară însă printre noi fariseul ... (câți sunt printre noi farisei, câți nu sunt? care-i proporția?). El e dogmaticul, activistul, executantul al indiferent cărui partid, partide sau organizații, cel perfect împăcat cu sine, care nu crede că dincolo de raza lui vizuală și de mintea sa mai pot exista alte orizonturi. Mulțumit cu ideile, programul și tabieturile sale, el nu are nevoie de prietenie, nu simte nevoia să se spovedească, dar nici
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cred că eram niște copii; într-o zi eram împreună, în ziua următoare nu mai eram. Obișnuiam să ne scriem (râde). Nici el nu era membru în mișcarea de tineret, eram opuși, lui îi plăcea la discotecă. Ca să fie toată lumea împăcată, uneori venea cu mine la întâlnirile de tineret, iar alteori mergeam eu cu el la discotecă - ceea ce nu-mi plăcea deloc. Dar era important pentru el. Asta a fost cu prietenul meu. I: Cât timp ați fost prieteni? S: Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
eroism al gândirii capabil să aibă răbdare, în așteptarea "celuilalt început", cuprins de singura dispoziție în măsură să corespundă destinului epocal al nihilismului și al tehnicii, așadar epocii zeilor refugiați și al noului zeu ce va să vină: Gelassenheit, atitudinea împăcată a "abandonului". Capitolul 12 Nihilism, existențialism, gnoză Dumnezeu este condiția transcendentală a absurdității universului. Fără îndoială, opera lui Heidegger furnizează o contribuție fundamentală la analiza nihilismului european. Aceasta pune însă în lumină, în rezultatele sale ultime, un paradox singular, care
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
că substituția e imposibilă, creierul o respinge cu fermitate. Proprietatea îi este smulsă, casa luată, lucrurile confiscate, cărțile asemenea. Este pensionată brutal și neașteptat. Legătura cu fiica abia de mai poate fi păstrată prin curier secret. Devine un Iov resemnat, împăcat, conștient, gata săși ducă o teribilă cruce a unei atroce pătimiri. Nu e revoltată, nu-și pierde mințile, ci dimpotrivă, e irigată de o iubire ardentă și permanentă pentru fiica ei de departe. 1. CAZUL KAZANTZAKIS - Kazantzakis și infernul colectiv
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nădejde. Ceea ce este incriminatoriu după Nietzsche la tratamentele preoțești este tocmai infuzia de terapii în fața morții. Rosa Kroner, mama lui Jacob își trăiește ultimele zile în această baie de nădejde, pace și comuniune în care o aruncă părintele Ioan. Moare împăcată, fără cămașa de forță a sedativelor... Moare neregulamentar, pentru că în regimul impus și cum să mori trebuia să fie politic corect, după reguli bine stabilite, la ore exact stabilite. Regula întrun sistem politic corect nu admite abatere. Nu este loc
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
invincibil. În cripta boltită a sanctuarului erau adunați preoții sobri, așezați pe scaune de bronz dispuse în formă de semicerc, așteptând cumpătați. Orfeu sta în picioare încordat, înalt și palid cu ochii flacără adâncă. Marele preot luă cuvântul cu glasul împăcat. Afară ecoul furtunii reverbera din stâncă. Orfeu tu ești fiul lui Apolon, acum pontif și rege. Ți-am dat chiar sceptrul mistic al fiilor lui Dumnezeu. Domnești în Tracia ca sacerdot în lege. Tu ai construit temple și ai făcut
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Când își recăpătă cunoștința, la spital, și putu iarăși să audă, află că fusese cât pe ce să fie crezut mort și părăsit pe câmpul unde nu mai era nici un om viu. O infirmieră, mai degrabă ca să fie cu sufletul împăcat, se apropiase de cadavrul al cărui cap era prins într-o băltoacă înghețată, se ghemuise lângă el, apropiase o oglinjoară de buzele soldatului. Transparența sticlei se aburise ușor... Întorcându-se pe front la sfârșitul iernii l942, băgă de seamă că
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
hotărât să le pună în sobă, închipuindu-și cu o bucurie răutăcioasă focul de artificii care s-ar fi aprins seara. Dar se răzgândi, se duse în cameră, scoase cuțitul. Străpunse fără nici un chef plapuma, pentru a fi cu conștiința împăcată, și se opri. Câțiva fulgi zburară în jurul patului. Camera i se părea deja de nerecunoscut, de parcă n-ar fi trăit niciodată acolo. Mângâie crestăturile de pe mânerul cuțitului, adună apoi câteva obiecte care-i aparțineau și plecă. La intrare, privirea i
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mulțumit numai cu dărnicia cerească. În palma Întinsă, fulgii i aduc o bogăție la care ochii lui au rîvnit dintotdeauna fără succes. Într-un mod asemănător, În poemul lui Șerban Codrin, pînă și cerșetorii intră În grevă și se simt Împăcați și Îndestulați cînd Înfloresc bujorii: niciun cerșetor de ziua bujorilor - pace-ntre oameni Șerban Codrin Dar În palma orbului, cînd așteptările nu mai sînt meschin-pecuniare, și o frunză poate evolua cu sonorități nebănuite. Ce vești, neresimțite de auzul nostru, primește
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
stătea întins acolo, nemișcat, zîmbind ca și cum ar fi fost mulțumit doar pentru că scăpase din Valea Orbilor în care crezuse că avea să fie împărat. Lumina asfințitului se stinse și veni noaptea, iar el tot mai stătea întins, cu o mulțumire împăcată, sub stelele reci321. Judecînd după circumstanțele exterioare, evadarea lui Nunez a reușit. Dacă acesta poate supraviețui și dacă libertatea sa recîștigată poate fi o compensație potrivită pentru faptul că a renunțat la iubirea sa pentru fata oarbă sînt întrebări fundamentale
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mai devreme sau mai târziu, la televiziune, să se vorbească public despre acest lucru. De altfel, elitele sunt mult mai tolerante față de minoritățile sexuale acum decât înainte, și aceasta în mod autentic (dat fiind că, astfel, conștiințele lor se simt împăcate). În schimb, enorma majoritate (cincizeci de milioane de italieni) a devenit de o intoleranță atât de vulgară, violentă și infamă, cum nu s-a mai petrecut niciodată în istoria Italiei. S-a observat în acești ani, din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pricepută și nici minte s-o priceapă./ Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază./ Dar nici de văzut nu fuse și nici ochiu care s-o vază./ Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface./ Și în sine împăcată stăpînea eterna pace! (Eminescu). V. negație. FONTANIER 1968; DUCROT - TODOROV 1972; GRUPUL μ 1977; DSL 2001; BUSSMANN 2008. MB APRECIERE. Dintre cele două semnificații de bază ale cuvîntului apreciere ("determinare a calității sau a cantității" și "recunoaștere a valorii sau
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
să ajungem la esența bolilor, eliminând astfel principalele cauze ale bolii și nu numai simptomele. Eul Energetic. Avem În jurul nostru un Înveliș energetic „aura” menit să ne protejeze Împotriva atacurilor energetice din afară. Un om calm, cu sufletul liniștit și Împăcat, are un Înveliș energetic intact, sănătos, fără porțiuni șubrezite sau spărturi. Când sufletul este Însa neliniștit, când omul trăiește În fiecare zi emoții negative „ură, furie, iritare, invidie (pizmă despre care se vorbește și În scrierile creștine) etc. aura Îi
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
pâini întregi"); h. timpul trece și distruge condiția umană ("Mă bate vremea, mă bate ziua, mă bate clipa"); i. tema morții: 1. spaima față de neant, în care până și Isus fuge de pe cruce în fața perspectivei morții (Duhovnicească); 2. acceptarea senină, împăcată a morții, ca un element firesc al vieții (De-a v-ați ascuns); 3. spaima de moarte, frica, sunt micșorate de realizările omului, de împlinirile sale prin care dă un semn vieții (De ce-aș fi trist). Accepțiuni ale divinității
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ceruri-nalte"; "recunoască-l"/ "dascăl"), rime culte ("oaspe"/ "Istaspe"). Dintre figurile de stil, cele mai frecvente sunt: epitetul apreciativ și cromatic, comparația abstractă sau concretă, metafora specific eminesciană. Eminescianismul se caracterizează și prin "expresia intelectualizată" (T. Vianu), " Și în sine împăcata stăpânea eterna pace", virtuozități verbale ("La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă", idei orfice (cosmogonia, echilibrul universal ca spațiu erotic), idei indice (Mahabharata, Rig-Veda), idei religioase budiste: Luceafărul, Sărmanul Dionis, Geniu pustiu, Înger și demon. Eminescu este precursorul simbolismului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
brațele [...]. Ghiță începu și el să plângă, o strânse la sân și îi sărută fruntea. Pentru că Dumnezeu nu mi-a dat gândul bun la vremea potrivită, zise el, și deodată se întoarse spre ușă. (cap. XVI) Pe nevastă o vedem împăcată cu ea însăși. Ghiță trecuse, într-adevăr, printr-un fel de prefacere și ea simte asta de la început. Scriitorul o notează cu minuțiozitate: Nenorocirea îl făcuse mai îngăduitor și mai mulțumit cu lumea în mijlocul căreia se afla. Hotărârea de a
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
la luptă pentru libertate, s-a refugiat în Sicilia. Dar, socotind nedemn faptul că nu a fost primit imediat de Sextus Pompeius, și că i s-a interzis portul fasciilor, a trecut în Achaia, la Marcus Antonius. Când triumvirii sau împăcat, sa reîntors la Roma și i-a cerut iertare lui Augustus. Mama sa Livia Drusilla, aparținea unei vechi și ilustre familii ale Romei. Descindea din Appius Claudius Caecus, faimosul censor din anul 321 î. Hr.. Cel care construise celebra Via Appia
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
plăcută, știi să o tratezi cum trebuie, astfel încât mereu găsești un factor pozitiv chiar și în cele mai urâte cazuri. Frumusețea vine din interior. A fi frumos este cu adevărat o axiomă, și aceea că: fiind frumos lăuntric, având conștiința împăcată, iubind, dăruind, fiind recunoscători, zâmbind, nu ai cum să fi urât nici pe dinafară. A zbura înseamnă a trăi sănătos și armonios. Oamenii care te înconjoară fac asta? Dar tu? Tu aplici această teorie? Mă întreb, iar răspunsul este oarecum
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Paulina Mandache, Suba Aurora () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2044]
-
Lucian Blaga, cu referire la un fond ancestral, însă fără recurs la fabulos și mit. Eul poetic poate încerca melancolii, dispoziții nostalgice, angoase controlate ( Într-o seară, un tren propune o stoică meditație asupra morții), dar e structural stenic, „optimist”, împăcat, în esență, cu existența. Rostirea rămâne discretă, neenergică, „cuviincioasă” în toate accepțiunile termenului. Inima cuvintelor (1979) reia, masiv, poeme din volumele anterioare, adăugând câteva, puține, piese noi. Poetul cultivă mai accentuat, dar și foarte convențional mândria patriotică și se simte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
la modificarea convingerilor și a reprezentărilor pacientului despre diabet și contribuie implicit la o mai bună identificare a sa cu noua condiție metabolică. Pacientul nu se mai resemnează pasiv ca pînă acum, ci este convins că poate supraviețui rezonabil și împăcat cu diabetul său. Diabeticul nu va mai dramatiza frustrările și constrângerile tratamentului, ci, dimpotrivă, le acceptă realist, iar frustrarea (ostilitatea implicită) împotriva condiției sale se va rezolva prin parcurgerea celor 5 faze menționate. Din observațiile de peste 20 ani în clinica
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
face-aer, mai liniștit și dulce-i vântul, Mai bună și mai mare-i pâinea, mai fericit și cald cuvântul, Mai moale și mai verde iarba, mai albe-s florile și zarea, Mai luminoasă-i sărbătoarea, mai liniștită-i încercarea, Mai împăcată vine noaptea, mai dulce somnul orișiunde, Mai binevoitoare-i fata în tot ce-ntreabă și răspunde, Mai zâmbitoare e lumina, mai dulci sunt soarele și luna, Mai prietenoase-s toate-toate prin rugăciune totdeauna, Mai fericită-i rândunica ce stă pe
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]