484 matches
-
larg. Ceva enorm și tare se înșurubează în mine, mai adânc, și vocea oribilă a polițaiului zice: — Așa, prietene, relaxează-te. Și număr: 12, 13... Înșurubarea se oprește. Chestia aia imensă și tare se retrage încet, aproape de tot. Apoi se înșurubează din nou adânc. Încet ca limba a unui ceas, apoi mai repede, degetele unse ale polițaiului se înfig în mine, se retrag, se înfig, se retrag. Și, în urechea mea, vocea bătrână a polițaiului, vocea de criblură și de scrumieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Dă-mi drumul, ca să-ți pot descuia cătușele. Eu sunt, Helen. Helen? — Helen Hoover Boyle. Ce, ai uitat? zice polițaiul. Acum două nopți exact asta îmi făceai tu mie într-un candelabru. Helen? Lucrul ăla enorm și tare încă e înșurubat adânc în mine. — Chestia asta se cheamă vrajă de stăpânire. Am tradus-o abia acum vreo două ore. În clipa asta sunt vârâtă în subconștientul ofițerului cum l-o fi chemând. Eu îi fac numărul. Talpa tare și rece a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cloaca plină de păcate azur noapte de vis zbucium candoare, răspuns găsit iertare femeie mamă de viață dătătoare. Veșmânt purtat de iele gândul pribeag rănit aleargă din sferic în cercuri pierdute cotrobăie prin valea sufletului raze de stele în ochi înșurubează cu măști de neant pulbere speranțe pe aripi de inorog în dans prin cețuri veșmânt purtat de iele acoperă-mi rana din stele ce ard tăcere nescrisă poartă deschisă spre infinit de nourii pe înalt de ceruri vuiet de vânt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ei general de interes în viețile oamenilor din jurul ei, părea complet posibil ca Vivian să-și dea seama abia atunci eu eram îmbrăcată într-o rochie albă și că pe cap aveam un voal brodat, amplu și greu. Vivian stătea înșurubată în apartamentul nupțial de patruzeci și cinci de minute, deși stabilisem o întrerupere de doar cinci, iar Mandy și Lucille începuseră să ne dea târcoale, ca o haită de câini gata de atac. Mama se așezase într-un colț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Era de datoria ta să comunici cu arma crimei cum o face un ucigaș care se respectă, să-i pipăi cătarea, patul, să te uiți în gaura neagră a țevii și să-i cauți ghinturile alea care trebuiau să-ți înșurubeze glonțul în piept. Tu însă habar n-aveai nici cîte cartușe îți rămăseseră în încărcător, ai făcut-o de mîntuială, ca să te speli pe mîini și să scapi repede, fără pic de demnitate. Ce ironie a sorții că numai pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
puncte“? Completează tu punctele de suspensie pentru mine sau le completez eu pentru Hedda. Comprende? Meeks mai încercă o dată să mă intimideze: — Bleichert, te pui cu cine nu trebuie! Mi-am scos revolverul, m-am asigurat că amortizorul e bine înșurubat și l-am armat. — Nu, tu te pui cu cine nu trebuie. Meeks se întinse după un șip de pe măsuța de lângă biroul lui, își turnă o tărie și-o dădu pe gât. — N-am dat decât de o pistă moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai văzut! Păi voi n-aveți, ca toți roboții, plăcuțe de platină? — Astea le-avem, cu astea funcționăm, zise comandantul Felix S 23. — Mă și mir cum reușiți, rosti oarecum mai cu blândețe bărbosul și lăsă automatul în jos. Hai, înșurubați-vă. Și doamna? — Eu sunt turnată - răspunse cu demnitate Getta 2 - și nu mă pot desface. — Tot de la Drăgănești? — Tot, minți Getta 2. — Ați găsit ceva? îi întrebă bărbosul pe tovarășii săi care, între timp, cotrobăiseră prin magazie. Numai ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
facem acum. Și-a luat fiii de mână și l-a urmat pe Iuda în cortul unde Iacob trăgea să moară. Eu am rămas cu restul servitorilor lui Zafenat Paneh-ah și i-am urmărit cum dispar în satul prăfuit. Eram înșurubată în pământ, tremuram, furioasă că nici unul nu mă recunoscuse. Dar eram și ușurată în același timp. Benia m-a condus spre locul unde servitorii ridicau corturile pentru noapte și am așteptat acolo. Nici n-am avut timp să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Cocorăscu, iuțită, către budă, de nevoile cafenii ale cărnii. Trupul bălegos și zburlit al stăpânului casei, Vatracan Cocorăscu, mânând porcii dintr-un jilț, cu furtunul ciubucului de cireș îmbrobodit în jurul gâtului și cu piesa de chihlimbar, de introdus în gură, înșurubată în fund. Zece metri mai gios, pe mâna dreaptă, Casa Oștirii. Tot pe dreapta, lăfăindu-se ca o imensă pasăre Rock, deasupra pivnițelor arse ale banului Racoviță, Miliția Capitalei. - Hai că te-am filmat, scămoșatule, că la sânul tău, inima
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de vreo zece ori mai mult, de pe cotor. Și-o învăță ca, întorcînd capul în partea în care nu I se afla Maestrul, să clacsoneze din gură. Și să semnalizeze, ridicând o mână, spre stânga. Reintrat în Cabinet, cu prada înșurubată pe mădularul său viguros o vreme, has-Satan evită s-o răstoarne pe Gabriela peste triunghiul amoros format din spectrul Profesorului Eliade - fermecătoare - Genel, pentru a nu le nărui acestora spectaculos media de cultură. Dar chiar și atunci când o răsturnă, moara
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
său contrasemnează-ntr-o unică noapte toate notele administrative nesemnate în ultimele luni. 172 DANIEL BĂNULESCU început, în bătaie de joc ("Dumneata nu te-ai simțit nicicând așa de părăsit, încît te-ntrebai de ce să te mai consideri femeie?"), îl înșurubează în canapeaua de lângă șoldul dumneaei, adolescentin și cam analfabet, îi suflă fumul în ochi și suspină: - Spune-mi, suflete, te-au dat dușmanii afară? - Da, doamnă. - Și ce să-ți fac eu?... Pun pariu că nici măcar nu-ți trece prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cum implora, pe vremuri, și bietul baschetbalist Bibi). - Ciupește-mă la pix, să-ți fie bine! - Dacă mor cumva, mă trezești! Pe coridoare, se întindeau, în pas alergător, ca la companiile de pompieri, rolele de maț, cu pulpa lucioasă. Se înșurubau racordurile la hidrante. Furtunurile elegante, cu muștiucul subțire, se zvârcoleau, când scuipau duș peste cei lipsiți de control sfincterial. Mandravela susținea, evident după ureche, "că-n cursul perioadelor de agitație, puseele catabolice fiind intense, pacientul pierde din lichide prin transpirație
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
obiect, cu excepția capacului de la bazinul WC-ului, acolo unde știa că o aștepta răspunsul. A recuperat un prosop umed care fusese aruncat în chiuvetă și l-a stors, după care l-a întins pe marginea căzii ca să se usuce. A înșurubat la loc capacul de la sticla de șampon pe care a pus-o apoi la loc în dulap. După care a dat drumul la apă în cadă, ca să lase să se scurgă un gândac mort. Într-un final, a tras adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu era foarte departe. Am salutat barmanul, care mi-a zâmbit complice (tâmpitule!) și am ieșit. Trotuarele erau ude. Câțiva stropi ne mângâiară obrajii. Lola mă luă de braț și se ghemui lângă umărul meu. Parfumul ei tulburător mi se Înșuruba În creier. În toată ființa. Trecătorii păreau foarte urâți. Urâți și, mai ales, lipsiți de noroc. Mișunau prinși În lațul nevoilor de zi cu zi, care-i făceau atât ne neimportanți, de caraghioși, de proști. Doamne, cum de puteau fi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bărbați musculoși roteau scuturi de lemn pe deasupra creștetului și lanțuri cu zale uriașe de fier, pe care nu le-ar fi ridicat într-o mână. Puneau apoi scuturile la picioarele lor și luau arcuri și măciuci indiene, cu care se înșurubau împrejurul propriului corp, ca vârtejurile de nisip în deșert. Shams trăia într-o lume secretă, Omar - într-o lume rarefiată. Prietenia venea, pentru fiecare, ca uscatul după potop. Omar nu mai găsise atâta răbdare și atâta tandrețe străluminată de la dispariția
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Hai! GRUBI (Aruncându-și și el mucul țigării în groapă.): Hai! (Cei doi încep să lucreze din nou aplecați peste groapă; își schimbă des instrumentele, se ajută unul pe altul; icnete de efort, izbituri; amândoi învârt HYPERLINK "file:///cite"câte ceva, înșurubează piese invizibile.) BRUNO: Parcă s-a mal lăsat... GRUBI: Țțțț... BRUNO: Dacă vrei să se strângă... scoate... scoate capacul. GRUBI (Extrem de concentrat.): Unde-i? Unde-i? BRUNO: Ia! GRUBI: Uah! BRUNO: Am scăpat-o! N-o vezi? GRUBI: Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nări disprețuitoare și sprâncene proeminente și când Îi reconstitui imaginea În minte, el nu se ridică niciodată de pe scaunul tare pe care stă cu picioarele lui subțiri Încrucișate, cu ochii sticlind de atâta sănătate și spirit, În timp ce degetele lui lungi Înșurubează Într-un țigaret jumătatea un țigări Caporal Vert. Puține piese din poezia modernă universală se pot compara cu poeziile din volumul lui Lira cea grea, dar din nefericire pentru celebritatea lui, franchețea absolută cu care și-a exprimat antipatiile i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
meu chiar se potrivește. Dar la tine simt că e altceva, care te sperie, ceva care vine de peste tine. Va încerca să se apropie ea de mine, schimbându-și locul pe canapea. Se va răzgândi, foindu-se doar, ca și cum își înșuruba mai bine fundul. — Vine poate de peste noi. Poate ai avut dreptate. Ne-am mai întâlnit cândva. Și ce-i cu asta? Nu-i mai important că suntem, acum, aici? Chiar nu crezi că-i mai important? Voi zâmbi. — Ai început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe fereastră. M-aș întinde nițel... Tu ce faci? Nu așteptă răspunsul. Luă din raft o cărțulie pe care Florence o identifică imediat după copertele verzi și intră în dormitor tîrșindu-și pașii. Când se trezi, Șerbănică o găsi tot acolo, înșurubată în scaun, cu ochii pe fereastră. Fulgii se așterneau mari și cuminți învăluind seara în giulgiul alb. Maiorul sorbi din ceașcă. Încercă s-o țină în mână împreună cu farfurioara, dar degetele îi tremurau prea tare. ― Am avut la un moment
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întors: ― Te înșeli, papa! Ai să te convingi în curând... Și-acum, cred că putem merge la culcare. Nu-i răspunse nimeni. Se răsuci surprins. Oamenii îl priveau apăsat, cu fețe de piatră. De piatră păreau și trupurile nemișcate. Înțepeniseră, înșurubați în scaune, pregătiți pentru o lungă așteptare. ― E absurd! exclamă Matei. Cât poate să dureze veghea asta? Popa se mișcă în fotoliu: ― Dumneata ești convins că până mâine dimineață pânzele nu dispar? Dacă-i așa, du-te și te culcă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pentru a deschide o discuție serioasă. Gătește și ne servește micul dejun, dar, cum ne așază farfuriile dinainte, iese fuga din bucătărie și urcă la etaj, să facă paturile. După aceea, se ocupă de tot felul de treburi prin casă: înșurubează becuri, bate covoare, repară ferestre. Nu am ce face, va trebui să pândesc o ocazie ceva mai târziu, pe parcursul zilei. Aerul dimineții e rece și cețos. Îmbrăcați cu pulovere, ieșim pe terasă și cercetăm pajiștea umedă, înecată de rouă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
explice științific invențiile unor creatori autodidacți. Steaua Polară - acest felinar în capul de oiște al Cosmosului. Să fie, oare, Pământul o rezervație a Căii Lactee? Omul modern tinde să dizolve toate utopiile. Absolutul nu poate fi abordat cu idei infantile. Mai adânc înșurubați în absolut erau plugarii secolelor trecute decât actualii constructori de rachete interplanetare. Marile împliniri din știință și din artă sunt potențate de revelații. Am impresia că întreaga materie este logodită cu geometria. În orice gând profund este inclus și un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și turbulenți. Gloria are un singur cusur : incomodează atât pe posesor cât și pe cei din jur. Zbate-te pentru glorie! Dar ferește-te de copita ei. Râvnim podiumul regal al artei. Nu și urcușul până acolo. Noi, românii, suntem înșurubați în univers prin speranța fără de sfârșit a lui Brâncuși. Capodoperele se spală pe mâini cu ifosele timpului. Oamenii de geniu nu pot intra în uitare. Pentru că au gabaritul depășit. Geniile au făcut lumină chiar și din răutatea semenilor. Creatorii de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în adevăr și viceversa. Absența rațiunii invită tirania pe tron. Pe români, i-a așezat Dumnezeu prea aproape de colții tigrilor. Cam după un secol, de la scrierea lor, cărțile de istorie devin de necitit. Istoria contabilizează scrumul incendiilor planetare. Viața este înșurubată în cea a timpului tău. Popoarele subdezvoltate se străduiesc să supraviețuiască prin prolificitate. Barbarul duel era totuși o chestiune de ecologie morală. Responsabilitatea profesorilor este imensă. Dacă Hitler nu ar fi fost respins la Academia de Arte Frumoase,istoria secolului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vreme aștepta, ea, să urmeze. De data aceasta, lui Durlig, nu-i mai alunecară picioarele, ca de pe sofa, ori, ca de pe bătrânul pat de țară, fără cap și fără coadă, cum zicea, el, mereu, că e. La momentul potrivit, își înșurubă picioarele în metalul din partea din spate, a patului, și se împinse cu atâta putere, încât, ea, gemu: he! nebunule, că o să pătrunzi cu totul în mine. Nu chiar, nu te teme. și se opinti din nou. Apoi se liniști. De
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]