1,021 matches
-
În realitate, lucrurile nu stau așa. Deloc. Organizatorii marșului pentru viață, în frunte cu binecuvântătorii lor spirituali, BOR-ul, pierd din vedere un aspect esențial: avortul nu e niciodată o alegere ușoară, pentru că nicio mamă nu ia decizia cu inima împăcată, ca și cum ar renunța la o pereche de pantofi sau la o ieșire în oraș cu prietenele. O femeie care avortează este o femeie care, cu mult înainte să introducă doctorul bisturiul, își tranșează singură inima și sufletul cu un stilet
Dragi pro-life, pe când Marșul pentru altă viață? () [Corola-blog/BlogPost/338041_a_339370]
-
această comunitate? - Da. Membrii acestei comunități sunt medici tineri, suntem colegi la spital. Comunitatea română locală este mică și recent infintata, cu aspirații și preocupări comune. - Care este filosofia ta de viață? Cine este modelul tău în viață? - Să fiu împăcata cu mine însămi în tot ceea ce fac. Nu am un model clar, am încercat să învăț de la fiecare câte ceva. - Ce recomandare le-ai face celor care doresc să urmeze o carieră asemănătoare? - Satisfacțiile merită efortul. Deci, să încerce. - Cum obișnuiești
O ROMANCA DIN TIMISOARA TRATEAZA INIMI IN FRANTA. INTERVIU CU LAURA POP, MEDIC CARDIOLOG de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 134 din 14 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344290_a_345619]
-
cu liberți îngenunchez iubito să mă cerți cu ochii tăi albaștri, suferinzi aștept statornic să mă vinzi când frunzele coboară tăvălug și se grăbesc spre propriul lor rug am trecut mulțime de izvoare care ne spală de păcate sufletele noastre împăcate pornesc cu dimințile spre mare în cetatea veche cu liberți aștept iubito să mă ierți același sunt dar nu mă recunoști în noi se războiesc atâtea oști fără să știe vremea de solstițiu când sună goarna pentru armistițiu. Referință Bibliografică
CÂND SUNĂ GOARNA de ION UNTARU în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343819_a_345148]
-
fără să retracteze intransigența care i-a adus condamnarea și nici nu s-a lăsat ispitit să evadeze când i s-a oferit ocazia, înaintea execuției. Ceea ce numea el daimonul său, nu i-a făcut nici un reproș. Murea cu conștiința împăcată, fără să abdice de la nici unul din principiile sale. Să primești cu seninătate moartea pe care nu o dorești dar, pe care alții ți-au hotărât-o, este fără îndoială un lucru ieșit din comun. Face un tânăr o nelegiuire, se
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343849_a_345178]
-
stiloul tău, ce înșiră cuvinte pe-o foaie... e însuflețită... Lasă-mă să zbor... printre norii cei albi, citindu-te... Nu contează că o să cad... important e să-mi continui zborul până voi rămâne fără puteri... O să am o inimă împăcată, că am încercat... măcar să-mi desfac aripile, dacă nu să zbor... Știi, uneori gândesc frumos... stăpânit fiind de iubire... Uneori, cuvintele sunt de prisos, atunci când alte simțuri ne guvernează... Zâmbet... după zâmbet... după zâmbet... și viața-mi e mai frumoasă
GÂNDURI DE PRINTRE PICĂȚELE de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342737_a_344066]
-
amărăciune: tineri germani ciungi de brațul drept, din grupul celor o mie, mutilați chipurile pentru un vaccin alterat, într-un lagăr sovietic din Polonia, iar celălalt încărcat de admirație prin chipul angelic de la vizita medicală. În anticamera morții, rațiunea aștepta împăcată orice deznodământ, dar sentimentul care mustea în lăstarul verde al vieții se încăpățâna să mai absoarbe mireasma florii tinerești de cireș. Conștient de dublul sacrificiu, fără nici o împlinire, al său și al angelicei doctorițe, tânărul și frumosul ofițer, vânătorul de
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
vine seara acasă, găsește o mâncărică caldă și copchila bine îngrijită. La dumneata cu cine ar putea s-o lase? - Ai și dumneata dreptate, cuscră. La asta nu mă gândii. Ei, acum că mi-am văzut nepoata, plec cu inima împăcată, mai ales că știu ce nume va purta. Pentru mine va fi mereu Maria, indiferent cum vreți voi să-i spuneți. - Mai treci pe aici când îți este dor de nepoată. Ușa îți va fi mereu deschisă, ca și lui
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343118_a_344447]
-
dincolo, în Valea Plângerii și ce înseamnă cu adevărat meseria nu doar de medic, ci de asistentă medicală. Trebuie să ai vocație, spune Ana Podaru, dar, am văzut, răspunderea este maximă. Pacienți și boli diverse, unii alunecați, alții disperați sau împăcați, diabeticii din două în două ore cu tratament și medicație - și pentru tot ceea ce faci, conform transcrierilor medicului, semnezi. O privire - o speranță! Aici, pe patul de spital, am înțeles ce înseamnă bătălia cu timpul și moartea dusă împreună de
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
bună dacă omul știe să se folosească bine de ea. În caz contrar, la ce ar servi această dacă prin reaua ei folosință, se ajunge la orice formă de nedreptate, anarhie sau tiranie? Caută numai dreptatea, adevărul, iubirea ca să mori împăcat. Poți să citești toate bibliotecile din lume; dacă nu devii și mai bun, numai pierdere înseamnă. Dacă moartea e necesară ca urmare nașterii, înseamnă că ea este folositoare universului; dar viața mea a fost cu ceva folositoare universului? Eu cred
EXERCITII DE MEDITATIE (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343514_a_344843]
-
era o excepție, dat fiind mediul în care crescuse, învățase numai să iubească oamenii. Să-i iubească și să-i ierte! Căci inima ei era mare și încăpătoare, și pentru că avea puterea de a iubi și a ierta se simțea împăcată cu sine și cu toată lumea . Plecă așadar, în ultima seară acasă liniștită, fără nici o remușcare. Victor îi spusese că nu știe sigur dacă va putea ajunge la timp să o conducă acasă, însă avu surpriza ca la ieșire să fie
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377351_a_378680]
-
nori... Iar soarele, --răsfirat în raze peste stânca neclintită-- se miră cum de nu mă-ntreb ce va fi mâine! DAR DE CE? Tremură amintirea, sfidând vremea, în alunecarea lumii. Dar de ce soarele scapătă în marea necuprinsă? Nesfârșitul e blândețea aceea, împăcată, de sfârșit de zi? Dar de ce căderea serii se leagănă simțitor pe valurile nemișcate? Dar de ce tăcerea se revoltă, fără mâini, fără picioare, ca o mângâiere zadarnică? Dar de ce...? Pentrucă toată clipa-i răvășită de cuvinte neîndulcite, strigate și uimite
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
cu ea fotografia lui Ionuț, nu se așteptase să-și găsească socrul în starea asta, avusese intenția să-i dea lui Nicolae fotografia, dar auzind de boala socrului, a renunțat în favoarea acestuia. -Știi, Laura! Am tot sperat că o să vă împăcați, că o să fim din nou o familie, iar Ionuț va crește și se va bucura de ambii părinți. A trecut Nicolae mai devreme pe la mine, mi-a spus de divorț, și că nu mai este cale de întoarcere. Suferă enorm
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378857_a_380186]
-
vorbea cu greu, abia trăgându-și sufletul, cu pauze. În ochi i se citeau tristețea și suferința, știa că nu mai avea mult de făcut umbră pământului, dar trăise cu speranța în împăcarea copiilor săi, ar fi murit liniștit și împăcat sufletește. Se bucurase din toată inima, când Laura apăruse în salon, iar fotografia lui Ionuț îl înseninase pentru câteva clipe, uitând suferință. Laura suferea enorm vazandu-l așa, ținuse la el, fusese mereu atent și respectuos, nu ar fi jignit
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378857_a_380186]
-
mă cruțe... Dacă te-aș mai putea vedea o dată, aș simți că am trăit fericit! Mă aflu la Spitalul Municipal din Cluj, pentru că am fost iradiat. Adio, Adelina, singura mea mângâiere! Marian." Am dormit mult timp, resemnat și cu cugetul împăcat. Poate că a trecut o noapte, poate că au fost mai multe, nu știu... Când m-am trezit și am văzut lumina zilei în salonul în care mă aflam, am simțit niște mâini fine mângâindu-mi fruntea. Când am deschis
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
a scurs din mine Simt că în veci nu mai revine, Mă străduiesc să recompun... Din frunza toamnei în risipă Am înțeles cât sunt de mică! Cu pioșenie, smerit o spun... Și mă ridic încă odată Să fiu cu Viața împăcată, În mijlocul acestui drum,,, 19.11.2016 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: La margine de timp / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2150, Anul VI, 19 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Cristea : Toate Drepturile
LA MARGINE DE TIMP de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379973_a_381302]
-
scormonește prin oase. Gândul aleargă prin lume hoinar Răvășit de pustiul din case. Prin sobă, un tăciune și vântul Se luptă ca doi nebuni dezbrăcați. Eu i-am lăsat să-și spună cuvântul; Sper când mă-ntorc să-i găsesc împăcați! Afară m-așteaptă câțiva butuci Răsturnați peste prispă grămadă... Gândesc și mă uit tăcut prin uluci: Ce pustiu s-a facut prin ogradă! Parcă aud gălăgie pe drum! Către poartă se-ndreaptă privirea; Aș vrea să ies și să-i
CA O ZI DE BRUMAR! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380040_a_381369]
-
veciniciei noapte pururea adâncă, / Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă... Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, / Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, / Și în noaptea neființii totul cade, totul tace, / Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace...» (Scrisoarea I - EP, I, 102; s. n.); «Trecut-au ani ca nouri lungi pe șesuri / Și niciodată n-or să vie iară... // [...] //... Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec.» (Trecut-au ani... - EP, I, 149 / ESon, 70 sq
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
istoria ei Pe care mâine o-nvață urmașii... Cei tari întotdeauna dictează Ce se întâmplă aici pe pământ, Gândul meu degeaba cutează Să se opună adevărului sfânt! Și totuși luminii din sufletul meu Nu poate nimenea să-i pună căpestre, Împăcat sunt cu mine, cu Dumnezeu Și soarele-amiezii e încă pe creste... ............................................ Puterea scrie, puterea e-n toate, Cuvântul pe buze mă doare învins, Unde și cine te-a ascuns, Dreptate? Întrebarea se mistuie ca rugul aprins... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică
PUTEREA SCRIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380372_a_381701]
-
mi-a dat viață, m-a crescut să ajung om, m-a crezut când m-a durut, și m-a vindecat cu vorba ei. Când am greșit, (că multe greșeli am făptuit și pătimit) tot ea m-a iertat și împăcat, când poveri m-au doborât, la ea am găsit sprijin și putere să mă ridic și să plec mai departe, cu capul sus, fără să am teama zilei următoare. Azi nu mai e, dar o simt în mine, în gesturile
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
mi-a dat viață, m-a crescut să ajung om, m-a crezut când m-a durut, și m-a vindecat cu vorba ei. Când am greșit, (că multe greșeli am făptuit și pătimit) tot ea m-a iertat și împăcat, când poveri m-au doborât, la ea am găsit sprijin și putere să mă ridic și să plec mai departe, cu capul sus, fără să am teama zilei următoare. Azi nu mai e, dar o simt în mine, în gesturile
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
și vorbind despre idealuri, în timp ce omul simplu putea recurge la violență sau să sufere în tăcere, fără generalizări filozofice. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Între viitorul și trecutul meu e un joc... Mă simt liniștit și împăcat, dar îmi dau seama că viața mea înseamnă chiar acest joc între trecut și viitor, care e anormal la vârsta mea... Nu vreau eu să mă gândesc la viitor, dar atunci apare în mine, pretimpuriu, trecutul, ca un mare semn
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
ciocanul îm mână sau la arat sau în toiul oricărei alte munci în care ne-am dărui cu toată ființa și am muri înainte ca bucuria dăruirii să se spulbere, această dăruire ar fi ca un scut, am muri tot atât de împăcați ca într-un somn, care ne-ar doboraî irezistibil și ne-am scufunda euforic, ca și când am fi drogați (și nu ne este oare somnul minunatul drog pe care natura l-a dăruit încă de la începuturi ființei monocelulare din care am
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
-mi dai a alege între-o iubire sacra și-a ta prietenie, pe sponci acum lăsată, piezându-te pe tine, iubita-mi, poama acra, mă faci s-o scuip, în fața mea fiind făptura prea versata Dar, iată bucuria-mi e iarăși împăcata cu tine eu fac unul, iar ea-i cea sfârtecata Sonnet 42 William Shakespeare That thou hast her it is not all my grief, And yet it may be said I loved her dearly; That she hath thee is of
SONET 42 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381395_a_382724]
-
de ceață nu e pe lume alături de noi, În spate, simt sufletul stă statuat, refugiul lui e absent, O noapte și aceea e clară pentru el, e gata de război- Eu nu am refugiu, puiul meu, mai cald, decât cel împăcat - Eu, muma ta, când vin din noi, când vin din noi. Și atât cât voi fi, veștile sunt între noi, ca un greu hotar, Cu aceste sulițe , toți anii, care mai rămân, se ramolesc, Eu, însă, la candela aprinsă aș
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
vie care emana pace și iubire, spunea ea, dar a cincea oară când a făcut stopul cardio-respirator nu s-a mai întors. A păstrat însă după moarte un zâmbet minunat pe chipul zbârcit și livid. Sunt sigură că a plecat împăcată ! - Interesant, iubire ! Tu ce părere ai despre viața după moarte ? - Părerea mea ? Iată care este ! Mă luă în brațe și mă sărută cum numai ea știa s-o facă, după care ... Relația mea cu Vetuța s-a încheiat parțial în
POVESTE TRISTĂ DE AMOR CU AMURG DE MOARTE ÎN PRAG DE SEARĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381401_a_382730]