810 matches
-
subsemnatul Tudor Matei... Tânărul începu să scrie. Melania Lupu, aplecată peste el, urmărea înșiruirea literelor. ― Străduiți-vă, domnule Matei! Aveți doar o caligrafie frumoasă. Sculptorul lăsă tocul din mână. Începu să râdă. Hohote care nu se mai isprăveau. Melania Lupu împături foaia de hârtie și ieși din cameră încuind ușa cu cheia. "Ai câștigat, draga mea." Puse mâna pe telefon și formă un număr. ― Spitalul nr. 9? Un caz urgent, domnișoară! O criză. Da... E furios... Notați-vă! Strada Crăiței 115
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
DE ÎNDATĂ CE SE AFLARĂ ÎN AER, HEDROCK VĂZU FIRMA CU LUMINĂ INTERMITENTĂ A UNEI PLATFORME PENTRU AVIOANE TAXI. COBORÎ SPRE EA ȘI TOTODATĂ SCOASE O HÎRTIUȚĂ ȘI SCRISE " STRADA 131, NUMĂRUL 97". PESTE O CLIPĂ SE AFLAU PE TERENUL DE ATERIZARE. ÎMPĂTURI HÎRTIUȚĂ ȘI I-O ÎNMÎNĂ LUI NEELAN ÎN TIMP CE ACESTA SE DĂDEA JOS DIN AVION. ÎȘI STRÎNSERĂ MÎINILE. ÎI SPUSE NEELAN. \ SĂ NU TE ÎNTORCI ÎN CAMERA FRATELUI DUMITALE, ÎL SFĂTUI HEDROCK. SE GRĂBI SĂ SE AȘEZE PE SCAUNUL DE PILOTAJ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
el, așa că cele două clape stăteau în vânt ca niște aripi. Te-ai prins, era destul de caraghios. — Și zici că mârtanu’ ăla gras se-nvârtea p-aci cu mă-sa? întrebă Jones, făcând în minte o asociație. — Îhî! Darlene își împături batista și și-o băgă în sân. Trag nădejde că n-o să le mai ardă să treacă vreodată p-aici. Chiar c-aș da de bucluc. Isuse! Darlene părea îngrijorată. Da’ uite ce, hai mai bine să strângem puțin p-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
poliția, strigă vocea înăbușită a domnișoarei Annie. — Te rog, oprește-te, o imploră nervos agentul Mancuso. Cinci În spatele barului, Darlene turna apă în sticlele doar pe jumătate pline cu băuturi alcoolice. — Hei, Darlene, ascultă tâmpenia asta, îi porunci Lana Lee, împăturind ziarul și punând deasupra lui scrumiera. „Frieda Club, Betty Bumper și Liz Steele, toate cu domiciliul în St. Peter Street 796, au fost arestate noaptea trecută la El Caballo Lounge, de pe Burgundy Street 570 și acuzate de tulburarea liniștii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
circumstanțe) și toți sunt alături de tine. Dacă nu aș fi atât de ocupată cu conferința, aș porni în inspecția scadentă de mult timp și aș veni să te văd personal. Rezistă până ne vom întâlni din nou! M. Minkoff Ignatius împături cu violență scrisoarea. Apoi făcu ghem punga de plastic împăturită și o aruncă la coșul de gunoi. Doamna Reilly privi chipul congestionat al fiului ei și-l întrebă: — Ce tot vrea fata aia? Ce mai învârte acu’? — Myrna se pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
văd dacă pot s-o găsesc. Doctorul Talc se ridică și începu să caute deasupra unui biblioteci, răscolind niște vrafuri vechi de lucrări, dări de seamă, teze semestriale. În timp ce aranja din nou teancurile răvășite, o coală veche de hârtie liniată, împăturită în formă de avion, căzu dintr-un dosar și lunecă pe podea. Talc nu observă avionul, era doar unul din multele care intraseră plutind prin fereastra lui cu câțiva ani în urmă. În timp ce ateriza, fata îl ridică și văzând ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Da’ a fost minunat, fetițo. Foarte dramatic. Pricepi? Să fi văzut ce faț-avea săraca fată când a violat-o! N-am să uit niciodată. — Mai vrea cineva cafea? întrebă domnul Robichaux. — Mda, mai dă un pic aici, Claude, spuse Santa, împăturind ziarul și aruncându-l deasupra frigiderului. Îmi pare rău că Angelo n-a putut veni. Săracu’ băiat! Mi-a zis c-o să lucreze de unu’ singur zi și noapte pân-o s-aducă pe cineva la secție. Cred că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Cu excepția lui Gerard. Gail se străduia din greu să își ascundă entuziasmul. — Gerard, zise ea, cu cea mai calmă voce posibilă. Îți voi arăta o imagine și vreau să-mi spui ce zice. Îi arătă una dintre temele fiului ei, împăturind-o așa încât să se vadă un singur exercițiu. Acoperi răspunsul cu degetul mare. — Am făcut deja asta. — Dar ce scrie aici? întrebă Gail, arătând spre exercițiu. Era cincisprezece minus șapte. — Trebuie să îmi spui tu ce scrie. Poți să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-i plăcea sentimentul pe care i-l inspira locul acela, nepretențios și totuși impunător și gotic În același timp. Amestecul spiritului mexican cu valorile americane, zecile de lumânări și milagros puse acolo de diverși oameni, probabil ei Înșiși păcătoși, hârtiile Împăturite de pe ziduri În care vizitatorii Își mărturiseau și Își ascundeau păcatele - toate i se păreau atrăgătoare În momentul de față. — Vă simțiți bine, domnule? Era stewardesa cu ochi de culoarea safirului. A Încuviințat scurt din cap și a răspuns, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cînd Îl vezi! - Nu, nu vreau să-l văd mort“. CÎteva ceasuri mai tîrziu, În timpul Înmormîntării, a fost liniștit și a citit textul unui psalm pe care bunicul Îl transcrisese pe o foaie de caiet dictando pe care o ținea Împăturită În portofel. Sfîntul Francisc din Assisi, În schimb, nu i-a refuzat nimic tatei. L-a Învățat care e valoarea sărăciei. Tata m-a Învățat la rîndul lui că era mai bine să fii sărac decît bogat, ceea ce Îmi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
despăturesc pentru ca el să consimtă să arunce o privire: „Nu vrei să citești?“. O recitisem de cîteva ori și l-am văzut pe tata citind-o atît de rapid Încît m-am Întrebat dacă avusese timp s-o priceapă. A Împăturit-o la loc și mi-a Înapoiat-o de parcă i-aș fi Împrumutat o batistă. Și-a luat un aer care mie mi s-a părut excesiv de disprețuitor ca să-mi spună: „Nu te Încrede În oameni de felul ăsta, Camus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
anunțam că o visasem pe Tina și că aveam să-mi reîncep povestea logodnei, efectul era garantat: parcă eram Gilbert Bécaud anunțînd că o să cînte Pianistul din Varșovia! Încă un pic și Zscharnack Începea să aplaude. Îl auzeam În spatele meu Împăturindu-și ziarele și reaprinzîndu-și țigara de foi. Avea o adevărată slăbiciune pentru cele petrecute În ziua căsătoriei, dar avea și simțul suspansului și, ca unui copil, Îi plăcea să Încep cu Începutul, reamintind de prima proiecție a scurtmetrajului meu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
culoare în peisajul albit, și numără bancnotele. Mâinile Zoiei tremurau, însă nu de frig. Plicul mov căzu. Ea își ridică fața înspre ninsoare. șase mii de ruble! Izbucni în lacrimi, lacrimi de adevărată emoție, amestecate cu fulgii dezghețați pe obraji. Împături banii între faldurile ființei sale largi și își văzu de drum râzând. Capitolul doi ' Totul e în ordine.' Într-un moment de așteptare intensă, Porfiri Petrovici își transferă țigara dintre degete între buze. Fumând, el nu căuta neapărat plăcere, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și asigurări de sănătate, dând ca exemplu zgârcenia celor de la Walmart. Singurele vești bune veneau de la un jucător de cărți profesionist, cu o mustață imensă, care credea că acum era Epoca de Aur a pariurilor. În mod absolut surprinzător, după ce Împături ziarul buna dispoziție nu-i dispăru. Se uită În jur; restaurantul era acum aproape gol, un singur bărbat stătea la bar - Înalt, musculos, vopsit blond, Îmbrăcat Într-un tricou gri zdrențuit. Mânca niște clătite, cu ochii țintă la ecranul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
am intenția să mă căsătoresc, și în nici un caz cu prima femeie care-mi iese în cale, cât despre restul, te rog să nu-mi strici seara, N-am vrut asta, iartă-mă. Marta se ridică, strânse farfuriile și tacâmurile, împături fața de masă și șervetele, tare s-ar înșela cel care ar crede că meseria de olar, fiind o muncă brută ca în acest caz, practicată într-o așezare mică și fără farmec, cum s-a ghicit că e aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Whit., privind globul crist., silabisește vizitatoarea citind de pe șervețel. Cine sînt ăștia? Mel și Whit? — Doi tipi care se uită după gagici! chicotește Ivan. Turistele rîd. Nu se mai simt rătăcite, sînt acasă, În lumea lui Zamyatin. Una dintre ele Împăturește harta și-o pune la loc În poșetă. — Soții noștri sînt la o convenție, explică ea celor doi domni. — Ah, da, convenția. În oraș se desfășoară trei convenții În momentul de față. Dentiști, geografi și cardiologi. La care din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
s-ar ostoi, Wakefield Începe să fantazeze despre cum ar fi să trăiască undeva, pe un maidan pustiu, sau, și mai bine, În mlaștină sau Într-un parc național. Citește cărți despre casele portabile și mobila nomazilor. Orice nu poți Împături și lua cu tine este o daună adusă mediului și o insultă la adresa libertății, susține un autor nomad. Wakefield scrie o notiță pe un șervețel de cocktail: „Eu cred În cort, În masa pliantă și În rulotă.“ Citește statisticile despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ca o balenă în călduri. — Știai, întrebă Simon, că balenele-spermanțet au orgasme care durează douăzeci de minute? — Dumnezeule, păli Henrietta, slavă Domnului că nu sunt o femelă de balenă-spermanțet. Jos Henrietta studie masa. Perfectă, decise. Îi trebuiseră câteva ore ca să împăturească toate șervețelele în formă de nuferi, cum învățase la cursul pentru o Gazdă Perfectă. În fiecare ascunsese un minuscul stilou aurit, o aluzie extrem de subtilă la motivul prezenței tuturor aici în această seară. Așezarea la masă fusese un coșmar. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
peste noapte? Și în spatele acestei pauze Fran ghici o ușoară de ezitare. Laurence era obișnuit să-și păstreze libertatea. Urcă și-și strânse lucrurile de pe podea, unde, aruncate în euforia momentului, făceau notă discordantă. Până și Sally Bowles și-ar împături hainele în dormitorul lui Laurence. O cuprinse o panică irațională. Asta a fost tot? O partidă rapidă și apoi fiecare la casa lui? Ce straniu era că a face dragoste părea un lucru mai puțin intim decât a rămâne peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-o tare! N-am de ce să mă tem. Fetele de azi sunt suspicioase și geloase. E o chestiune verificată. O urmări cu privirea în timp ce rupea, cu măiestrie, plicul și scotea scrisoarea. Nu părea otrăvită. Era scrisă pe hârtie subțire, transparentă, împăturită în patru. — Ce scrie? Devenise și el curios. Takamori își privea sora peste umăr. Rândurile scrisorii păreau șiruri de broaște întinse la soare. Ideogramele erau atât de mici, că i-ar fi trebuit o lupă ca să le poată descifra ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Endō s-a rezemat de perete și, tușind de se cutremura din toate mădularele, a început să șteargă pistolul cu batista. — Ne culcăm? După ce-au întins așternutul pe rogojini, Endō și-a scos haina, cămașa și pantalonii, le-a împăturit și și le-a pus sub cap, după cum îl sfătuise pe Gaston. Apoi s-a întins pe saltea. Îmbrăcat, părea un bărbat înalt și slab. În lenjeria de corp, arăta mai solid. Dacă te uitai la el, nu-ți venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dintre banchete era atât de îngust, încât picioarele strânse în aceeași poziție au început să-l doară. Bărbatul între două vârste care stătea vizavi îi mai arunca câte o privire curioasă de după ziarul pe care-l citea. Până la urmă a împăturit și el ziarul și a adormit. Bătrâna cocoșată de lângă el și-a deschis cutiuța cu mâncare și a început să ronțăie, ca un șoricel, o turtă mare de orez. S-a întors spre Gaston și l-a întrebat zâmbind: — Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
destul de gol. Când i-a condus camerista în camera lor, au luat-o pe niște coridoare întortocheate. Camerele prin fața cărora au trecut păreau neocupate. — Cred că sunteți obosiți după atâta drum. Sunteți din Tokyo? îi întrebă camerista în dialect Tōhoku, împăturind frumos hainele lui Takamori. Era o femeie destul de în vârstă. — Tomoe, de ce nu intri în baie? Eu intru puțin mai târziu. Tomoe s-a conformat sugestiei fratelui ei. Takamori a rugat-o pe cameristă să-l învețe câteva cuvinte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe sub un arc, face câțiva pași și dă peste o pereche de papuci de cauciuc. I-a dat jos. Cum de altfel și-a dat jos și costumul de culoarea nisipului pe care Îl purta, murdar de sânge, l-a Împăturit pentru a nu-l boți, și l-a pus pe spătarul unui scaun - repetând un obicei, un ritual de ordine și control. De ce s-a schimbat? Apoi vede. Două tălpi absurd de curate ies printre barele metalice ale patului. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu cei care îl cunoșteau. A rătăcit un timp prin pădure, gândindu-se dacă n-ar trebui să ia urma trăsurii. Apoi a coborât într-o vâlcea luminată de soarele de aprilie și s-a așezat în iarbă, cu vesta împăturită sub cap. N-a stat cine știe cât și a auzit un foșnet în iarbă. S-a ridicat speriat și a rămas fără cuvinte. Era un pitic cât un popândău. Îl privea surâzător și cumva impertinent. - Mă bucur că mă vezi. Puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]