956 matches
-
vânăt, cu urme de gheare pe gât și gulerul cămășii ferfeniță, urla că o dă În judecată pentru tentativă de omor. „Tu ai Început, vierme de beci și târfă masculină prin pușcării!” „Ba tu ai lovit prima, scroafă slinoasă și Împuțită!” În cele din urmă, lucrurile s-au rezolvat aproape de la sine. Zic „aproape” pentru că el nu a dat-o În judecată, iar aia nici atât; În schimb, a făcut o jalbă la Securitate - unde Dordonea trebuia să se ducă În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
băi prostule, apucă plasa de jos și hai s-o ridicăm, să vedem ce căcat am prins În loc de pește. Hai, Lică, sus!” Plasa era plină de nămol, cochilii de melci, crengi putrede și pene de găinușă. Din nămol ieșeau resturile Împuțite ale unei căpățâni de crap de care atârnau o bucată de șiră și câteva coaste. „Al dracului animal”, zise cu mirare Încântată Scurtul, „a vrut mai bine să moară În nămol decât să-l prindă oamenii. Avea pe puțin cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și se zbătuse o vreme Între ele până să scape. Umpluse locul de pene lungi, nepământești, și de petice din cămeșoiul cel alb. Spaima lui cea mare culcase la pământ câțiva stâlpi de lemn Îmbibat cu un fel de păcură Împuțită. Copiii Își lipeau urechile de acei stâlpi care zumzăiau și ascultau ce-și spuneau unul altuia marii conducători ai lumii ori nevestele lor cele sclifosite, care se lăudau una alteia cu bijuteriile și minunatele veșminte pe care și le cumpăraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Fără să vrea, grăbiră pașii din ce În ce, până o luară de-a dreptul la goană, fără să le pese că stârneau cu zgomotele lor toate jivinele ce sălășluiau pe acolo. Nu le păsa că se târmoceau În noroiul Împuțit de pe marginea pârâului, că-și bășicau mâinile și obrajii În urzici, că se zgâriau și lăsau ațe și petice de țoale În spini. Răvășită, Valea se burzuluia În jurul lor. La o cotitură urlară de groază: de o cracă groasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ochii lor uriași, galbeni și orbi la lumina zilei, clipeau cu răutate, apoi păsările ucigașe Își descleștau ghearele păroase de pe ramuri, Întindeau aripi lungi, vărgate și pluteau, la numai câțiva pași de fundul Văii, În aerul care mirosea dulceag și Împuțit a gunoaie și a stârv. Talpa unui copil răscoli ouăle dintr-un cuib de șerpi. Celălalt, care venea În urmă, văzu mișcându-se În albușul cleios scurs din pielița ruptă a unor ouă câțiva pui negri de șarpe ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
asta și devenise din ce În ce mai tăcută. Spre bătrânețe mulți credeau că amuțise pe vecie. Cei care o știau Îi uitaseră glasul; se speriau atunci când o auzeau scoțând vreun cuvânt. La Eleșteu, Marin Purcaru Își scălda turma În nămolul călduț, putred și Împuțit ca s-o scape de rapăn, căpușe ori păduchi. Copiii atâta așteptau. Când porcii se azvârleau În apă să se răcorească, băieții, goi, Își alegeau câte un animal, se cățărau pe spinarea lui și Îl apucau zdravăn de urechile clăpăuge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi dădea lămuriri anapoda ori ridica din umeri. Porcii se speriau, dar nu aveau loc de Întors ori de țopăit, că s-ar fi scufundat În mâl. Grohăiau Înspăimântați și se grăbeau, cu micii demoni În spinare, să străbată apele Împuțite. Cum ajungeau la mal și prindeau pământ tare sub copite, se scuturau și o luau la goană. Oamenii, care nu uitau niciodată să-i aducă aminte că Îl votaseră, veneau la el să le facă dreptate de pe o zi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se zărea prin găuricea aia și nici nu se auzea; ceea ce ne Închipuiam noi, Însă, că se petrecea alături ne Îneca aproape În valuri grele și line de voluptate. Ne lipeam pe rând ochiul de acel iscoditor și tainic și Împuțit orificiu scobit În perete și Îi făceam și pe cei din jur părtași la cele (Închipuit) văzute și auzite: „Acuma o mozolește; i-a pus mâna pe țâțe; a Întins-o pe catedră (era acolo o masă veche, acoperită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Numai așa vom evita intrarea În rândul consilierilor a unor persoane care fac omenirea de rușine, vechi pupătoare de dosuri comuniste, profitoare fără scrupule ale vechiului regim. Dăm cuvântul unui cetățean indignat și revoltat de cățărarea unor astfel de dihori Împuțiți, fățarnici și agresivi În Consiliul Local. Ne relatează bunul om: «Păi, domnule, ăla al lui Untură-n Căciulă a fost un comunist de cea mai joasă speță. Din pricina lui nu puteam noi, oamenii de rând, să creștem În curte vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
situație, Căpitanul alor noștri s-a prezentat cu deosebit respect În fața arbitrului și l-a rugat să urmeze Întocmai regulamentul care prevede În asemenea Împrejurări pierderea cu 3-0 a meciului de către echipa organizatoare. Limbricul pizmătareț, Însă, a dus fluierul la Împuțita gaură ce-i ține loc de gură și care aduce mai degrabă cu un anus de maimuțoi sodomizat și a fluierat sfârșitul partidei. Nedreptatea strigătoare la cer i-a Îndemnat pe echipierii noștri să ceară, demn, socoteală acelei rușini a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din țâțâni. Îi striga celui ascuns dincolo de ea că nu e decât un nenorocit de Avogadro, o huilă, un lignit, un antracit, un Mendeelev, un protozoar și o euglenă, un mojar și o retortă, o alveolă pulmonară și un colon Împuțit - adică mațul curului, cum Îi traducea el lui Ghiță, care apucase deja o bâtă noduroasă de sânger, lucioasă de atâta mângâiat În palme, și se pregătea să deschidă ușa și să-l altoiască pe scandalagiu. Așchia de Neamțu nu aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de expertize criminalistice de către oameni specializați de la Județ, voia să vadă cu ochii lui cum haite Întregi și Întărâtate de câini polițiști iau urma hoțului și, sprijiniți din aer de elicoptere, Îl găsesc și-l Încolțesc În vizuina sa de Împuțită mustelidă. Individul care nu merita să facă parte din specia umană ar fi urmat să fie bătut pe pielea goală, În mijlocul satului, cu crengile și acele pinului pe care Îl mutilase, apoi s-ar fi cuvenit castrarea și amputarea labelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu au nici o relevanță, cele peste 300 de biserici demolate la Paris, care pentru vedere ar fi mai ceva decât o bârnă respectabilă în ochiul lor, ci văd micul pai din ochiul lui Ceaușescu, care modernizând, pe bună dreptate, cloaca împuțită și mizerabilă numită București și alintată parcă în derâdere „Micul Paris”, nu a avut încotro, când s-a împiedicat de 3(trei, nu trei sute) biserici, dintre care două le-a mutat, iar una, care și așa era o dărăpănătură, ce
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
geantă și dai fuga în apartamentul lui, ca un iepure scăpat din capcană. Nu încerca să-mi spui că nu ești îndrăgostită de el. Brigit a făcut o pauză. —în ultima vreme nu ți-ai mai luat periuța de dinți, împuțito! Nu te mai speli pe dinți? Ba da, am spus eu roșind. — Aha! a exclamat ea. AHA! Totul devine limpede. Ai o periuță de dinți nouă. Una care locuiește în apartamentul lui Luke. O periuță de dinți specială: periuța draaagostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și neconvențională, asta era limpede, dar îmi venea greu să cred - așa cum pretindea unul dintre mesaje - că aruncase cu un scaun după unul dintre editori. Sau că, în timpul unei ședințe, o făcuse pe una dintre fostele directoare de marketing „curvă împuțită“. Pur și simplu, nu se putea ca poveștile alea să fie adevărate. În primul rând, cei de la Mather-Hollinger n-ar fi permis ca o persoană să se comporte în felul ăsta în clădirea lor sau față de angajații lor. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că locuiești într-o cutie de pantofi, am realizat, ținându-mi părul cu o mână. Nu era deloc bine. Eram încă îmbrăcată cu cămașa cu nasturi până jos și cu fusta din ziua precedenta. Cămașa pe care o catalogasem ca împuțită și jegoasă în după-amiaza trecută, era acum atât de respingătoare, încât mi-am dat-o jos, am făcut-o ghem și-am aruncat-o în coșul de gunoi. Câhhhhhhh. Niciodată nu mă mai simțisem atât de dezgustător în toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu-adevărat distractivă - primirea, după două săptămâni, a unui manuscris inevitabil încropit, cel puțin pe sfert, să cer rescrierea unor capitole întregi, să-l hărțuiesc pe bietul și epuizatul autor / scriitor să mai lucreze în plus și să predau mormanul împuțit de rahat spre producție în... încă două săptămâni. și asta de patru ori. — Dar știi, Vivian, asta înseamnă mult de lucru, am repetat uluită. Poate s-ar putea ca un alt editor să ia una dintre cărțile astea. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
avea ceva incredibil de arogant. — Eu! urlă Henry. — Tu și cu mai cine? Tu n-ai fi în stare să astupi nici o gaură de șoarece, nici dacă te-ai chinui toată ziua! Wilt se ridică în picioare. — Căcăcios mic și-mpuțit! zbieră el. Mucosu’ dracului și... Ți-o spun sincer, Henry, mă așteptam la mai multă cumpătare din partea ta, îi spuse șeful Catedrei de Studii Liberale după vreo oră, când nasul lui Wilt încetă să mai sângereze, iar asistenta colegiului îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
elevi? în viața mea nu m-am atins de... — Bun, dar oricum ai folosit un limbaj agresiv. Bob Fenwick avea ore în clasa alăturată și te-a auzit cum îi spuneai lui Allison ăla că e un căcăcios mic și împuțit și un cretin cu mintea pervertită. Și-atunci te mai miri că te-a pocnit? Presupun că nu, răspunse Wilt. N-ar fi trebuit să-mi ies din fire. îmi pare rău. — în acest caz o să uităm pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
trosnit totuși marți pe elevul din clasa de Tipografi. Asta dovedește că e capabil de acte de violență irațională. — Greșiți din nou. Tipograful l-a trosnit pe el, zise Braintree. — Dar abia după ce Wilt l-a numit căcăcios mic și-mpuțit, observă domnul Morris. Oricine intră la anul III Tipografi și îi spune așa ceva unuia dintre ei are nevoie de un control la cap. Știți că l-au ucis pe bătrânul Pinkerton, bietul de el! S-a sufocat cu gaz la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-aș mort! îi răspunse ea și ieși pe punte ca să mediteze. Femeia își aținti privirea asupra apei întunecate de sub ea și se gândi la șobolani, la moarte, la întoarcerea la sărăcie și la eliberare. Paradigma șobolanului. Lumea era un loc împuțit. Oamenii erau obiecte pe care le foloseai și apoi scăpai de ele. Era filosofia personală a lui Gaskell, iar acum el scăpa de ea. Și o simplă alunecare pe puntea uleioasă i-ar fi rezolvat toate problemele lui Sally. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și vorbise. M-am întrebat dacă domnia tăcerii luase sfârșit sau, pur și simplu, în buimăceala trezitului din somn, uitase de ea. — Mă bucur, i-am replicat, nevrând să stric lucrurile pomenind de ceea ce tocmai se petrecuse. — Mai mergem în împuțitul ăla de Vermont astăzi? m-a întrebat ea. Fiecare cuvânt, fiecare propoziție nouă îmi dădea speranțe prudente. — Peste vreo oră, am spus. Uite, Lucy, suc, pâine prăjită și ouă. În timp ce mă aplecam, ridicând mâncarea de jos, pe chip i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în Newfane, un sat prin care trecuserăm deja, cu vreo cincisprezece kilometri în urmă. Am intrat în birou și am sunat la amândouă, dar nici unul nu avea camere libere. Când i-am raportat rezultatul, grasul s-a arătat nemulțumit. — Turiști împuțiți, a zis el. E abia prima săptămână din iunie și sezonul e deja în toi. În următoarele treizeci de secunde, am rămas toți în cerc, cu mâinile în buzunare, urmărind procesele mentale ale tatălui și fiului. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Am făcut cum a vrut el, unchiule Nat. Am închis ochii și am băgat coceanul ăla plin de vinișoare în gură și, puțin câte puțin, l-am înghițit pe tot. A fost oribil. Nasul mi se freca de vintrea lui împuțită și bietul meu stomac se zvârcolea tot pe dinăuntru, dar știam ce fac și mă bucuram. Tocmai când era gata să ejaculeze, l-am scos din gură și l-am terminat cu mâna, în așa fel încât prețioasa spermă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe la ora patru, când ușa se deschise (nu ușa biroului, eu eram deja în lumea mea, din care Portia se vede ca într-un acvariu) și apăru tata, înalt și mai ales slab, cu fața mare, osoasă, și mai ales împuțit. Își puse cojocul la uscat pe scaunul între picioarele căruia încălzea minisoba electrică - de ce să-l usuci, întreb, doar nu plouă afară. Nu, dar acolo de unde vin eu e destulă umezeală. În septembrie se împliniseră doisprezece ani de la moartea tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]