983 matches
-
omul cel nou făcut după asemănarea lui Iisus Hristos (cf. Efeseni 4, 24). Schimbarea începe la botez, dar trebuie să continue cu consecvență toată viața. Se întâmplă însă că după botez, cei mai mulți apucăm pe căi greșite, astfel încât inima ni se împietrește și nu mai este sensibilă la harul lui Dumnezeu cu care nu mai colaborăm. Dacă ne trezim din rătăcire, trebuie să alergăm la Biserică, să cerem ajutorul preotului și al semenilor și să încercăm să ne (re)integrăm definitiv în
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
că este Sonia cea împietrită de dor, iar povestea ei seamănă cu cea a Lui Pygmalion și a iubitei lui, Galateea. Pygmalion i-a dat viață femeii pe care o sculptase, însuflețind-o cu iubirea lui, pe când ea, Sonia, a împietrit din neiubire. Înduioșată, am cules un trandafir sălbatic, simbol al iubirii, pe care l-am aruncat în mare, încredințându-l valurilor ... cu speranța că parfumul lui delicat îl va urmări pe iubitul fugar, amintindu-i de iubita părăsită. În clipa
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
mine Era ca și cum Trupul meu te ferecase Cum se poate mi-am spus Să fii aici și să nu fii ? Am înteles într-un tărziu Că toată durerea Disperarea Furia Se adunase în mine Și tu erai și nu erai... Împietrită în mine iubirea Păstrase doar chipul tău. Mă doare locul iubirii tale ! Referință Bibliografică: Mă doare locul iubirii tale ! / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 273, Anul I, 30 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria
MĂ DOARE LOCUL IUBIRII TALE ! de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346485_a_347814]
-
cântă În livadă sunete prudente - cad fructele Tăcute păduri sfidând întunericul - stele prin arbori Ospăț de vrăbii-n vița de streșini prinsă- motan la pândă Bătrânul nuc și-a slobozit fructele - atât de singur! Râul din vale gerul i-a-mpietrit apa - luna captivă Bordeie de lut sub văl de promoroacă - vilele la fel Noapte de iarnă - în urma unei sănii stele sfărâmate Referință Bibliografică: Autori români de haiku,MARGARETA -ILDIKO (Mariko) JUVERDEANU / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU,MARGARETA –ILDIKO (MARIKO) JUVERDEANU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348266_a_349595]
-
intrase deschisă. Dar acum era închisă. Cine a închis-o? Sau ce? Etrius îl strigă din nou pe David. Nu primi niciun răspuns. Era singur în acel castel? Etrius continuă să înainteze prin acel coridor. Deodată auzi un muget groaznic. Împietri. Nu îndrăznea mai facă un pas.Vroia să o ia la fugă dar picioarele îi erau înțepenite. După câteva minute, câteva secole pentru Etrius, începu să se miște din nou. Văzu ceva. Era adevărat? Vedea lumină? Lumină, în acest întuneric
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
ironic la femei, șușotind între ei. Copiii...erau împrăștiați printre toți. Călușarii s-au așezat în cerc. Au aruncat bețele-n cerc și au împreunat mâinile a rugă, cu ochii închiși și capul plecat. Părea că se rugau cu toții. Parcă împietrise și mulțimea, într-o tăcere nefirească...prelungă. Nedumerit, am închis și eu ochii, dar am tresărit imediat, când a strigat vătaful: -Hălăișa! Atunci, călușarii au început să meargă-n cerc, în sensul invers acelor de ceasornic, tăcuți, cu capetele plecate
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
și om de condei, doar inima-mi ascunsă în el. Și cum e posibil ca domnia ta să ai podul plin de nuci, primește te rog nuca mea ca pe un prilej de a naște un zâmbet rar pe un chip împietrit de vreme și de vremuri. Referință Bibliografică: BUNICUL ȘI... PUTEREA UNEI NUCI / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1418, Anul IV, 18 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
BUNICUL ŞI... PUTEREA UNEI NUCI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377901_a_379230]
-
îndesă în buzunar, după care o prinse din nou pe muiere în brațe, învârtindu-se cu ea prin dormitor. - Te iubesc mult de tot Miorițo ! Te ador ! - Și eu te iubesc Paveluș ! Brusc, o bătaie în ușă îi făcu să împietrească amândoi. - Cine-o fi ? întrebă speriată femeia. Bărbatul nu răspunse. Doar ochii lui mari îi trădară teama. Mioara se apropie de ușă și privi prin vizor. - Uf ... e vecina de la doișpe, să văz ce vrea ! Crăpă ușa cât să scoată
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului E toamnă rece vâtul stă Și el pe-o bancă-n parcul mare Înfrigurat cu fața suptă Atins ușor de întristare Și nicio frunză nu mai mișcă De parcă totu e-mpietrit Iar tu aștepți pe mas-o frișcă Să-ți moi cuvântul amorțit Ne taie norii acum privirea Căci ceru-ntreg e înnorat Iar clipa-și toarce amintirea Cu nori ce-n capete se bat O toamnă rece ne atinge Și
AICI PE TROTUAR de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378139_a_379468]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > NIMIC NU SE MAI PIERDE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului În acest sfinx mă regăsesc împietrit pe un munte, muntele împietrindu-l. Zăpada, o limbă a iernii pe sfârșite vorbitoare ca un sfânt în alb, ne învață cum să urcăm. Prinși mână în mână ca nodul între funiile vremii, în anotimpurile nesigure care vin nu vom
NIMIC NU SE MAI PIERDE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376403_a_377732]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > NIMIC NU SE MAI PIERDE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului În acest sfinx mă regăsesc împietrit pe un munte, muntele împietrindu-l. Zăpada, o limbă a iernii pe sfârșite vorbitoare ca un sfânt în alb, ne învață cum să urcăm. Prinși mână în mână ca nodul între funiile vremii, în anotimpurile nesigure care vin nu vom rămâne singuri. Nimic nu se
NIMIC NU SE MAI PIERDE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376403_a_377732]
-
al nădejdiinu m-ar lăsa să dorm liniștitca o scoică lângă țărmulunei mări trezite la viață.... XXII. NIMIC NU SE MAI PIERDE, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2208 din 16 ianuarie 2017. În acest sfinx mă regăsesc împietrit pe un munte, muntele împietrindu-l. Zăpada, o limbă a iernii pe sfârșite vorbitoare ca un sfânt în alb, ne învață cum să urcăm. Prinși mână în mână ca nodul între funiile vremii, în anotimpurile nesigure care vin nu vom
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
să dorm liniștitca o scoică lângă țărmulunei mări trezite la viață.... XXII. NIMIC NU SE MAI PIERDE, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2208 din 16 ianuarie 2017. În acest sfinx mă regăsesc împietrit pe un munte, muntele împietrindu-l. Zăpada, o limbă a iernii pe sfârșite vorbitoare ca un sfânt în alb, ne învață cum să urcăm. Prinși mână în mână ca nodul între funiile vremii, în anotimpurile nesigure care vin nu vom rămâne singuri. Nimic nu se
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
în anotimpurile nesigure care vin nu vom rămâne singuri. Nimic nu se mai pierde din tot ce-am trăit din plin, tâmplele albe ne vor lumina asfințitul, aurora nordului treptat se-ntunecă. Citește mai mult În acest sfinx mă regăsesc împietrit pe un munte,muntele împietrindu-l.Zăpada, o limbă a iernii pe sfârșite vorbitoare ca un sfânt în alb,ne învață cum să urcăm.Prinși mână în mânăca nodul între funiile vremii,în anotimpurile nesigure care vinnu vom rămâne singuri
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
nu vom rămâne singuri. Nimic nu se mai pierde din tot ce-am trăit din plin, tâmplele albe ne vor lumina asfințitul, aurora nordului treptat se-ntunecă. Citește mai mult În acest sfinx mă regăsesc împietrit pe un munte,muntele împietrindu-l.Zăpada, o limbă a iernii pe sfârșite vorbitoare ca un sfânt în alb,ne învață cum să urcăm.Prinși mână în mânăca nodul între funiile vremii,în anotimpurile nesigure care vinnu vom rămâne singuri.Nimic nu se mai pierdedin
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
mai poartă crucea plină de păcate, poate-așa vom ști să prețuim supliciul jertfei Tale. Mai vino, Doamne, să ne-nchinăm și noi, la ieslea Ta, ca magii și păstorii. Când vei veni pe nori de slavă, să nu ne împietrească păcatul neiertării... Abia atunci trăi-vom, Crăciunul cu adevărat! -------------------------- L.G. JANIK Aldingen, Germania Crăciun 2016 Referință Bibliografică: JANIK Gabriela - VINO DOAMNE! (POEM) / Ligia Gabriela Janik : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2192, Anul VI, 31 decembrie 2016. Drepturi de Autor
VINO DOAMNE! (POEM) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376578_a_377907]
-
în mână două aripi frânte își șchiopătau auzul fără notă într-un pustiu cu-ntinderea bigotă ce voci strigau în strâmta oboseală de sub tutela vieții în travaliu îți retractezi trăirea trasă-n coasă de vezi odihna-n perspectivă joasă îți împietrești o talpă în sfială te-ai spart aprinsă-n colțul strâmt al casei te-ai spart în noapte cînd priveai altarul cu timpul ți-a fugit din mână harul plecai în urbea fără-nghesuială duminică vândută lumii cioburi n-ai
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
deșarteîntr-un alcov cu voci de plictsealăai strâns în mână două aripi frânteîși șchiopătau auzul fără notăîntr-un pustiu cu-ntinderea bigotăce voci strigau în strâmta obosealăde sub tutela vieții în travaliuîți retractezi trăirea trasă-n coasăde vezi odihna-n perspectivă joasăîți împietrești o talpă în sfialăte-ai spart aprinsă-n colțul strâmt al caseite-ai spart în noapte cînd priveai altarulcu timpul ți-a fugit din mână harulplecai în urbea fără-nghesuialăduminică vândută lumii cioburin-ai timp în tine să-ți tocești uitareamă lași pe mine
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
și mângâind cu blândețe mugurelul de sub muntele Venus, unde puful era cel mai des, mai moale și mai mătăsos. Tresărea și se retrăgea instinctual din funduleț, ca apoi să se repeadă înainte... După alte câteva mișcări asemănătoare, am apropiat pistonul împietrit de poartă și am atacat ușor reduta. Un strigăt slab s-a auzit atunci, iar mâinile i s-au înfipt în pieptul meu, împingând cu forță, apoi rezistența a scăzut în intensitate. Am simțit-o plângând ușor și atunci am
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
și mângâind cu blândețe mugurelul de sub muntele Venus, unde puful era cel mai des, mai moale și mai mătăsos. Tresărea și se retrăgea instinctual din funduleț, ca apoi să se repeadă înainte... După alte câteva mișcări asemănătoare, am apropiat pistonul împietrit de poartă și am atacat ușor reduta. Un strigăt slab s-a auzit atunci, iar mâinile i s-au înfipt în pieptul meu, împingând cu forță, apoi rezistența a scăzut în intensitate. Am simțit-o plângând ușor și atunci am
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
Curajul și optimismul ce îi animase câteva clipe, se pierdu ca un suspin în hăul deznădejdii ce-i cuprinse. Viața fugise ca o lașă din făptura gingașă și dulce a fetiței, lăsând-o fără apărare în voia morții. Candoarea copilăriei împietrise pe chipul senin un surâs resemnat dar încrezător, sporindu-i frumusețea. Inimile părinților se frânseră la unison și durerea îi îngenunche la căpătâiul fiicei muribunde! Lacrimile curseră libere și nestăpânite pe mânuțele inerte, ce strângeau fiecare între degetele lacome. Le
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
ei și a scos un urlet de fiară înjunghiată.Lacrimile îi curgeau în cascadă, iar trăsăturile feței se metamorfozau ca într-un film de groază.Visele ei mureau pe rând , se stompau în ceața durerii și dispăreau.Realitatea groaznică îi împietri delicatețea feței, ochii căpătară o nuanță de albastru rece și albi instantaneu; se înoarse cu spatele și ceru să rămână singură. Copilul se născu normal; o fetiță frumoasă, albă cu ochii negri și un zâmbet de înger.Dablia își îndeplinea
ZBOR ÎNTRERUPT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373104_a_374433]
-
rostite de bătrânel. Cu un oftat adânc, a îngenunchiat în fața mulțimii, precum în fața unei icoane și a închis ochii pentru totdeauna. O lacrimă stingheră, plină de amar se scurgea încet, pentru ultima dată, pe obrazul fără viață... Pentru cîteva clipe împietrise totul în jur...; chiar și timpul își oprise umbletul iar vântul, care până atunci, sufla voios peste piață, își oprise brusc adierea. Cei doi care vorbiseră înaintea bătrânului, s-au aplecat asupra trupului neînsuflețit și i-au șoptit ceva... Ei
O LUME PERFECTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373267_a_374596]
-
de poet - pag.49). Aproape toate poeziile grupate în acest volum de către Camelia Ardelean, lasă impresia că poeta se confesează cititorului dispus să-i împărtășească măcar o parte dintre stările-i sufletești: „Mi-a-nghețat și fericirea, cu o lacrimă-n exil,/ Împietrită de zăbava dintre martie și-april...// Traversez singurătatea c-un surâs gimnazial,/ Mă privește fără jenă, cu-al ei rânjet bestial.“ (Mi-a-nghețat și fericirea - pag.44 ). Un poet ce ne avertizează că „plouă peste lume cu adânci suspine“ și care
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372212_a_373541]
-
și găsirea punctelor slabe ale cuiva găsesc așternut în față semnul „interzis”. De la Familia Regală a României se deschide o fereastră interioară, care oglindește prin exemplul personal, frumusețea sufletelor nobile. E un cosmos distanță între ele și întunericul și spaima împietrite în inimile celor îmbătați de putere, agățați de ea, ca liliecii de tavanul peșterilor negre...! Tuturor, Majestatea Sa Regele Mihai le întinde brațele și căldura inimii, li se deschide sufletește și le oferă momentele reîmpăturirii sentimentelor umane. Idealul armoniei umane
AMBIANŢĂ REGALĂ LA GARDEN PARTY-UL DE LA PALATUL ELISABETA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372192_a_373521]