851 matches
-
conștiinței de clasă și a autorității familiale, pe de o parte, și la instalarea unei noi intoleranțe la frustrări, pe de altă parte. Ceea ce se află la originea deculpabilizării și a banalizării delincvenței din zonele sociale ale excluderii este tocmai împletirea acestei serii de fenomene. Dacă devianța juvenilă este una dintre consecințele falimentului mișcărilor sociale, ea este și rezultatul unei lumi sociale destructurate și privatizate de imperiul consumului de piață, de noile moduri de viață centrate pe bani, pe trăirea clipei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
uitată nici Rosalinda din epilogul piesei Cum vă place, care manipulase ambiguitățile și metamorfozele sexelor, care, deși nu e magiciană, dirijase totul din umbră, la fel ca Prospero sau Oberon. Ei îi rezervă autorul rolul de a sublinia, în final, împletirea temei întâmplărilor magice cu tema fundamentală a teatrului ca artă. I-am mai putea pomeni, desigur, și pe Cerimon din Pericle și mai ales pe Paulina din Poveste de iarnă. Toate aceste epiloguri par scrise tocmai pentru a ne aminti
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care comparase fierbințeala dragostei cu nălucirile din mintea delirantă a lui Aiax... Fantomalul și jocurile dubluluitc "Fantomalul și jocurile dublului" Tot în fața simulacrelor, în puterea pe care acestea o au asupra privirii fascinate, captivate va găsi Shakespeare resortul profund al împletirii - în numeroase piese - a travestirii cu asemănarea și cu dublul, sporind astfel „efectele de fantomă” din comediile lui. Aliind asemănarea și travestirea, creând un joc complicat de relații simetrice, „în oglindă”, Noaptea regilor deschide calea confuziei identităților și a sexelor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
încă o dată, această realitate de ordin secund având o frumusețe și o putere de convingere atât de mari, încât acum realitatea prezentului pare ireală, nu cea a trecutului. Senzația de realitate a acestui „déjà-vu” își trage seva nu numai din împletirea visului cu amintirea, ci și din împletirea vieții cu arta, căci „deja-văzutul” are și el ceva din forța de impact a unui tablou asupra privitorului. Astfel, energiile imaginilor onirice, ale celor încă vii în memorie și ale celor pictate par
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
având o frumusețe și o putere de convingere atât de mari, încât acum realitatea prezentului pare ireală, nu cea a trecutului. Senzația de realitate a acestui „déjà-vu” își trage seva nu numai din împletirea visului cu amintirea, ci și din împletirea vieții cu arta, căci „deja-văzutul” are și el ceva din forța de impact a unui tablou asupra privitorului. Astfel, energiile imaginilor onirice, ale celor încă vii în memorie și ale celor pictate par să se conjuge într-un efort comun
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
visăm, dar care se poartă dintr-odată ca și cum ne-ar fi devenit complet STRĂINE... Căci așa se comportă deseori morții din visele noastre”. În comentariile făcute de Kantor în legătură cu secvența spălării cadavrului din finalul Clasei moarte, frapează insistența regizorului asupra împletirii temelor străinului și „straniului”, un straniu permanent asociat morții și înălțat la rangul de dimensiune esențială a artei. „Cu prețul caracterului lor STRANIU și al MORȚII, personajele dobândesc șansa de a deveni OBIECTE de artă”. Trei cuvinte scrise cu majuscule
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
parlament, acesta votând legi distincte care nu sunt aplicabile la fel tuturor regiunilor locuite de populațiile distincte. b) Regionalismul exprimă o situație geografică, politică, administrativă, lingvistică, spirituală, având rădăcini istorice în dezvoltarea unui stat unitar, datorită căreia acesta optează pentru împletirea atributelor suverane ale conducerii centralizate cu atribuirea unei autonomii largi unor colectivități regionale<footnote A se vedea P. Negulescu, op. cit., pp. 611-612. footnote>. Adepții săi au invocat incapacitatea structurii politico-administrative centrale de a oferi soluții viabile și eficiente cererii unor
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
să le rezolve<footnote României, stat unitar național, i s-a impus un gen de regionalism consfințit în Constituția din 1952, la care nu s-a putut renunța decât în anul 1968. footnote>. Regionalismul politic prezintă drept una dintre trăsături împletirea în același cadru geografic a unor interese generale cu particularități etnice, lingvistice, cu tradiții și interese locale care pot fi însă multietnice. Regionalismul devine politic atunci când competențele regiunile depășesc pe cele ale unei simple circumscripții administrative care beneficiază de autonomie
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
parlament, acesta votând legi distincte care nu sunt aplicabile la fel tuturor regiunilor locuite de populațiile distincte. b) Regionalismul exprimă o situație geografică, politică, administrativă, lingvistică, spirituală, având rădăcini istorice în dezvoltarea unui stat unitar, datorită căreia acesta optează pentru împletirea atributelor suverane ale conducerii centralizate cu atribuirea unei autonomii largi unor colectivități regionale<footnote A se vedea P. Negulescu, op. cit., pp. 611-612. footnote>. Adepții săi au invocat incapacitatea structurii politico-administrative centrale de a oferi soluții viabile și eficiente cererii unor
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
să le rezolve<footnote României, stat unitar național, i s-a impus un gen de regionalism consfințit în Constituția din 1952, la care nu s-a putut renunța decât în anul 1968. footnote>. Regionalismul politic prezintă drept una dintre trăsături împletirea în același cadru geografic a unor interese generale cu particularități etnice, lingvistice, cu tradiții și interese locale care pot fi însă multietnice. Regionalismul devine politic atunci când competențele regiunile depășesc pe cele ale unei simple circumscripții administrative care beneficiază de autonomie
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
a metodelor clasice cu cele moderne, ceea ce deocamdată nu este oportun și nu se poate generaliza. Practica docimologică de la noi și de oriunde demonstrează că nu se poate renunța la practicile curente de evaluare. Mizăm deci mai mult pe o împletire funcțională, o completare fructuoasă, optimă a celor două tendințe metodologice, și nu pe o folosire unilaterală, exclusivă, concurențială a acestora. Se pare că metodele complementare de evaluare sunt mult mai suple și permit profesorului să structureze puncte de reper și
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
despre pictura pe care o admirau amândoi (și natura, subliniase ea, are pasiunile ei), Își luaseră un rămas-bun impersonal În tăcere, iar ochiul antrenat al lui Faulques observase gentuța de fotograf care Îi atârna femeii pe umăr, și o ciudată Împletire de pași și hazard prin sălile muzeului, cu altă coincidență scurtă, de astă dată fără vorbe și surâsuri, În fața sticlirii ondulate a apei dintr-un tablou de Diego Rivera, care Întrețesuse destine fără ca vreunul din ei să fi fost conștient
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
otravă de dat, / Și nici dumnealui nu poate / Ca să-i deie morții moarte. Da eu așa amărât / Și pe moarte-am jupuit / Ș-am pus pielea la uscat. / Ciubote din ea să fac, / Să-mi trăiesc viața cu drag."225 Împletirea planului narativ cu notațiile descriptive pune în evidență atitudinea de acceptare în fața "marii treceri", singurătatea asumată în fața morții, ca resemnare, fiind ilustrată de inversiunile care portretizează petrecerea din această lume ("neagră singurătate", "pustia moarte"), metafora exprimând chintesența vieții săvârșite ("car
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Pământului cu maiurile sau cu ciomegele de lemn, pentru a scoate căldura din Pântecele Pământului, purificarea spațiilor. Mărțișorul însuși era considerat funie a anului care adună cele 365 de zile în două anotimpuri de bază, vara și iarna, simbolizate de împletirea celor două fire antitetice, reprezentând opozițiile zi / noapte, lumină / întuneric, căldură / frig. Dochia, la echinocțiul de primăvară, și Crăciun, la solstițiul de iarnă, redevin ceea ce au fost cu 365 de zile în urmă: copii, tineri, maturi și, din nou, babă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la biserică și aceea luminează în veci, precum și pentru cei spânzurați, înecați etc. Totdeauna la Sfântul Arhanghel să te rogi."197 Într-o povestire bucovineană, în care se prezintă Nașterea lui Isus Hristos, "luminătorii cerești" se coboară pentru a consfinți minunea împletirii pământescului cu cerescul: "La ea (Maica Domnului) s-au coborât soarele și luna și au venit în rodini."198 În perioada celor 12 zile sacre, ale sărbătorilor de iarnă, soarele și luna desăvârșesc timpul și spațiul, convertind lumea profană la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
înțelegerii, în ciuda cuvintelor asociate straniu în propoziții (Spuza lucrurilor se lasă mângâiată, părerile îmbracă veșminte de Augur, "negrul păcat cu mari pedepse crem"). Poetul nu este un adversar al civilizației urbane. În viziunea lui onirică, stilul străbate un univers cu împletiri de peisaj urban și rural, cu vegetație luxuriantă, cu străluciri orientale, grea de somn, dominată de-o desăvârșită pace și liniște. Citind versurile, avem sentimentul că poetul parcă a cunoscut aievea această lume, și acum, pierdută, o înfrumusețează amintirea, de-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cu părul lung împrăștiat pe spate." Uneori prea feminină și prea directă, Ioana Diaconescu eșuează în declarații retorice: "Balada cântată, balada lăsată la mare./ Înapoi pe pământ/ că nu se mai poate/ Trăi plutind..." Încă din primul volum se remarcă împletirea dintre peisaj și sentiment. Poeta cântă reacțiile spirituale raportate la farmecul universului și la dragoste. Șerpii se târăsc prin iarbă și printre pietre, arborii sunt negri, poeta plânge lângă pământ, cu bucurie pentru că anotimpul pornește din fruntea ei lipită de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
conținutului, care răspunde sau nu imnului ca specie, poetul cântă elegia fierbinte a Ardealului în rezonanțe grave și înmiresmate, reînnoind știutul glas menit să limpezească "ferestrele înghețate în nopțile de iarnă". Imnul lui Ioan Alexandru este o specie aparte, o împletire de imn și elegie, de psalm și cântec popular. Este o "voce care vine din pământ", desprinsă din lumea albastră a cimitirelor în care morții dorm cu vișinii și cu prunii la căpătâi, unde iarba crește luxuriantă ca-n paradis
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Chiș) Bucuria descoperirii unui experiment transdisciplinar... (Basarab Nicolescu, la Colegiul Național "Moise Nicoară", Arad) "un alt fel de învățământ; un fel special de învățare; un nou mod de a vedea lumea, nu prin prisma fiecărei materii separate, ci prin diamantul împletirii acestora" (Ștefania Balașiu) "un proiect care descoperă oameni, îi leagă prin lucrurile pe care le gândesc, descoperă lumea; prin acest proiect, lumea pare altfel, pentru că te provoacă să privești altfel lucrurile; te deschide ca persoană și te pune în diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Dacă la începutul existenței lui s-a trecut printr-o perioadă de sprijinire a acțiunilor umanitare, în prezent principalele eforturi ale finanțărilor OECD sunt cele din domeniul dezvoltării economice durabile, dezvoltarea antreprenorialului, sectorului privat etc. De asemenea, se remarcă o împletire dintre asistența externă rambursabilă și cea nerambursabilă. Odată cu anul 1996, în urma Conferinței Mondiale pentru Dezvoltare Socială - Copenhaga, OECD a creat forme de cooperare cu țările donatoare, care aveau ca obiectiv principal dezvoltarea durabilă sau sustenabilă. Iar din 1998, miniștrii de
Bancabilitatea proiectelor de investiţii finanţate din fonduri structurale europene by Laurenţiu Droj () [Corola-publishinghouse/Science/189_a_433]
-
într-o secvență următoare, îi vedem pe cei doi în șaretă, alături, ca două tragice semne de mirare; mai tîrziu, într-o altă fază a evoluției lui Stavrache, regăsim ecuația răsturnată: hangiul se tine scai de nebunul Dumitru, semn că împletirea destinelor lor s-a desăvîrșit, că cel dintîi a ajuns la condiția celui de al doilea, că, adică, procesul alienării s-a încheiat. Nicăieri în nuvela lui Caragiale nu există vreo sugestie asemănătoare; totul e inventat de scenarist, dar cît
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
extins sensurile literare, le-a întregit de fapt prin înțelegerea proprie. Deci, nu o ecranizare, ci o interpretare a sursei literare cu tot ce presupune termenul ca plus sau minus. Dar filmul nu este doar cele două nuvele, ci rezultatul împletirii lor, plus "o seamă de sugestii" din opera scriitorului, plus imaginația proprie. Aceasta este temelia filmului. Cărămizile lui însă nu sunt numai inspirația oarbă, starea de grație, intuiția, Alexa Visarion nu este un intuitiv, ci un creier lucid, care-și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu trebuie să urmeze automat celui dintâi dar nici să se lase așteptat prea multă vreme; tocmai pentru ca, între unul și celălalt, imaginația spectatorului să poată închipui acel arc voltaic capabil să lumineze un destin... [...] realizarea discursului printr-o sugestivă împletire de real și fantastic, capacitatea de-a analiza stările paroxistice... elemente definitorii ale personalității lui Alexa Visarion (ca cineast)... verva ideilor... calitatea lucrului cu actorii cu care ar trebui să sfârșească analiza oricărui spectacol semnat de Alexa Visarion, fie în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mentului (secvență în care recunoaștem înțelese foarte personal; adică aproape exclusiv pe linia sarcasmului aluzii din I. L. Caragiale), spectacolul funambulesc oferit de Valentin (a cărui perfecțiune trezește... plictiseala mărunților amatori de "senzații tari" ai târgușorului) și petrecerea de la cazarmă (căreia împletirea de tragic și grotesc îi conferă autonomie în raport cu întregul și atâta densitate în semnificații încât ar merita, singură, o analiză...). De altfel, în interiorul acestei ultime întâmplări se consumă parcă pe neobservate și scurta secvență în care filmul atinge punctul său
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
intelectuală, faptul își află explicația în evoluția actorilor Claudiu Bleonț (Miroiu), sincer ca un înger, sensibil ca violoncelui lui Pablo Casals, Carmen Galin (Mona), pentru profunzimea și rafinamentul trăirilor scenice, care nu exclud misterul, "jocul", poezia, Cerasela Stan (Domnișoara Cucu), împletire de umor zglobiu și de bine ascunsă tristețe, Raluca Penu (o elevă) efigie a ingenuității amenințată însă de platitudinea din jur, Valentin Uritescu (profesorul Udrea), impresionant și el, alături de Miroiu, ca un "Don Quijote", în puterea de a visa și a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]