962 matches
-
ia la fugă.Am prins-o de mână: - Stai! Ce faci?De ce fugi? Sunt eu Andreea, colega ta. De ce n-ai venit anul acesta la școală? Doamna a întrebat de tine. Lacrimi mari s- au rostogolit pe obrajii fetiței. Stătea împietrită în fața mea și plângea cu suspine. Am strâns-o în brațe. Într-un târziu,după ce am ajuns la mine acasă și mama ne-a dat să mâncăm o supă caldă,Cecilia ne-a spus trista ei poveste. Astă- vară, într-
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
mie de tăuri. Cum în bocalul cu peștișori hegagonezi se plictisea, s-a pus pe explorarea ținuturilor vecine, a colindat, în lung în lat, din lac în puț a nimerit. Când ghizdul l-a urcat, ieșind la suprafață, a rămas împietrit: în juru-i se adunaseră ființe de mare spaimă, cum întâlnise doar în Cânturile lui Maldoror. Strigau din răsputeri "wakaki-wakaka, "aici nu-i locul tău, e balta mea" și-l împingeau spre marginea fântânii. Inițiații i-au spus că e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Câte binefaceri firești ale harului mi-a dat ca să mă convingăsă-L iubesc! Câte insuflări, câte iluminări, câte taine - ca să mă aducăpe calea mântuirii! M-a mângâiat cu făgăduințe, m-a amenințat cuîngroziri, mi-a dat vreme de pocăință. Dar, din pricina împietritei mele inimi, toate au fost în zadar. Deci foarte de departe sunt osândit.Puteam ușor să mă mântuiesc, dacă mă feream de la început depricinile păcatului, dacă rămâneam statornic hotărârii făcute că nuvoi mai păcătui: o făgăduință hotărâtă, o spovedanie generală
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Mihai Dragolea, „Cursiv de septembrie”, TR, 1986, 14; Miron Blaga, „Cursiv de septembrie”, F, 1986, 10; Cosma, Romanul, I, 277; Petraș, Lit. rom., 165-166; Radu Sorin Cucu, Nu se mai nasc poeți, O, 1999, 5; Florian Chelu, „Ca o spaimă împietrită”, F, 1999, 6; Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori și lingviști timișoreni (1945-1999), Timișoara, 2000, 117-118. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
și ne săgetează cu privirea, întâi pe Luke, apoi pe mine, apoi din nou pe Luke. Cum adică? — Becky vrea să mai aștepte cel puțin zece ani până se mărită, spune Luke. Nu-i așa, Becky? Se lasă o tăcere împietrită, iar eu simt că-mi ia foc fața. — Îhm... Îmi dreg glasul și surâd nonșalant. E... corect. — Serios? face Suze, holbându-se la mine. N-am știut asta. De ce? — Ca să pot să... îhm... îmi explorez întregul potențial, murmur, neîndrăznind să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ofticat. —... impresia greșită... profiți de poziția pe care o ai... —... m-am săturat! Mă uit stresată cum Luke îi întoarce spatele lui Michael și iese val-vârtej din cameră. Michael pare complet luat prin surprindere de reacția lui. O clipă, rămâne împietrit, după care apucă paharul și ia o gură mare de whisky. Nu-mi vine să cred. În viața mea nu i-am văzut pe Luke și pe Michael certându-se. Vreau să spun că Luke ține foarte mult la Michael
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Se vând bine? — Ăă... da! zic. Toată lumea e înnebunită, cel puțin din câte am văzut eu. — Și cu cât le vindeți? Întinde mâna după un tricou, și atât Danny, cât și eu, ne ținem fără să vrem respirația. Ne uităm împietriți cum caută eticheta, apoi ridică ochii spre noi cu o încruntătură perplexă. Astea n-au etichetă cu prețul. — Asta e din cauză că... abia le-am expus, mă trezesc spunând grăbită. Dar cred că prețul e în jur de... ăă... optzeci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu se oprește. — E o făcătură ordinară! urlă în clipa în care ajung la ușă. E o făcătură! Nu sunt... Ușa se închide în urma ei, și ea uită să mai continue, de șocată ce e. Urmează un moment de tăcere împietrită. Nimeni nu face nici cea mai mică mișcare, nici măcar Robyn. Apoi ușa se deschide încet și Luke reapare, ștergându-și palmele una de alta. — Nu-mi plac cei care dau buzna neanunțați, spune sec. — Bravo! strigă o femeie pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Suferințele morale și fizice din temnițele și lagărele din țară și străinătate și totodată sistematica acțiune publică de denigrare a credinței noastre și de compromitere a demnității luptei legionare, au chinuit sufletele noastre ale tuturor, au mișcat și cele mai împietrite inimi românești și au impus stilul luptei legionare aprecierii oricărui om corect. Aceste suferințe s-au abătut asupra unor luptători care, în tot zbuciumul vieții lor, n-au fost preocupați decât de grija și de binele semenilor și al neamului
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ce i străbătea în inimă ca un pumnal. Groaza i se trezi în suflet atât de sfâșietoare că începu să țipe desperată, cu un glas foarte subțire: -Nu mă omorî, tătucă, nu mă omorî, nu mă omorî!”. Tăcerea și privirea împietrită a tatălui sunt mai dureroase decât cea mai violentă bătaie pentru Ana, tensiunea crescând până la paroxism ”așteptând la fiece mișcare s-o înhațe de picioare, s-o tragă jos din culcuș și s o zdrobească”, dar amânarea tatălui e percepută
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
ne-nturnăm acasă"), conversiunea transfigurării ("noi, schimbații mai presus de îngeri") în strălucirea albă a Schimbării la Față70. În acest mediu inimaginabil al ivirii imaginii, "din marmora în lespezi cu miezul de amiază,/ Nălucitoare piatră de sine luminează,/ Și-n ziua împietrită frontoanele-aninate/ Destăinuiesc azurul din care-au fost tăiate"71. Lumina transpare prin corpul care i se interpune, piatra devenind intervalul translucid - inaparent - al destăinuirii, loc de trecere prin apariția netrecătorului 72. Dacă "mi-e dragostea cer" și pentru "o clipă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
licărul stelei, imaginea nu pune lucrurile în lumină. Nu luminează decât la distanță, neașteptată apariție în miezul dispariției. O imagine împietrită în distanță, în vederea distanțată de ea însăși, împinsă în larg, în orizontul lărgit al nefamiliarului posibil: "singure mările stau împietrite, nu clatină vântul un val./ eu trec pe deasupra ca un vultur senin,/ privesc totul din cer și mă prăvălesc în goluri adânci./ doar un suflu s-a oprit de niciunde și roade în mal". Imaginea surprinde tocmai trecerea în care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fie unitate revelatoare în multiplicitate" (Proclus, Elemente de teologie, prop. 146, Editura Herald, București, 2007, p. 133). 18 CCXXVIII (74) (1956), în op. cit., p. 326. 19 Fecioară, vol. Întrezăriri, în op. cit., p 78. "Adânc sub coaja îndârjitei humi,/ Ecou, îndată împietrit răspunde/ Conturul vag al unei alte lumi" (Michel-Angelo, 1948, vol. Veghe, în op. cit., p. 150). 20 CCXXII (68) (1956), în op. cit., p. 320. 21 Arhimede (1941), vol. Veghe, în op. cit., p. 151. 22 Chiar dacă interpretarea noastră nu are în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Inscripție pe nisip, vol. Veghe, în op. cit., p. 135). 65 CLXXXVI (32) (1955); Iubirile noastre (1953), vol. Clepsidra, în op. cit., pp. 284, 227. Inima nestinsă "arde-n colțul unde te adoram" (CCIII, 49, 1955), "Sonetul meu e cuget și patimă,-mpietrite./ Cu inima ciocnește-l, că scapără, s-aprinde" (CLXXIX, 25, 1955), în op. cit., pp. 301, 277. 66 Explicând "ideea fondului ca suport al fundamentului", Mikel Dufrenne are dreptate când spune că "trebuie să săpăm mai mult, ca sub fundament să
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cărei vechi temeiuri păreau că începuseră - dacă nu se scapă din vedere unele remarci din Jurnalul de călătorie... - să se clatine. Lumea chinezească este închisă. Se străduiește să rămână închisă și să propună puținilor străini care ajung acolo un chip împietrit, blocat într-o etichetă și un ceremonial inamovibil, un chip riguros ierarhizat („fiecare își cunoaște rangul”) și un mental impenetrabil. De aici, poate, și disimularea pe care chinezii o practică în diferite feluri („sunt însă șireți, mincinoși, vicleni, înșelători, bănuitori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
ca și de o progresie (efectul ei: potențarea, sub aparența „descripției” - portret, „peisaj” - a sugestiei psihologice; și nu „analiză psihologică”). Multipli „afluenți” participă la această coordonată aparte a poeticii sadoveniene, cea a lăuntricului sugerat: „Privi în juru-i cu obrazul deodată împietrit și văzu totul rece și umed sub zloată. Soarele pierise, lumina se împuținase și vântul șfichiuia din când în când, fulgi care cădeau domol în tindă se topeau și dispăreau într-o clipă”. Facies („împietrit”), impresie - subiectivă, sigur („văzu...”), „descripție
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
timp. Privesc prin hublou defilarea pămînturilor cubaneze. Curajoși din Europa uitau cuvîntul "dor" și se instalau aici pentru a construi o altă lume. Uitau pămînturile natale care nu i-au acceptat, uitau prieteni, uitau chiar soții și copii. Cu suflete împietrite, cu sentimente ucise, cu dureri înăbușite, înfruntau o climă care nu le era familiară, înfruntau triburi ostile și nu sperau în ajutoarele nimănui. Nu mai știau nimic de cei care le-au influențat destinul, de cei care, cîndva, undeva, le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
strămoșilor, adică ale întemeietorilor satelor și ale anumitor familii. E important să subliniem acest fapt: omul speră că numele său va fi rememorat prin intermediul pietrei; altfel zis, legătura cu strămoșii este asigurată prin memoria numelor și a faptelor lor, memorie "împietrită" în megaliți. Așa cum am spus-o mai sus, Heine-Geldern susține continuitatea civilizațiilor megalitice, din mileniul al V-lea până la societățile "primitive" contemporane. Totuși, el respinge ipoteza panegipteană a lui G. Elliott Smith și J. W. Perry. În plus, neagă existența
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
întrebarea: -E adevărat că tu și bărbatul tău și băieții tăi sabotați cuceririle revoluționare? Mama tot n-a deschis gura: namila aceasta de om i se părea un barbar, o întrupare a diavolului. Tovarășul Cameniță i-a cercetat mamei fața împietrită, pe care nu putea citi decât refuz și dispreț. Iar în privirea ei era ceva ce semăna cu o lamă de oțel ascuțită. Primul-secretar a avut confirmarea faptului că nu se înșelase: cu nemernica asta n-o s-o scoată ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-s chiar atât de originale), "să o așezăm pe măsuța asta care nu-i lipsită de eleganță, să ascultăm romanțele și, spre ziuă, să ne împușcăm. Numai prin împușcare se potrivește să-i redăm viața pe care o ascunde, latentă, împietrită, în trecerea ei. Două împușcături, precizează; ordinea o tragem la sorți sau procedăm pe criterii alfabetice. Dar nu avem curajul acestui get estetic, Domnule Doctor. Ar fi un procedeu rafinat, dimineața, noi doi căzuți în zăpadă, iar gramofonul continuând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a lungul parcursului. Aveam pregătite măști de hârtie, nasuri din carton și truse de machiaj și, În timp ce ne deghizam, copiii păreau tentați să ne urmeze exemplul, dar parcă nu Îndrăzneau. Din spatele fiecărui paravan apărea câte o statuie reprezentând o ipostază Împietrită a unui personaj de basm, care dintr-odată căpăta viață și Începea să interacționeze cu copiii. Ca obstacole, plasasem bețe de bambus prin toată sala și după un timp i-am Încurajat pe copii să preia ei Înșiși jocul. Improvizând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vorbesc... Eu văd totul, nimic nu mi-e ascuns, văd mai mult decât știu ei înșiși despre ei și despre viața lor, dar nu pot comunica cu dânșii! Toate legăturile sunt tăiate, și voința de a mă apropia de ei - împietrită și mută în nămolul de sticlă. Când mă gândesc la trecut, am impresia că aș fi un om foarte, foarte bătrân, ale cărui rude, prieteni, toți, toți, au murit unul după celălalt, iar el a rămas uitat și singur, ocolit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
prin magazine? Cât de puternice trebuie să fim? În definitiv, suntem niște femei. Ducem în spatele nostru familii, creștem copii, am fi în stare să ajungem la capătul lumii ca să le fie măcar un pic mai bine, suntem mame cu inima împietrită... Știu, voi tăcea, apoi voi spune că e frumos în Italia... Știu, trebuie să cos, să scriu, să citesc... Știu, va trebui să râd ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic... Oamenii se vor bucura (sau nu) să mă vadă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
am fost, pur și simplu, terorizat, zile în șir, de o pisică nimerită parcă dinadins chiar sub fereastra dormitorului nostru... Cum se crăpa de ziuă, începea să miaune sfâșietor. Implora, ne implora pe noi, cele câteva sute de oameni, inimi împietrite, din cele două blocuri paralele ce formează între ele un soi de curte... Îmi trăgeam plapuma peste cap, să n-o mai aud... Dar auzeam... Le-am cerut alor mei să o luăm în casă, pentru un timp, până găseam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu frizura aranjată după moda lumii și nici cei cu țigara ținută ostentativ între degete. Dacă preoții s-ar gândi, ce vrea să însemne lipsa de sfințenie în administrarea sacramentelor! Un preot tânăr, dar sfânt, va invita inimile cele mai împietrite ca să le arate cu toată sinceritatea misterele unei conștiințe sărmane; un preot superficial va asista la niște spovezi reci, mutilate, mohorâte. Noi, preoții, ori suntem sfinți și vom putea mântui lumea întreagă; ori suntem răi și putem să o distrugem
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]