1,038 matches
-
facem cunoștință cu ei. Gavrilă e voinic, foarte masiv și se pare că suferă din această pricină, deoarece mormăie ori de câte ori tovarășii glumesc pe seama staturii sale. Gavrilă e «un uriaș cu suflet de prunc», Călin e cumpătat, Iordache și Bucur «se-mpung în cuvinte», cei doi munteni care mai sunt în brigadă «tac îndelung», «Cercel e vârstnic» și l-a cunoscut pe Roaită, iar Costea «e vesel și înflăcărat». (...) Asta e tot ce ne spune poetul despre eroi, și suntem obligați să
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
măgulitoare, îl bătea cu vorbele amical pe umeri, îi făcea mulțime de gingășii nespuse, în vreme ce publicul asista respectuos la o întrevedere ce s-ar fi părut că nu-l privește. Repede însă, N. Iorga redevenea nemulțumit. Pacientul era disprețuit, mustrat. Împuns cu degetul în direcția coastelor și, printr-un proces clamoros, condamnat vindictei publice. În cele din urmă, conferențiarul, amărât, dădea semnele unei decepțiuni universale. În sentințe biblice se ridica asupra patimilor mărunte, se închidea în negura de fum a unei
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
argintul” din Marcu. Suma respectivă nu trebuie luată à la lettre. Ea nu reprezenta mare lucru, aproximativ zece mărci germane vechi, cam douăzeci de euro. Pentru Însuși Mesia e o sumă absolut jignitoare! După Exod 21,32, „dacă un taur Împunge un slujitor sau o slujitoare, să se dea treizeci de didrahme de argint stăpânului lor”. Isus echivalat cu un rob Împuns de taur! Conexiunile scripturistice trimit la Zaharia 11,12 (kaˆ œsthsan tÕn misqÒn mou tri£konta ¢rguroàj) și, desigur
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cam douăzeci de euro. Pentru Însuși Mesia e o sumă absolut jignitoare! După Exod 21,32, „dacă un taur Împunge un slujitor sau o slujitoare, să se dea treizeci de didrahme de argint stăpânului lor”. Isus echivalat cu un rob Împuns de taur! Conexiunile scripturistice trimit la Zaharia 11,12 (kaˆ œsthsan tÕn misqÒn mou tri£konta ¢rguroàj) și, desigur, la episodul vinderii lui Iosif de către frații săi ismaeliților. După Gen. 37,28, Iosif a fost vândut pe douăzeci de galbeni
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
zise cu glasul lui moale și mângâios : - Lasă-l, săracu’, asta e munca lui. Hai, fată, toarnă și tu în coș, că-l trezesc eu pe morar. Ghebosul se ridică iar sarcina din spinare i se văzu mai bine. îl împunse cu codiriștea pe morar. Acesta căscă speriat ochii, se sculă, apoi frecă între arătător și degetul mare făina nouă. Grăunțele erau uscate ; morarul presă pietrele și se trase apoi la loc. Somnul însă îi pierise. Rămase privind în gol, cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și oameni de strânsură, fără tain și răzbind care cum apuca la merinde. Ca mai umblat și mai în vârstă, în fruntea lor era acest Jorjâcă Bârcă, om răutăcios și spurcat la gură. Te spinteca negru cu privirea și te împungea cu două suluri albe de păr pieptănat din cărare ca două cornițe cârlionțate. Mic, gros, și plin de sine, se învârtea printre căruțe, ascultat cu sfințenie de podvodari. „N-aveți mâncare ?” zicea el. „Ați muri de foame de n-aș
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
botanică Însuflețită, Capitolul Unsprezece a tras cutia de sub pat și a deschis-o. Înăuntru erau două coronițe de nuntă făcute din frânghie și, Încolăcite ca șerpii, două șuvițe lungi de păr, legate fiecare cu câte o panglică neagră, sfărâmicioasă. A Împuns una dintre șuvițe cu degetul arătător. Chiar În acel moment un papagal a țipat, iar fratele meu a sărit, a Închis cutia, și-a vârât-o sub braț și a coborât cu ea la parter, la Desdemona. Ea era Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fost convocați astăzi la poliție pentru interogatoriu. Regele autoproclamat al Ordinului Islamic este Robert Harris, de patruzeci și patru de ani, de pe Bulevardul Dubois, numărul 1429. Victima, pe care acesta recunoaște că a lovit-o cu un levier și a Împuns-o În inimă cu un cuțit de argint, a fost James J. Smith, de patruzeci de ani, un negru care locuia În reședința familiei Harris“. Acest Harris, care a ajuns să fie cunoscut drept „ucigașul vrăjitor“, se Învârtise pe la Templul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Dar În mașină, mergând pe West Grand Boulevard, cu cu senzația acută că e de prisos, trecu pe lângă farmacia Rubsamen - un spațiu cu geamuri murdare și cu o firmă de neon care pâlpâia până și ziua - și simți cum Îl Împung vechile ispite. În următoarea zi de luni Milton deschise noul bufet. Îl deschise la ora șase dimineața, cu un personal nou, format din doi angajați: Eleni Papanikolas, Îmbrăcată cu o uniformă de chelneriță pe care și-o cumpărase din banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și s-a Întors pe-o parte. S-a târât până la mine și și-a pus capul pe umărul meu. A rămas acolo, respirând. Apoi, cu ochii Închiși, și-a băgat capul sub pernă, cu mine. A Început să mă Împungă cu nasul. M-a gâdilat cu părul pe pielea de pe gât și apoi pe organele sensibile. Și-a fluturat genele, ca pe niște aripi de fluture, pe bărbia mea. M-a adulmecat cu nasul În adâncitura de pe gât. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am uitat În sus, spre lampa circulară de pe tavan. Luce mai avea și o altă lampă, pe un suport, și o Înclină În așa fel Încât să servească scopului său. Îi simțeam căldura Între picioare În timp ce mă apăsa și mă Împungea. În primele câteva minute m-am concentrat la lampa circulară, dar până la urmă, trăgându-mi bărbia În piept, m-am uitat În jos și am văzut că Luce ținea brândușa mea Între degetul mare și arătător. O Întindea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
definiție. Haina mea verde deschis era descheiată. Mai târziu În acea zi aveam programată o Întâlnire cu Luce și părul mi-era spălat, chiloții curați. Aveam vezica plină, așa că mi-am Încrucișat picioarele, amânând să mă duc la toaletă. Mă Împungea teama. Tânjeam să fiu ținută În brațe, mângâiată, iar acest lucru era imposibil. Mi-am așezat mâna pe dicționar și m-am uitat la ea. Subțire, de forma unei frunze, avea pe un deget un inel de sfoară Împletită, primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de la bun început stratagema. Poate se mai dumi rește puțin, până-și dă seama. Se ridică anevoie și, cu ajutorul ei, își sprijină spatele de perna făcută sul. — Șarlatani or fi, replică ea furioasă, dar ceea ce fac nu sunt simple prostii. Împunge vehementă cu bărbia înainte. — Le-am aflat chiar din gura lui Flaccus Vascularius. — ăla pe care l-am mustrat pentru că a dansat pe scenă? se minunează împăratul. Livia nu catadicsește să-i răspundă. Flaccus Vascularius deci, mustăcește Augustus. Prietenul lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chip cu tine, străpunsă pretutindeni de ace. Îi apasă ficatul. — Aici. Atinge rana de la genunchi: — Și aici. Probabil că și aici, își freacă principele șalele înțepenite. Cu o forță nebănuită, Livia îl răstoarnă într-o parte pe pat și-l împunge dureros cu degetul în vânătaia lăsată de clismă: — Și aici. Bătrânul nu are timp nici să protesteze, nici să se dezmeticească. Cu o răsucire din încheietura mâinii, împărăteasa îl trântește la loc, în șezut, și îi aranjează grijulie perna la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încredințate procuratorilor. — Ia nu-mi mai împuia urechile cu cuvântul ăsta, îl repede principele. Procuratori în sus, procuratori în jos. Nu sunt decât niște perceptori nenorociți și nimic altceva. Se rățoiește înfuriat: — Datori să dea socoteală direct conducerii imperiale, pricepi? Împunge cu degetul în aer către el. — Adică ție, reprezentantul meu. Hârâie răgușit. — La tine trebuie să ajungă toate încasările și cheltuielile. Își drege ușor glasul. — Indiferent dacă au în subordinea lor provincii imperiale sau senatoriale. — Așa e, luminate stăpâne, îndrăznește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este netedă, deși ferecată în armături de bronz, așa că se saltă pur și simplu pe el. Augustus își stăpânește cu greu un zâmbet de satisfacție când îl vede foindu-se, ușor panicat. Plăcile masive de metal și încuietorile solide îl împung probabil în părțile moi. Lasă să treacă un timp, apoi spune cu severitate: — Despre ce e vorba? Pământiu la față, Ianuarius are puterea să se uite în ochii principelui: — Narcissus e un băiat liniștit și la locul lui, mărite stăpâne
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
față și la minte, articulează cu greutate: — Am încercat să-l fac să înțeleagă, stăpâne, că e o nebunie, dar degeaba... Cum de a întâlnit-o, că doar n-or fi fost invitați la banchete împreună? se interesează Augustus. Îl împunge din priviri. — Și nici la teatru nu cred că fiicei lui Plautius Silvanus îi este îngăduit să meargă neînsoțită. Pentru a doua oară, instinctul lui Ianuarius intră în alertă. Vocea împăratului nu aduce deloc a mânie. Dimpotrivă. Distinge ceva mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
uscat. Nu mai e vorba de pradă, ci de supraviețuire. A lui și a lui Flaccus Vascularius. Pretorul Primarius Nato le-a spus o răspicat. Îngaimă cu greutate: — În casa lui Libo se petrec grozăvii... — Și tu de unde știi? îl împunge ironic Augustus. Ai luat parte la ele? Joacă teatru, își zice disperat Trio, văzându-l cum își bulbucă în bătaie de joc ochii și apoi îi dă peste cap. Insistă totuși: — Le cere noaptea spiritelor morților să-i deschidă porțile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și nemuritoare. Se ridică greoi. Îi dă ocol celuilalt, țintuindu-l încruntat pe sub sprâncene: — Ție și lui Flaccus nu vă e frică să aruncați asupra unui senator, terfelindu-i onoarea, acuze pe care alții vi le-ar putea aduce vouă? Împunge cu degetul în aer înspre el. — De unde știți că face farmece și că versurile lui sunt des cântece? Trio Fulcinius se zbate să formuleze un răspuns coerent. Nu mai are timp. Asta înseamnă că voi înșivă vă ocupați cu magia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un mare admirator al lui Cicero, declară brusc Velleius Paterculus. — Și al lui Homer, încearcă Vinicius să atenueze impactul vorbelor lui. Tânărul nu se lasă întrerupt. Insistă: — Deși Cicero a fost republican, iar pe mine mă pasionează monarhia... Sallustius îl împunge din priviri: Înseamnă că zburzi acum ca peștele în apă! Paterculus preferă să nu răspundă. Și cam ce apreciezi la Cicero? vrea să știe Calpurnius Piso. — Probitatea politică, elocvența lui curajoasă și devotamentul patriotic. — Ei, pe naiba! i-o întoarce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în ajutorul protejatului său: — Scrie o istorie a Romei. — O! O! plesnește zgomotos din palme Sallustius. Rânjește și el batjocoritor. — Un confrate, deci? Labienus îi taie elanul cu o remarcă acră: — Nu huli până nu afli despre ce e vorba. Împunge cu degetul spre Titus Livius: — S-ar putea ca unii să-și dea seama într-o bună zi cât de verbos și inexact ești. Istoricul se aprinde la chip, însă refuză să răspundă provocării. Claudius râde mânzește. Nu-i displace
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să negi? întreabă cu un calm suveran Agrippina. O arată cu degetul întins surorii și soacrei: — Vrea să pună mâna pe banii lui Sulpicius Quirinius și apoi să se mărite cu Scaurus. Acuzata tace de data aceasta. — Ce crezi? o împunge în continuare Agrippina. Că numai eu am aflat tainele tale de femeie ușuratică? Dacă și parvenitului ăluia de Quirinius i-a trebuit nevastă tânără și de familie nobilă! se strâmbă Vipsania. — Toată Roma știe cât ești de șireată și de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
miere și asezonați cu chimen. Râde printre îmbucături. Asta zic și eu civilizație! — Ce? se interesează politicos Gallus. — Am ajuns să ne delectăm cu monstruozitățile de care fug toate patrupedele. Își linge degetele. O mâncare cu adevărat pe placul zeilor. Împunge în aer. — Nu-mi lipsește niciodată de pe masă. Asinius Gallus surâde măgulit și abia după ce-l vede pe Libo cât de cât îndestulat se servește și el de pe celălalt platou. O livadă în miniatură. Mere, pere, prune, gutui, moșmoane care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pusio. — Îndepărtează săbiile ale căror muchii ori vârf s-au tocit și nu mai sunt bine ascuțite, îi explică printre dinți instructorul. Scoate un șuierat mânios. Ca și cum el s-ar face vreodată de râs cu niște luptători care doar se împung precum copiii. Cine mai e în lojă alături de principe? întreabă. Nu că l-ar interesa în vreun fel. Pusio mijește ochii: — Tiberius Nero și cu fiu-său... Își plesnește mirat palmele. — Ia te uită! Drusus poartă pretexta! Păi, l-au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un amfiteatru, ci două. — Cum două? se înfurie Pusio. Ce, își bate joc de el? Ridică tonul mânios: — Vrei să mă prostești? — Nu te prostesc eu, ci ești așa cum te-a făcut mă-ta, răbuf nește cu năduf Rufus. Îl împunge cu degetele rășchirate: — Sunt două teatre de lemn... — Cum două? — Repeți întruna: cum două? cum două? îl îngână celălalt. Mai bine taci din gură și ascultă-mă. Trage adânc aer în piept. — Două teatre, spațioase și unul, și altul, lipite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]