4,751 matches
-
Cele câteva minute se scurseră în tăcere. Din întregul comportament al lui Victor se vedea că se află într o așteptare neliniștită. Văzând că răbdarea îi este pusă la încercare, că Olga își poartă cu dezinvoltură privirile pe obiectele ce împodobeau interiorul, de parcă ar fi fost în căutare a ceva, el o imploră: - Ce-ar fi să spui direct, așa, fără o pregătire prealabilă ce te frământă? - Da, Victore, ai dreptate, da! Voi rezuma totul în două cuvinte: sunt fericită! Victor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
rândurile care urmează?! Nimeni! și, totuși... în acea noapte... de iad... lumea... lumea dimprejurul lumii noastre, de aici, a tresarit. și s-a cutremurat. și a rămas, așa, ca într-un repaos legendar și apocaliptic. Poarta Casei Polovraci a fost împodobită cu doliu. De ce, oare? Păi, de aia. Că, zicea un om în etate, unde e multă minte, nu se poate să nu mai fie și altceva. Ce, altceva? În unele cazuri prostie; în altele nebunie; în altele, și în altele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pletele fiindu-le încărcate cu aur - sub formă de bani vechi, găuriți la o margine, și de alte podoabe din prețiosul metal. Fiecare țigancă a pus pe ea tot ce a avut mai scump la viața sa; țiganii și-au împodobit capul cu pălării felurit ornate cu aur, purtând chiar cravate și haine din aur masiv. A fost o curgere, o expunere totală din aur - parțial, vechi, de-oseamă cu bunicii și străbunicii lor; parțial, de mai din coace. Au existat dovezi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
reprezint destul de bine pe baiaderă, mama mea, în sari de mătase colorată, brodat cu aur, fața și pieptul descoperite, un fular de brocart aruncat pe părul greu, la fel de negru ca noaptea cea veșnică; avea cocul înnodat la ceafă; brățări îi împodobeau încheieturile mâinilor și gleznele, purta o floare de aur în nări, ochi întunecoși, turcmeni, voluptuoși, dinți strălucitori, dansa cu gesturi lente și ritmice, în sunet de sitar, tamburină, lăută, cimbal și trompetă. Muzica blândă și monotonă pe care o executau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pus în temă cu descendența protagonistului nuvelei: cum că provenea dintro familie nobilă valahă din comitatul Maramureș, că era răsrăsstrănepotul lui Giulea, cel care își îngropase propria mână, tăiată de unul Bogdan de la Vișeu, adică, spune textul, mâna cea dreaptă împodobită cu inelul greu de argint cu semnul cornului de cerb pe el, cu alte cuvinte, fapte ce se întâmplaseră prin veacul al XIV-lea când lui Giulea îi fusese arsă casa și chiar și biserica, fără rușine, ca să-l lase
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cum să apară nici în dreapta, nici în stânga drumeagului. Gustam într-o clipită, o fericire nemaigrăită (de care Valy poate că ar fi râs cu cinci guri) la gândul că puteam să-mi închipui, asemenea lui Mihai, camerele castelului de la Hust, împodobite cu covoare prețioase și cu tapiserii vesele și colorate în care scena de vânătoare mitologică, cea cu călărețul svelt înfigând sulița într-un licorn, îi dădeau lui Mihai gustul meditației grave. Tăcerea în care trebuia să știe să asculte sunetul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai bine zis, reflecta tocmai felul în care eu nu reușeam de fapt să o fac să-mi aparțină. Antonia îmi aparținea într-o manieră foarte asemănătoare celei în care îmi aparținea extraordinara colecție de planșe de Audubon, originale, care împodobeau scara interioară a casei noastre. Georgie nu-mi aparținea. Georgie pur și simplu exista. După ce-și trase ciorapii, Georgie se lăsă pe spătarul fotoliului uitându-se la mine. Pe lângă părul negru și bogat avea ochii de un albastru-cenușiu deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
scamatorii făcute de Antonia. Felicitările scumpe înșirate pe pian, mănunchiurile de crenguțe de brad prinse pe pereții în formă de evantai sau legate cu panglici lungi roșii și aurii, toate arătau clar că e vremea Crăciunului. Felul în care Antonia împodobise camera era o fericită îmbinare de elemente tradiționale și decorațiuni lipsite de ostentație, așa cum erau toate combinațiile ei casnice. Tocmai mă întorsesem de la Georgie și eram încă singur. O mințisem pe Georgie cu privire la ora când urma să se întoarcă Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și-n jos, înalt și slab, cu mâinile împreunate la spate, iar halatul larg, violet, pe care-l purta peste cămașă și pantaloni scotea un foșnet mătăsos. Se plimba în sus și în jos prin fața șirului de stampe japoneze care împodobeau peretele din față așa încât din spatele lui se strâmbau la mine fețe de bandiți. Capul lui, cu părul tuns scurt, se mișca pe fundalul în nuanțe de bleu palid al stampelor, traversat de tușe negre de cărbune. Aerul cald și uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
abia vizibili în întunericul de deasupra, prindeau viață pentru o clipă, înainte de a cădea pe pământ. Cununa sărutului, pe care Rosemary o împletea cu multă conștiinciozitate din ramuri de brad la fiecare Crăciun, așa cum o învățase mama, atârna în dreptul ferestrei, împodobită cu globuri colorate și lumânări, portocale și păsări cu cozi lungi și ramuri de vâsc; apoi am văzut-o pe sora mea urcându-se pe un scaun să aprindă lumânările. După ce a pâlpâit o clipă, flacăra lor s-a înălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și, în comparație cu aburii de afară, mirosea frumos a lemn lustruit și a țesături noi. Actul de a respira deveni dintr-odată o încântare. M-am oprit în timp ce ea își scotea paltonul și am văzut, deasupra capului ei, sabia de samurai împodobită cu ciucuri pe care Palmer o atârnase fără nici un rost deasupra unui mic șifonier din lemn de trandafir după care eu și Antonia tânjiserăm cândva. M-am întrebat dacă Palmer și Antonia sunt acasă căci ajunsesem mult mai devreme decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aducea a mângâiere. Apoi o puse pe masă, ținând în continuare o mână pe mâner. M-am uitat la mânerul lung de culoare închisă care continua arcuirea ușoară, înspăimântătoare a lamei: învelișul lui împletit, semănând cu o piele de șarpe împodobită cu flori de argint, lăsa să se vadă metalul prin perforațiile în formă de romb. Mâna ei palidă ținea mânerul cu fermitate. M-a cuprins o puternică dorință să-i iau sabia, dar ceva mă reținea. Am atins lama, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai fusesem în partea de sus a locuinței lui Palmer. Aici suntem, spuse Antonia. Un val de lumină caldă îmi indica poziția ușii. M-am oprit în prag. În fața ușii se afla un pat dublu enorm a cărui tăblie era împodobită cu trandafiri aurii. Așternutul alb ca zăpada era desfăcut. De o parte și de alta a patului două lămpi așezate pe sfeșnice, de asemenea aurite, asemănătoare celor bisericești, aruncau o lumină blândă. Peste covorul indian alb erau aruncate din loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că, deși durerea nu mă părăsise, sunt ceva mai capabil să-mi adun gândurile. Era prea frig ca să mă așez, dar din când în când mă opream și mă sprijineam de parapet și, pe măsură ce lăsam în urmă stâlpii de iluminat împodobiți cu delfini îngemănați, simțeam că mă limpezesc. Totuși nu aveam senzația că problemele mele se apropie de o rezolvare. Simțeam numai o silă generală legată de ultimele evenimente. Era inevitabil să ajung să „deschid” o discuție cu Georgie; totuși îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Ea mergea ceva mai repede decât mine și, deși mă grăbeam, era mereu în fața mea. Își ținea fața întoarsă în partea cealaltă, dar îi vedeam picăturile de apă formate pe părul scurt și negru care arăta ca o bonetă ponosită împodobită cu pietre prețioase. Gheața de pe pavaj era acum mai groasă și mai dură iar picioarele noastre nu mai spărgeau stratul cristalin. În cele din urmă, ușor și fără efort, am început să patinăm. Mâna ei era acum mai caldă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ștampila decorativă cu Museum lângă semnăturile noastre (a Dorei, autentică, a mea, tot falsă). În timp ce răsfoiam materialele de pe tejghea - printre care câteva exmplare ale faimoasei Psycho-biologischer Fragebogen - recepționerul se duse la un telefon montat pe perete. Formă numărul cu indexul Împodobit cu un inel, apoi se răsuci spre noi, așteptând ca semnalele să răzbată prin cabluri: — Să știți că găsiți mai multe lucruri de vânzare la etaj, În muzeu - pastile, accesorii și multe de genul ăsta. Potrivind receptorul, Îl informă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ochii Îi străluceau ca gheața uscată, gri. Purta un pulover subțire peste o bluză subțire, o fustă strâmtă și ciorapi de mătase cu dungi late. La gât Își legase o eșarfă de efect și pantofii ei ca niște petale erau Împodobiți cu catarame mari, lucioase. Parcă ar fi combinat moda piraților cu Îmbrăcămintea caracteristică dansatorilor de tango - pe jumătate pirat peste șapte mări, pe jumătate dansatoare argentiniană cu un trandafir Între dinți. Îmi trecu prin cap că uneori partenera mea arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dar nu te teme, Sascha. Am urcat În Stadtbahn. N-avea cum să mă urmărească. Am pipăit panglica. Era tocită și veche; probabil că nici când era nouă nu fusese prea scumpă. Mi-am dat seama a cui Încheietură o Împodobise cândva. Dar În loc să Îi fac confidențe lui Anton, am ridicat burta calului și l-am Întrebat ce crede că ar trebui să fac. Să merg la poliție și să le spun că știu cine e femeia din fotografie? Că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ne prezentăm cu ce avem mai bun! Mi-am dat seama că trebuia să preiau inițiativa. Împăturind ziarul, m-am Îndreptat voios către Heino. Intrând În prăvălia sa de la subsol, l-am văzut efectuând ultimele retușuri pe trei coroane funerale, Împodobite cu panglici negre și late din mătase și Îi ordonă ceva unei doamne mai vârstnice care, căscând, se răcorea cu un evantai din pene. Aerul era dens din cauza florilor ofilite și a apei clocite. Heino se mulțumi să Încuviințeze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
potriviți pentru a curăța anumite locuri din oraș În care aerul era poluat de prea mult parfum și vaselină. În aceste refugii, bărbați În toată firea erau reclamați că s-ar plimba În șosete dichisite și pantofi de piele originali - Împodobindu-și degetele delicate cu numeroase inele strălucitoare, făcându-și umbre discrete În jurul ochilor și preferând, din motive care-mi erau străine, nările roșii. Dacă Frăția nu lua măsuri radicale, „fetițele“ astea urmau să devină În curând modelul social acceptat - ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ceva foarte la modă, să plătești mai mult pentru mai puțin - sau, și mai bine, să plătești mult mai mult pentru mult mai puțin. —Iată-l, zise Lauren, arătând către o femeie cocoțată pe marginea unuia dintre cele două șezlonguri Împodobite cu pompoane din mătase albă. Milton Whitney Holmes (pe numele lui adevărat Joe Straaba) era costumat ca Iman2, un omagiu adus unui fost proprietar al casei. Rochia Alaia 1 scumpă și peruca afro pe care le purta arătau bizar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mare, angajându-se la firma lui. Era prea evident. Am descuiat ușa apartamentului, am intrat și am mers În salon. M-am Întins pe sofaua pe care o adusese Milton cu câteva zile În urmă. Era minunată, cu adevărat confortabilă, Împodobită cu tapiserie marocană pală, veche. Totul era aproape gata și mai aveam Încă o zi până la venirea lui Hunter. Singurul lucru care lipsea era o chiuvetă nouă În baie, dar aceea avea să fie instalată chiar a doua zi. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se poate abține. —Mersi, i-am zis, și m-am Îndreptat către spatele magazinului, unde era o plăcuță pe care scria „Cameră de toaletă“. Cameră de toaletă a lui Phoebe semăna cu un Încântător dormitor de oaspeți. O canapea mică, Împodobită cu bumbac alb imprimat cu trandafiri galbeni, era așezată Îmbietor la un capăt al Încăperii. Deasupra chiuvetei atârna o oglindă mare, scumpă, cu rama aurită, iar În fața ei era o vază imensă cu trandafiri galbeni. Mormane de migdale acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
eu de Anul Nou. Singurul lucru care din când În când Îmi mai Întuneca starea de spirit era legat de schița bijuteriei de la S.J. Phillips: Hunter nu suflase o vorbă despre ea. Nici măcar o aluzie. În timp ce tot mai multe luminițe Împodobeau orașul, scânteind albe de-a lungul bulevardului Park Avenue ori strălucind Într-un roz șic În vitrinele de la Bergdorf Goodman, Îmi spuneam În sinea mea, Întruna, că sigur bijuteria avea să fie cadoul meu de Crăciun. Chiar dacă era un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un pic prea devreme pentru brad, eu Îl cumpărasem pe al nostru la câteva zile după Ziua Recunoștinței, de la o familie din Vermont care vindea brazi În josul lui Fifth Avenue. Eu și Hunter am petrecut veseli prima duminică din decembrie Împodobind bradul cu panglici lucioase roz pal, globuri de modă veche, din sticlă transparentă, și beteală deosebită, albă. (Vă vine să credeți că ABC Carpet are acum un raion Întreg dedicat podoabelor pentru pom mai speciale? Evident, irezistibile. Evident, la prețuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]