17,154 matches
-
cinic pe față, îi privea. dar nu așa se fac amintirile, sigur că ea surâdea, însă mai degrabă gândului ei, nu spre ei, cei din jur. și pe el îl cuprindea o amețeală abea simțită, însă simțea cum îl legăna, împingându-l spre cealaltă parte a tăcerii de aici, de pe terasă - și nici nu mai e nevoie să-și spună că nu-și mai aduce aminte cum era fața ei. am avut în copilărie o poveste cu chipuri și unul din
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
a lui Iacob e-un fund de mare, în care te temi că vei cădea; și oprești, pierdut, sfânta spaimă. Pentru sala, cred a Altarului. Aici, din nou amețeala. Într-o transă și Tintoreto, la reușita Urcării Calvarului cu tâlharii împinși din spate și Cristos întors în spre noi cu crucea, ori Dinaintea lui Pilat, încât să-și facă un loc în scena Răstignirii, eh... Ecce homo! să strigi, ieșind, în lung de canaluri. *numele ambarcației somptuoase de pe care dogele arunca
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
mi-am spus că ar trebui totuși să încerc să știm cum se va termina povestea asta. Și atunci am avut într-adevăr imaginea unei scene care este scena cea mai importantă din roman, cea în care presupusul frate îl împinge pe narator în dormitorul ei, ca să vadă că ea e acolo și că-i bolnavă. Și el intră în odaie, simte căldura de om care se luptă din greu ca să rămână în viață, dar nu deschide ochii. Deci el n-
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
atitudine modernă și dezinhibată față de ceea ce vede, Romulus Cioflec însuși a îmbogățit acest gen cu trei volume în care și-a descris uimitoarele călătorii prin lume. Dar, înainte de a voiaja în străinătate, a bătut țara în lung și-n lat, împins atât de împrejurări biografice, cât, și mai ales, de dorul călător care-i stăpânea ființa. Născut, așadar, în satul covăsnean Araci (Arpătac, pe atunci), ajunge, ca mulți alți copii de ardeleni, să-și definitiveze studiile în Regat. După absolvirea Școlii
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
peste umeri cu ciocul întredeschis stoluri întregi prăbușindu-se către o mare fericire bituminoasă în timpul ăsta auzi ceva nou la tot pasul omul zilei a făcut omul zilei a dres fiecare vorbește asudat grăbit și cu fața roasă de furie împingînd vorbe fără încetare în cuptoarele factice de parcă s-ar lucra la un text mai mare ca un zumzăit continuu al acestei materii înghesuite în cazanul unei locomotive uriașe alergi în uralele a o sută de mii de guri lacome vârâte
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
Cornea, unicul principiu metodologic acceptabil. Dacă spunem că profesorul de la Universitatea din București este, la ora actuală, cel mai mare istoric literar român în viață, nu facem un clasament, ci formulăm o evidență; opera științifică a lui Paul Cornea își împinge autorul, aproape fără voia lui, pe primul loc. Dacă dorim să aflăm adevărurile esențiale despre pașoptiști ori post-pașoptiși, despre secolul al XIX-lea în general, despre romantismul românesc, despre sociologia modernă a literaturii ori despre atît de actuala hermeneutică a
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
Profesorul face parte din acel grup de cetățeni români care ar fi putut părăsi oricînd țara, din 1947 și pînă astăzi; ar fi putut-o părăsi cu acte în regulă, oficial, ba chiar cu posibilitatea revenirii periodice în locurile natale. împinși de suferințe, de mizeria generalizată de marginalizarea căreia îi căzuseră victime, mulți au emigrat; foarte puțini dintre cei aflați în situația lui Paul Cornea au rămas pe loc, neclintiți; imensa majoritate s-a expatriat, salvîndu-se individual, dar penalizînd grav țara
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
pe lîngă un soi de "trăirism", afară de filozofia delicată a "fanării", în maniera lui Proust, cel din La umbra fetelor în floare, itinerariul în patru episoade al lui Ștefan Valeriu, destul de întortocheat și șovăielnic, e făcut din neliniști, care-l împing pe erou să dea roată unor adevăruri aflate din fărîme. Cartea aceasta, scrisă cu o simplitate care te pune pe gînduri, vrea să spună tot, să fie pînă la capăt sinceră, firească, dobîndind acea prospețime nu de loisir "subțire", ci
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
și întortocheată era ca șalul mătăsos al unei curtezane, aruncat pe podeaua alcovului numai un arhitect nebun putea să lase zeci și zeci de străzi să se piardă în largul ei, să o-ngroașe așa, orașul ăsta urma să plesnească împins înainte, un cheag neștiut de nimeni, îmbătrîneam emoționant în lumina strecurată, ca saliva pe la colțurile gurii, printre plantațiile anilor răsturnate prin parcurile din jur de cîteva zile mioape amprentele erau șterse înainte să fi dovedit ceva nu de mult, doar
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
le-ați dat naștere sau câte un brânci în viață celor tocmai tineri ca să aibă cine să întețească focul cu voi dar nu vă temeți or s-o facă în cruciș ca-n romanele polițiste abile al tău îl va împinge în flăcări pe el al lui pe mine al meu pe tine niciodată al tău pe tine și așa mai departe astfel încât o să-ți rămână mereu impresia reconfortantă că ai un aliat printre ei și mai ales nu uitați că
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
fleoșc și de la capăt, copiii!!! Deodată mi se opri respirația! Ingerii înfășurați în nimburi și pene, cei cărora le satisfăceam pofta de secrete picante, de bîrfe dulci, de trucuri terciuite fin... ei, vizibilii, brusc invizibilii, ei, ei îmi impuneau, mă împingeau să dschid cărțile autorilor uriași și să copii... să copii... să copii...Străduința mea fusese zădarnică. Nimerit se cuvenea doar să transcriu...
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
tata nu ei s-au culcat în iarbă sub vasul spart care-i umplea de lumină așa m-au conceput pe mine a zis astrologul mulți ani înainte de războaie * arcașii noștri sunt în stare să lovească picătura de ploaie să împingă săgeata drept prin perdeaua umedă să trimită ploaia morții asupra celor din văi asemenea îndemânare vine după ani de practică se exersează cu lacrimi coda urechile împăratului s-au plictisit de telefon a auzit de multe cauze n-avea nici o
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
fi crescând sub pielea obrazului, în adâncurile munților tăi senini? în venele sânilor în cutremur. Inaccesibilă limba ce se strecoară în noi inaccesibilă fervoarea și fărâma de univers o sămânță de bronz, o iarbă verde de cupru nervul sănătos ce împinge al picioarelor mers Și măduva uriașă ce se întinde ca săgeata în arc între creastă și pântecul muntelui între ceafa și mijlocul acestui trup și măduva și Dumnezeu întrebând: acesta s-o rup? Să-i arăt că oțelul e moara
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
Și măduva uriașă ce se întinde ca săgeata în arc între creastă și pântecul muntelui între ceafa și mijlocul acestui trup și măduva și Dumnezeu întrebând: acesta s-o rup? Să-i arăt că oțelul e moara, un biet oțel împins de un arc doar atât cât arcul altei săgeți va fi voit, să-i arăt în fierăria din bulgări sau din vintrele lui cum m-am jucat în metalul topit. |n liniștea numindu-se erezie Și ei pot fi lași
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
să se tolănească, gospodărește, cu mâinile pe pântec, înfofolită cu un șal negru. Flăcăiandrul de lângă mine, cu capul sprijinit de strapontina-măsuță din dreptul ferestrei, dormea și el Tocmai terminase o sticluță de "Ceres", înlocuitor de whisky. Sforăia ușor. L-am împins cu cotul. S-a trezit buimac. - Am ajuns? - Unde cobori? - La Fetești. I-am făcut semn fetișcanei: "Atenție! E la tine." A început să surâdă. Credeam c-a prins firul. I-am arătat cu capul spre flăcăiandru, făcându-i apoi
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
roți de mașini și tramvaie spre orașul turnat în beton și asfalt mă-ntorc răscolit de atîtea gînduri cîte n-ar putea să încapă într-o carte - brusc din uitare un copil îmi răsare-n față murmurînd un cîntec și împingînd cu bățul spre casă un cerc Sala Thalia Zeiței protectoare a Sibiului - Thalia cu chip de paiață rîzînd cu un obraz cu celălalt plîngînd - i-au ridicat templu înalt și gros ca o corabie în zidul de apărare a cetății
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
din pipă încolțit de-aceeași întrebare nici o lumină Doamne? în freamăt de frunze mă ceartă copacii rari trosnind pe verticală lumini electrice scapără-n ferestre și-un cîine lătrîndu-mă zgîrie poarta înaltă de fier capătul aleii se-afundă-n întuneric un vînt împinge frunzele căzute spre întunecatul gol - eu mă opresc din drum - a cîta oară? de partea stîngă casele de piatră de partea dreaptă codrul secular și azi am primit același răspuns poate mîine! - pe aleea din margini de lume ceasurile s-
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
Doliu, de o sută de ani așteaptă să i se întărească aripile, să-i crească mușchi la subțiori. dar ea și-a făcut casa într-o sală de așteptare. Acolo nu cântă decât privighetorile de lemn și vântul ce-a împins corăbiile argonauților. De câte ori iese la plimbare se rup catargele ploii și pâcla inundă străzile. Inventează alfabete sălbatice pe care învață să citească adolescenții corupți și fecioarele. Se lasă sedusă, dar nu cedează decât la umbra Turnului, pe iarba crescută de-
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
vorbeam singuri ca două felinare mișcate de vânt ca două mierle pe care doar cântecul le mai ține în viață. Loc luminat De o sută de ani port o pelerină transparentă prin care se vede trupul ca o mașinărie ce împinge sufletul spre ceruri. Mereu aceeași vedere. Roți minuscule și canale înguste unde fluieră vânturi fierbinți și crivățul negru. O Mare Oarbă pe care plutesc corăbii cu catargele rupte, o cicatrice citită de ochiul unui doctor imberb. Deocamdată e amiază și
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
singurătate dezolantă, frustrantă într-un fel, cu cartea în mână, privind pe geam desfășurarea unui peisaj ce-mi devenise cu timpul total indiferent, ba chiar ostil - citeam până la Titu când vremelnicele mele companioane se trezeau deodată ca la o comandă, împinse de resorturi enigmatice, se pieptănau grăbite, își adunau calabalâcul cu ochii încețoșați de somn și coborau, vioaie, ciripitoare; până la școală (trei stații) - drum de câmpie, searbăd, nemărginit, fără istorie. *** Sfârșit de toamnă, lucram de două luni de zile cu elevii
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
Asta de unde ai mai scos-o?” „De la francezi. Vive la France! Adică, nu... Long live England!” Arthur dădu din umeri, resemnat: “Te privește, să nu zici că nu ți-am spus...”, îl avertiză el pentru ultima dată. Dar Andrew îl împinse pe ușă-afară și Arthur ajunse înapoi la babă. “Te-ai întors, ți-a venit mintea la cap! Când?“, întrebă ea, molfăind cu poftă un copănel de prepeliță, proaspăt tras la tigaie. „Când - ce?”, întrebă Arthur. Când facem nunta?” “Lasă nunta
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
târziu. Mă confundau, de obicei, cu un șofer taciturn dar serviabil, se minunau zgomotos că le răspund în engleză sau în franceză, și dacă descoperirea că eram, de fapt, unul de-al lor întârzia - ceea ce nu schimba mare lucru -, îmi împingeau în mână sau abandonau pe banchetă mici bacșișuri și cadouri. Meschinăria lor era înduioșătoare, aerele lor de superioritate erau scârboase, iar știința lor banală; indivizi oarecare, îmbibați de misiunea lor civilizatoare, pe care sfârșisem prin a-i detesta cu o
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
zi ce trece sub privirea lui somnolentă, își făceau cercetările, fiindcă toți, de îndată ce soseau spre prânz se și grăbeau să plece, iar el putrezea singur, în spatele mesei, cu mâinile și cu picioarele înghețate, până la ora oficială de închidere. Și-a împins cu un bobârnac șapca de piele pe spate, și-a mai înfășurat o dată în jrul gâtului fularul scămoșat și și-a fixat fatalist palmele încrucișate: că, dacă n-ar fi fost vizitele străinilor, care nu conteneau să năvălească în capitală
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
pe o măsuță plasată în holul de intrare, în apropierea scărilor. Aruncasem o privire, dar fără interes, pentru că nu așteptam nici o scrisoare. Am vrut să arunc mucul afară dar, la pândă, Ilarie a scos din sertar o scrumeiră și a împins-o pe masă cu bobârnace rapide; era felul său de a da de înțeles că gestul costă. Am strivit mucul și am abandonat pachetul de țigări între degetele lui febrile. - Noi doi, domn’ Caraiman, a spus el plimbând leneș sub
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
dintre care nu lipsește nici stratul livresc, al experienței culturale, cu inerenta “artă combinatorie” și gradul de conștientizare accentuat al acestui tip de operații aplicate materiei verbale. Dimpotrivă, noul “portret” al poetei e înrămat într-o realitate deloc cosmetizată ori împinsă în plan secundar, spre un prag al desființării, ci înregistrată “direct”, - un univers de “tarabe”, pestriț amestec de bâlci, în care imaginea despre sine capătă și ea contururi grotesc-expresioniste, cu acel aer, sugestiv exprimat tot de criticul amintit, de “cochetărie
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]