943 matches
-
făcut o lucrătură, Ca în loc de prietenie, să semene ceartă și ură... În multe rânduri Nichifor, chiar de era nevinovat Prin prietenii-mijlocitori, se ruga a fi iertat... Nici întâlnirea față-n față nu a fost binevenită Că Saprichie avea, inima prea împietrită... Când Valerian, Galeriu, creștinii-au persecutat, Ca să își salveze viața, Saprichie s-a lepădat... Nichifor se ruga de el : "Rămâi te rog cu DUMNEZEU ! Cununa Mucenicească, de-o arunci, o s-o iau eu !" Și mărturisind Credința cea Dreaptă și Creștinească
SF.MC.NICHIFOR de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375977_a_377306]
-
față! Executarea! Cap pătrat, deschide ușa cuptorului! Soldații se repeziră la Mărțișor și Norocel, îi înșfăcară cu toată împotrivirea lor și-i târâră spre ușa cuptorului. - Stați, țipa Mărțișor, vreau să vorbesc cu împăratul! Opriți-vă! Dar soldații, privind figura împietrită a căpitanului Foc-Nestins, îi târau spre cuptor. Căpcăunul apăsă niște butoane, ușa cuptorului se deschise, țâșnind din ea limbi de foc turbate și agitate. Norocel țipa dând disperat din picioare, urla și Mărțișor împotrivindu-se cu înverșunare, dar până la urmă
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
imaginația ei îi vedea pe cei doi călugări cum stăteau pe malul râului, smeriți, cu umerii aduși de necaz, și cum, înainte de a părăsi pentru totdeauna aceste locuri, ce le-au fost atât de neprielnice, cu mâna ridicată și fața împietrită, precum a statuii lângă care ne aflam, ei au rostit cuvinte grele de blestem împotriva femeii aceleia viclene și a tuturor urmașilor ei, până la a șaptea spiță. Mă înduioșează și astăzi gândul că nu pentru sine se temea mama de
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
putea să se reîntorcă la viață. Starea aceea de somn în care ei se găsesc de mii de ani, se numește ,,somati”. În peștera unde dorm, nu ar putea intra nici un uman, din cauza energiilor extrem de potente ale spiritului acelor ființe împietrite, care pot ucide încă de la intrare pe cel ce ar îndrăzni să le invadeze sălașul. Secretul existenței lor îl cunosc doar câte un sihastru inițiat în tainele ancestrale și membrii ai Marelui Consiliu Galactic al Sferei de Cristal, cunoscuți ca
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
îmbolnăvit de inimă rea, după diagnosticul din memoria satului, și s-a sfârșit din viață parcă anume spre a-i fi crudă pedeapsă neînduplecatului său tată. Castanul de la poarta casei, plantat, ca pe o dureroasă metaforă, de părintele cu inimă împietrită, e privit de cei care îi știu povestea ca pe o expresie care consacră, pe lângă plop și tei, un alt simbol al iubirii neîmplinite, ales din regnul vegetal. Referință Bibliografică: CASTANUL DE LA POARTA ÎNVĂȚĂTORULUI / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CASTANUL DE LA POARTA ÎNVĂȚĂTORULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376736_a_378065]
-
regăsiri individuale doar în spațiul căruia îi aparținem, așa cum protector ne atenționează în Elegia a doua getica: „Ai grijă luptătorule, nu-ți pierde ochiul pentru că vor aduce și-ți vor așeza în orbită un zeu și el va sta acolo împietrit, iar noi ne vom mișca sufletele slăvindu-l Și chiar și tu îți vei urni sufletul Slăvindu-l ca pe un străin!” (Scrisă în perioadă de plină dictatură comunistă, când o putere străină de sufletul popoarelor subjugate ( inclusiv poporul rus
POET PRINTRE MURITORI, ÎNGER PRINTRE POEŢI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375051_a_376380]
-
apelând la mândria națională. E drept, uneori ne calcă apăsat pe pedala răbdării noastre blajine, generalizându-ne exagerat calitățile, dar oare nu e mai bine așa decât invers? Nu ne mai izbim la tot pasul de oameni cu expresii faciale împietrite și, la cealaltă extremă, nu mai suntem agresați fonic, cu decibeli mulți, de înjurăturile suculente, emanate de vreun strident, care ține cu tot dinadinsul să se facă remarcat. Nu ni se mai revelează la tot pasul acea surdă răvășire proprie
ROMÂNIA ÎN VIGOARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375278_a_376607]
-
Toate Articolele Autorului Ca o pânză albă Mă simt ca o pânză albă ... Pe aripi de timp fluturata , Cu gânduri ravasite-n zăpezile dalbe Ce trezesc din uitări tăcerea spartă . Mi-e privirea limpezita în râuri de sânge Și chipul împietrit ...statuie de ghips, Când o zbatere în nemișcare se scurge Prin palme ,prin brațe întinse spre vis. Spre visul ce-n speranțe se-aduna Și-n spume ondulate se revarsă , În avalanșe curg tăcerile când răsună Pe pânză albă vibrând
CA O PANZA ALBA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373131_a_374460]
-
României.... V. EU CRED CĂ MAI EXISTĂ IUBIRE, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1404 din 04 noiembrie 2014. Din sărăcie sufletească nu se naște nimic, Cuvântul își pierde esența, Răsună gol, lipsit de sens, Într-o lume împietrită , Lumea oamenilor fără suflet. De ce să îmi spui “iubito” Dacă sufletul tău , atât cât mai ai , e arid Și orice sămânță de sentiment Piere înainte să încolțească ? Din inimă Ți-am trimis o ploaie de iubire, Credeam că asta aștepți
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
iubire. Cândva am văzut o piatră Care săruta picăturile de apă, Ce-i mângâiau obrazul îmbătrânit de vreme. Citește mai mult Din sărăcie sufletească nu se naște nimic,Cuvântul își pierde esența,Răsună gol, lipsit de sens,Într-o lume împietrită ,Lumea oamenilor fără suflet.De ce să îmi spui “iubito” Dacă sufletul tău , atât cât mai ai , e aridși orice sămânță de sentimentPiere înainte să încolțească ? Din inimăți-am trimis o ploaie de iubire, Credeam că asta aștepți însetat,Ca să crești cu
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
goale, ca și când forme, culori sau dimensiuni nu aveau importanță pentru cei doi oameni. Din când în când, fixau cu insistență telefonul al cărui fir îl întinsese Tudor până aici, în bucătărie, unde rămâneau amândoi aproape toată ziua așteptând cu sufletele împietrite. Vorbeau rar. Comunicau doar din priviri, atunci când nu foloseau batistele pentru a șterge lacrimi ce curgeau adesea din ochii lor uscați, secătuiți de atâta plâns. Când soneria telefonului a spart liniștea din încăpere, au sărit amândoi odată în picioare și
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
cu resemnareCa nu oricine dăruie, primește...Și nu oricine e iubit, iubește!... VI. STRIGAT, de Dorisdoria Stănescu, publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. Într-o zi am pierdut un prieten. Sufletul s-a golit și-a gemut împietrit. Într-o zi am pierdut un prieten, În zadar l-am chemat, înapoi n-a venit. Într-o zi am sădit un copac. Cu-a lui umbră am fost mulțumit și-mplinit. Într-o zi am sădit un copac. L-am
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
Nu l-a vrut nimeni, nici eu nu-l voiam. Într-o zi am cedat locul meu. La cerut cineva...doar atunci când visăm Citește mai mult Într-o zi am pierdut un prieten.Sufletul s-a golit și-a gemut împietrit.Intr-o zi am pierdut un prieten,În zadar l-am chemat, înapoi n-a venit.Intr-o zi am sădit un copac.Cu-a lui umbră am fost mulțumit și-mplinit.Intr-o zi am sădit un copac.L-am
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
roade vrednice de pocăință”, așa cum cerea și Sfântul Ioan Botezătorul celor care veneau la el (Matei III, 8). „O viață întreagă poate nu ne dăm seama de roadele harului primit la Botez; dar atunci când Dumnezeu binevoiește a lovi inimile noastre împietrite, așa cum a lovit Moise stânca în pustie, din care a curs apă, și din astfel de inimi curg lacrimile de pocăința care spală întinăciunea păcatului. Dacă n-ar fi harul Botezului în noi n-ar curge nici lacrimile cele mântuitoare
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1497 din [Corola-blog/BlogPost/374624_a_375953]
-
Publicat în: Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Dă-mi o inimă curată Să sporesc în rugăciune Prin furtunile din vremi Să -mplinesc și cele bune. Dă-mi curaj să trec de mine Când sunt stâncă împietrită, În căderi și ridicări Să rămân mereu smerită. Dă-mi curaj să îmi duc crucea Fără să cârtesc aș vrea Să rămân mereu de veghe Doar în sfânta casă Ta. 09.04.2017 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică
SĂ RĂMÂN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371744_a_373073]
-
28 decembrie 2016. Ca o pânză albă Mă simt ca o pânză albă ... Pe aripi de timp fluturata , Cu gânduri ravasite-n zăpezile dalbe Ce trezesc din uitări tăcerea spartă . Mi-e privirea limpezita în râuri de sânge Și chipul împietrit ...statuie de ghips, Când o zbatere în nemișcare se scurge Prin palme ,prin brațe întinse spre vis. Spre visul ce-n speranțe se-aduna Și-n spume ondulate se revarsă , În avalanșe curg tăcerile când răsună Pe pânză albă vibrând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
-n gând . gabrielaenerusu ... Citește mai mult Ca o pânză albaMa simt că o pânză albă ...Pe aripi de timp fluturata , Cu gânduri ravasite-n zăpezile dalbeCe trezesc din uitări tăcerea spartă .Mi-e privirea limpezita în râuri de sangeSi chipul împietrit ...statuie de ghips,Când o zbatere în nemișcare se scurgePrin palme ,prin brațe întinse spre vis.Spre visul ce-n speranțe se-adunaSi-n spume ondulate se revarsă ,În avalanșe curg tăcerile când rasunaPe pânză albă vibrând culoarea arsa.Mi-e sufletul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
A SPUS SĂ RÂD Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1975 din 28 mai 2016 Toate Articolele Autorului Mi s-a spus să râd, dar pentru mine este păcat, când aproape tot ce am iubit zace-n pământ îngropat. Împietrită, ca pe uliță inerții bolovani, am fost târâtă pe drumul de fum când aveam doar treizeci de ani. Picioarele nu mă ascultau și-am pornit atunci ca în transă înșirând bucăți mari din suflet, să știu să mă întorc acasă
MI S-A SPUS SĂ RÂD de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369186_a_370515]
-
Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe lângă Ana, orele trec și ea nu le sesizează. Pare că nu poate să le bage în seamă, după cum nici ambientul nu-l sesizează. A rămas pe scări, pe vine, împietrită, fără să-și ia seama că poate răci. Nu înțelege exact unde se află, nu intenționează să se întoarcă în salon. Și-a adus aminte cum fusese trezită, noaptea trecută, de țipetele femeii căreia îi murise copilul. Ce suferință cumplită
POLUL VRĂJITOARELOR VII de LIA BEJAN în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374123_a_375452]
-
să lăudăm pe Iisus Hristos prin credință, cu ramuri înțelegătoare, ca și pruncii, strigând cu glas mare Stăpânului: "Bine ești cuvântat!" (Sedelna, glas 4, după a doua stihologie de la slujba Utreniei praznicului). "Și munții, adică neamurile cele potrivnice, cu inimile împietrite, de fața Ta s-au veselit, cântându-ți Tie cântare de biruință" (Tropar Peana 1, de la slujba Praznicului), iar El venind în Ierusalim, spre Patima cea de bună voie, poporul cel ce ședea întru întuneric și în umbra morții, luând
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
prăznuiască Paștele Legii vechi chiar în epicentrul revelației dumnezeiești: la Ierusalim. Ebr. Shalom, orașul păcii, nu putea fi întâmpinat de către Domnul păcii decât pe cel mai inofensiv animal, înconjurat de copii. Ce pașnică ofensivă, ce blândă cucerire a celui mai împietrit și trufaș oraș al lumii! Împietrit în prejudecata și trufaș peste măsură, deoarece în el a răsunat de atâtea ori glasul dumnezeieștilor descoperiri. Mulțimea revărsată pe povârnișul Muntelui Măslinilor - afirmă exegeții - nu era, în marea-i majoritate, din Ierusalim. După
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > CĂUTĂRI Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2350 din 07 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Cioplesc în stâncă nemuririi, ocnaș îți sunt din zeii împietriți, caut zestrea pură a robirii, dacilor risipiți și înrobiți! Am căutat lumina lunii, ne-am risipit că un taifun, am contracarat puterea semilunii, am ajuns un praf al lumii în drum! Cu lacrima ,cuvânt de îndoială, atâtea generații au luptat
CĂUTĂRI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378786_a_380115]
-
suportă cu greu confortul unei Franțe pe care ei o găsesc lipsită de generozitate și elan creator. Din scrisorile lui Ralea se desprinde dezaprobarea venită din "lumea românească din afară", care visează la toate posibilitățile de dezvoltare în fața unei societăți împietrite, care, afirmă Ralea, își disprețuiește proletarii, a cărei bancheri fac speculă fără rușine, a cărei țărani s-au îmbogățit profitînd de război și a cărei intelectuali nu au nici o putere... Urmărind aceste mărturisiri decepționante și amare, se simte că observatorul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de perspectivele unui război ruso-chinez. Deși sîntem departe de a contesta importanța unui personaj atât de însemnat ca Abdur-Rahman, viitorul emir al Afganistanului, sau gravitatea conflictului de graniță între Rusia și Împărăția Mijlocului, deși inima noastră nu este cu totul împietrită față cu tendințele de progres ale iaponejilor, totuși grija esclusivă pe care confrații din Iași păreau a o fi conceput pentru țări cât se poate de depărtate, când binele e atât de aproape, era un problem psicologic demn de luare-aminte
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
înțeles". Eroul însuși se vede aparținând acelei lumi mitice, una cu piatra ruinelor, contopit în marea "hieroglifă" a condiției umane care-și așteaptă, mereu, deslușitorul cititorul: "Astfel stau eu în lume... ca litera cea moartă, Ca o ruină tristă, fapt împietrit de soartă, Dar voi nu înțelegeți coprinsul meu adânc..." Criptica "hieroglifelor" pare a fi necesară, după raționamentul lui Arbore, pentru a îndepărta pe aceia în care mai sălășluiește "sâmburele răului", "decăderea virtuții". De altfel, în întreaga operă a poetului se
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]