888 matches
-
arzător, îl agită energic pe dinaintea botului celuilalt; acela o luă și el imediat la fugă, însă nu prea departe, căci, cu un șuierat rapid, implacabil, securea unui războinic îl ajunse și în țintui în noroi după câțiva pași. Rezervele se împuținau, iar pentru cină un câine mergea de minune. Tovarășul său, mai iute de picior ori poate doar mai norocos, izbuti, în schimb, să se facă nevăzut în întuneric, printre mărăcinii ce înconjurau satul. Balamber nu reușise să se răsucească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
potrivit și-și continua apoi drumul trăgând de sfoară "animalul", care prinsese strâns cu lăbuțele obiectul râvnit. Făcea totul cu gesturi sigure și nonșalante, ca din întâmplare, fără să se uite, pentru a nu atrage atenția asupra prăzii. Când se împuțina lumina, de nu mai deosebeai lupul de câine, se ascundea și freca obiectele cu moloz și păcură să le ia rugina și apărea a doua zi cu ele în piept, lucind în soare. Avea un chip radios, rânjind știrb la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
barbă... Parcă am și acuma pe buze senzația bărbii lui. Tatăl meu a fost un om voinic, curajos, bun și de o inteligență mijlocie. Avea un caracter admirabil, din care puțin am moștenit. Am moștenit jovialitatea, pe care mi-a împuținat-o boala și altă parte a caracterului meu. N-am moștenit egalitatea caracterului lui, răbdarea, optimismul. El, orice necaz cât de mare (pierderea averii, lipsa banului pentru ziua de mâine etc.) ar fi avut, rămânea tot vesel, parcă i-ar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
femeie pe care o iubești pasionat, totu-i femeie, și prietenia nu-și găsește nici un loc unde să se plaseze. Este această mizerie în lume: cu cât un bărbat și o femeie se iubesc mai mult, cu atât se tot împuținează între ei secretele corpului și, din cauza suspiciunilor, se tot înmulțesc secretele sufletului. În iubirile, ca a lui Balzac, dintre un bărbat de douăzeci de ani și o femeie de patruzeci, întinerește corpul cel bătrân și îmbătrînește sufletul cel tânăr. Sunt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
analiză, tot la această lege.) Orice semn, orice precursor al morții este oribil, și orice semn de viață intensă este încîntător. Și aceasta e o cauză pentru care gustăm și lăudăm în artă expresia vieții cât mai puternice. Dar viața împuținează viața. Materia nobilă și elastică se durifică cu vremea. Țesutul devine coajă. Pe partea sufletească - aceeași anchilozare și scleroză, și din cauze organice, și din cauza presiunii sociale care pune viața în tipare. Iată pentru ce copilul este atât de încîntător
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
crimă împotriva ei și o crimă împotriva fericirii, pentru că oamenii înfrumusețează ori urâțesc fericirea, și Adela e dintre acei care o înfrumusețează. Imposibil! Și e mai bine așa. Chiar dacă aș avea zece ani mai puțin. Tot ce se realizează se împuținează și se trivializează. Relațiile prietenești trivializează prietenia; ritualul - religia; poemul - poezia; creația - gândul lui Dumnezeu, și tot așa realitățile amorului trivializează iubirea. Cine a spus că, odată cu hainele, bărbatul și femeia aruncă toată cultura și civilizația și se întorc la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
În cutie, trăgând capacul după ea: „Dacă Împrospătează și Înmulțește laptele, Înseamnă că va Împrospăta și sângele“, murmura ea. Pitită În cutie, bătrâna nu se mai temea nici de Oliver Stan și nici de Domnia Sa Satan... Cum trupul i se Împuținase din pricina vârstei, violoncelul deveni chiar prea larg, astfel că bătrâna Încăpea acolo, putând să se răsucească și pe o parte, și pe alta, ba, dacă se Înghesuia mai mult, putea să-și așeze și un ditamai pernoi la căpătâi. Aflând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era, amânat la infinit... Exasperat, drept urmare a acetui joc nedecis, Gică picior de lemn, Încerca suficient de timorat să forțeze câștigul, Începând să facă greșeli elementare. Miza atunci când avea șanse minime, iar uneori, În loc să contreze energic, refuza...!! Pe măsură ce banii se Împuținau, juca incredibil de fricos, pierzând totul!! Pentru a doua oară, Doctorul cu un calm impenetrabil, Începu să-și Îndese buzunarele, zâmbind pe sub mustață...Marele ghinionist, privea la Doctor prostit. La rândul lui, Tony Pavone, Îi Înghețase inima de frică. Instinctiv
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
va fi rezolvată reclamația Împotriva Lct.Col.Tudose Ion având teribile Îndoieli, dar trebuia să aștepte. Unele rafale de vânt Însoțite de ușoare picături de ploaie destul de reci Îl avertiză despre anotimpul de toamnă ce se apropia, În timp ce lucrările se Împuținaseră, iar el dacă dorea să păstreze lucrătorii urma să găseasă neapărat unele lucrări de reparații - construcții. Cunoscând filiera, Își burduși servieta cu țigări americane precum și unele mărunte atenții procurate pe sub mână de fabricație japoneză ori altă țară Occidentală și, hotărât
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
puteau rămâne direct aici, adică orașul Frankfurt pe Main. Cum Tony Pavone nici nu voia să audă cuvântul Germania - prea erau aproape de teroarea comunistă - urmau să decidă Încotro s’o apuce.Întrucât, banii care Îi mai aveau asupra lor se Împuținau destul de repede, iar de muncă nici vorbă, au fost nevoiți să se prezinte de grabă În orașul Zirndorff oraș ce nu se afla prea departe de marele Nurenberg, oraș ce intrase În istorie prin judecarea și condamnarea la moarte a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
da indicații despre cum să fii fericit cu ea. O să-mi pierd sanctuarul, poate, dar pot să renunț la asta dacă treaba e serioasă. Având o perspectivă asupra spațiului cosmic poate că lucrurile presante, de ordin imediat și egoismul se Împuținează și căsătoria ar fi o asociație prielnică - sub specie aeternitatis. Plus că, deși era mic, Govinda era În anumite feluri precum Ussher Arkin. Femeilor nu le place prea multă schimbare. — Margotte este o persoană excelentă, spuse Sammler. — Asta e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cea veche înserarea inimii jăratecul din cuvânt o încălzește dar oare câți îngheață în această noapte într-un șanț ori câți tremură pentru o vorbă în ierni interioare fără sfârșit cântecul verii a zburat demult la stele viitorul mi se împuținează cu fiecare iarnă ce vine cât de bogat îmi stă însă în spate trecutul mai plâng și acum precum în copilărie pentru fetița cu chibrituri și Oliver Twist mai cânt și acum înaintea caselor goale colindul celui născut în iesle
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Încă de la soare, Încît Îl apuca pur și simplu amețeala. — Așa-i cum am spus și eu. Zicea că străbătea autostrada În sus și-n jos de sute, de mii de ori și de fiecare dată ieșirile păreau să se Împuțineze și În cele din urmă se simțea zăvorit... — CÎnd mergi cu mașina, refuzi să crezi că o să te mai oprești și-ți dorești să vină clipa În care să tot mergi așa mereu. Dar cînd sosește momentul să pui punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care e o comoară ca partener... Ce să spun? Există o orânduială a lumii. 15-20 de ani contează enorm ca să intri în alt registru. Bref, înainte oamenii din jur se înmulțesc (se nasc, se împrietenesc, se îndrăgostesc), după, oamenii se împuținează. Cei mai mulți fiindcă pleacă adesea de pe lume. Îi privesc și îmi vine să mă rog pentru ei: Clipă, rămâi! Cu Elvin Codru în brațe (copilul Mariei), m-am trezit iar cu un dor nemăsurat să iubesc și să cresc un bebeluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
doamnei Pavel, aproape fericită de pofta noastră de mâncare, ce povestea pentru ea prețuirea de către noi a calităților ei de gospodină cu faimă. În timp ce frazele-i curgeau fără oprire, ca mătăsurile desfășurate de pe mari suluri anume mânuite, iar dulciurile se împuținau pe platoul albastru din față, bunicul zâmbea din fotografia mărită, aflată deasupra bibliotecii, privindu-și cu dragoste nepotul care, ca și în copilărie, își uita de toate în fața unui platou cu dulciuri... Și doamna Pavel vorbea întruna, apoi și neprețuita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tu ai ceva. După ce se frecă prelung la tâmple și pe ochi și-și șterse obrazul și fruntea cu mânica rocului, Culi se îndreptă spre patul din fund. Lampa ardea pe masă, sub poliță și subt icoane. Lumina ei ajungea împuținată până la obrazul Anei. Din această umbră, Ana îi zâmbi. Mama avea grijă de tine, îi zise ea. Zice că-i ceață afară. Eu nu m-am temut. Tu îți cunoști potecile cu ochii închiși. Le cunosc și eu, căci sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plină de fân. Auzit-ai? — Auzit; se face întocmai! a răspuns sluga. S-a ferit de la geam și s-a dus la patul lui de lângă sobă; a plecat fruntea și a adormit iar, numaidecât. Într-adevăr, ceața începea să se împuțineze - observa paznicul. În fund, în pădure, i se părea încă deasă. Dar dinaintea casei se destrămase. Se vedea cum de pe vânătul zăpezii se preling în sus fantome. Se ridicau un timp, apoi coborau la vale; apăsa asupra lor tăcerea înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că va rămâne cu totul singur. Se vor scufunda odată cu ea primăverile repetate ale nopților ei. A încercat s-o domolească: — Fii înțeleaptă, suflete, îi șoptea el cuprinzând-o. L-au ademenit alții; aceia sunt mai vinovați decât el. Îi împuținăm pe cei mai vinovați și copilul își va veni în fire. Îl chem să-l judec. Vei vedea că nici n-am nevoie de vorbe. Liniștește-te, rămâi frumoasă și zâmbește-mi. Baiazid a primit poruncă să se înfățișeze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cândva bunicul său, și îl considera pe sultanul prezent un uzurpator. Chiar în ajunul Anului Nou, o nouă ispravă a apărătorilor Bastei le ajunse la urechi celor din Granada. Castilienii aflaseră, se spunea, că la Basta cam începeau să se împuțineze proviziile. Pentru a-i convinge de contrariu, Yahya imaginase o stratagemă: să adune toate merindele care rămăseseră, să le așeze la vedere în suk, apoi să poftească o delegație de creștini care să vină să negocieze cu el. Intrați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu mine ne-am târât blestemând până acasă. Aici nu se mai poate parca. Nici chiar duminică după-amiază nu mai poți parca aici. Poți să parchezi pe lângă oameni. Oamenii pot să parcheze pe lângă tine. Mașinile se înmulțesc în timp ce casele se împuținează. Casele se împart la doi, la patru, la șaisprezece. Dacă un proprietar sau un antreprenor găsește o cameră încăpătoare, o transformă într-un labirint, într-un puzzle chinezesc. Placa pe care sunt puse butoanele soneriilor de la intrarea în clădiri seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
asta m-am dus în Queensway spre a-mi îngriji frizura. Cincisprezece lire pentru că am fost atins de mâna unei femei. Pipița echipată cu halat și-a petrecut degetele prin părul meu și a spus cu vocea ei prostească: „Se împuținează“. „Cu toții ne împuținăm“, am răspuns eu. Cu toții, fluturând batiste sau făcând semne cu mâna, sau doar trimițând o bezea, cu toții ne ofilim, ne împuținăm, pălim. Viața e o pierdere, noi toți o pierdem, pierdem mame, tați, tinerețea, părul, frumusețea, dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dus în Queensway spre a-mi îngriji frizura. Cincisprezece lire pentru că am fost atins de mâna unei femei. Pipița echipată cu halat și-a petrecut degetele prin părul meu și a spus cu vocea ei prostească: „Se împuținează“. „Cu toții ne împuținăm“, am răspuns eu. Cu toții, fluturând batiste sau făcând semne cu mâna, sau doar trimițând o bezea, cu toții ne ofilim, ne împuținăm, pălim. Viața e o pierdere, noi toți o pierdem, pierdem mame, tați, tinerețea, părul, frumusețea, dinții, prietenii, iubitele, forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
halat și-a petrecut degetele prin părul meu și a spus cu vocea ei prostească: „Se împuținează“. „Cu toții ne împuținăm“, am răspuns eu. Cu toții, fluturând batiste sau făcând semne cu mâna, sau doar trimițând o bezea, cu toții ne ofilim, ne împuținăm, pălim. Viața e o pierdere, noi toți o pierdem, pierdem mame, tați, tinerețea, părul, frumusețea, dinții, prietenii, iubitele, forma, motivația, viața. Pierdem, pierdem, pierdem. Să ne luăm viața. E prea greu, prea dificil. Nu suntem deloc buni la așa ceva. Încercați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
investiție. —Bine, dar ce-ar fi să fixăm o altă întâlnire? insistă David Stronge într-un mod mizerabil. Literalmente vorbind. Era ca noroiul. Nu prea am avut ocazia să stăm de vorbă, nu? Numai noi doi? Lumea începuse să se împuțineze. M-am uitat cu disperare în jur, sperând să găsesc salvarea, când îl zăresc pe Sebastian Shaw, cu bretonul lui răvășit, apropiindu-se de noi. —Sebastian, l-am strigat. Aici! Sebastian a avut bunătatea să se ofere să mă ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
băutură... Tot mai învăluitor sentimentul singurătății. Mă simt fără liman. Cei foarte apropiați mie, de care mă legau amintirile profunde ale vieții, fie au murit, fie s-au înstrăinat, eu depărtându-mă de ei. Legăturile de viață mi s-au împuținat, subțiat. Nu am, într-adevăr, un acasă, spre care să revin, să-mi ostoiesc felurite doruri, să-mi nască bucurii noi. Interesant mi se pare doar că mă simt și mai solidar cu mine după necazul cu acea ciudată boală-neboală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]