185,071 matches
-
finală este de închegare, și biografia personajului este credibilă. Ca roman erotic, se comportă bine, există câteva femei remarcabile chiar, bine individualizate, trecând peste condiția de personaj și constituindu-se în metafore. Cartea aceasta merită cumpărată mai ales pentru a înțelege multele fațete ale exilului interior, relatarea eșecurilor și naufragiilor unei vieți comune, deși întinse pe mai multe meridiane și paralele, sau lipsa de orizont în care te trezești atunci când trecutul ți-e amputat, totul dizolvat la nivel estetic într-un
Despre evrei și orașe minunate by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14671_a_15996]
-
de refacere? Nu pentru că mă trag eu de acolo, de bună seamă, nu pentru asta, bineînțeles, ci pentru faptul că are din belșug ce să ofere acțiunilor restauratoare. Asemenea Constanței și poate și mai mult. Cine cunoaște Brăila mă va înțelege, dar eu mă adresez și acelora care nu o cunosc sau au cunoscut-o în fugă. Este mare păcat să se deprecieze, cum se întâmplă acum, și până la urmă să dispară, ceva ce a fost bine conceput și înfăptuit, în
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
disciplină vine să dubleze etnologia clasică aflată în plină criză de concepte, de metodă, de perspective. "(Carmen Huluță, în Con-text-ul final) Aduce proiectul acesta cu un ritual de trecere. Unul reușit, din moment ce am trecut de eclipsă, suficient de teferi ca să înțelegem și să apreciem așa cum se cuvine cartea de față. Numele celor care au alcătuit arhiva și au regizat ritualul: Daniela Alexandrescu, Carmen Huluță, Cosmin Manolache, Irina Nicolau, Ciprian Voicilă. Lecturile la zi v-au propus pe această pagină două cărți
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
primul rînd, împotriva ideologizării artei, a transformării teatrului în instrument sociologic. "Avangarda înseamnă libertate", spune Ionescu în primul din cele două eseuri despre avangardă, însă într-un moment și un loc nu foarte propice libertății în felul în care o înțelegea Ionescu. Note și contranote e o carte extrem de interesantă nu doar pentru exegeții dramaturgului, dar și pentru dezbaterea de idei din Europa occidentală a perioadei imediat următoare celui de-al doilea război mondial. Eugen Ionescu e un înotător împotriva curentului
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
M-a ros mereu îndoiala - cât e apreciere sinceră și cât gestică interesată în ce s-a scris. Într-un caz am și rupt orice relații cu un distins critic literar și foarte bun jurnalist în clipa în care am înțeles că din persoana mea îl interesa cel mai mult partea care-i putea înlesni publicarea de texte în Adevărul. Firește, de aici și până a spune precum criticița Marcu în România literară că Andrei Pleșu sau Ileana Mălăncioiu au vorbit
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
Există, cred, un adevăr al faptelor, grăitor prin el însuși, dar și unul al interpretării lor: subiectivă, datorită personalității comentatorului, dar obiectivă prin adecvarea la natura obiectului supus analizei. Mai ales acum, când numărăm destui susținători ai relativismului postmodern, ce înțelegeți Dvs. prin adevăr și prin adevăr literar și artistic? - Nu înțeleg, Daniel, la cine se referă pluralul din paranteză (bune și ele, să nu fim ipocriți). Banii nu mă interesează, niciodată n-am știut exact ce salariu am, am trăit
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
și unul al interpretării lor: subiectivă, datorită personalității comentatorului, dar obiectivă prin adecvarea la natura obiectului supus analizei. Mai ales acum, când numărăm destui susținători ai relativismului postmodern, ce înțelegeți Dvs. prin adevăr și prin adevăr literar și artistic? - Nu înțeleg, Daniel, la cine se referă pluralul din paranteză (bune și ele, să nu fim ipocriți). Banii nu mă interesează, niciodată n-am știut exact ce salariu am, am trăit la fel și cu puțin, și cu mult. Cât privește onorurile
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
Una e să părăsești țara la 40 de ani, după ce ți-ai ridicat toată Securitatea și Partidul în cap, cum a făcut Dorin Tudoran, și alta e să te cari în America la douăzeci și ceva de ani că ești neînțeles și vrei să conduci un Mercedes. Mulți dintre tinerii noștri vor totul și, dacă se poate, pe loc. Eu am publicat prima carte la 30 de ani și mi-am luat prima mașină, o Dacie pe care o am și
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
O idee pe care n-aș fi putut s-o concep. Un altceva. Îmi imaginez ușurarea, împăcarea din sufletul meu, când mă voi așeza în ultima bancă, așa cum se întâmplă într-o povestire a lui Crohmălniceanu, și voi încerca să înțeleg...
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
acest pact, nici măcar prin acțiuni subreptice, ce satisfacție enormă în clipa libertății și ce disponibilitate alegră de a te instala, rapid, în Adevăr!". Deoarece e vorba de o regăsire a ființei naturale, de starea ei izvorîtă din codul genetic: Am înțeles atunci un lucru neașteptat, se confesează autorul, acela că în forul meu intim fusesem dintotdeauna liber". Și, bineînțeles, de confruntarea cu adevărul, ființa (rațională) fiind magnetic atrasă spre acesta (conform unor Spinoza și Leibnitz, dar fără cenzura menită a elimina
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
să ne spună de ce Cronicarul n-are habar. îi vom spune noi de ce Cronicarul Junior n-are haz: fiindcă hăpăie ca Flămînzilă două coloane de revistă (cam cît spațiul pentru un articol) ca să spună, ce? Asta-i problema, că n-am înțeles ce vrea să spună. Scrie de pildă C.J.: "Ce mai zice Cronicarul? Că revista noastră (nr. 3-4) ar cuprinde texte ale unor colaboratori care nu și-ar fi exprimat încuviințarea. Adică? S-a măritat Cuvîntul și n-a cerut încuviințarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14707_a_16032]
-
fapt e că ne-am trezit publicați de dl Buduca în seria nouă a revistei, fără să fim întrebați dacă dorim sau nu să colaborăm la ea. E simplu, e clar, care o fi problema? Și, dacă tot n-am înțeles unde-și ține dl Buduca hazul, să ne amuzăm puțin pe seama noului redactor-șef. Supărat că ne-am întrebat ironic ce or fi alea recenzii promo, adică plătite, Cronicarul Junior se oferă, tot ironic (crede el!) să publice pe gratis recenzii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14707_a_16032]
-
-șef al ziarului Adevărul scrie: "spuneam cîndva că soarta tristă a României în postcomunism se datorează faptului că ungurii, cehii sau polonezii au avut comuniști mai de bună calitate decît ai noștri. După mai bine de un deceniu de libertate, înțeleg și că majoritatea intelectualilor României nu erau cu nimic mai buni decît activiștii de partid". Să nu exagerăm, măcar pentru că mare parte din intelectualitatea autohtonă a refuzat să intre în politică.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14707_a_16032]
-
ascensiunii către divin, simultaneitate de neconceput în logica obișnuită, dar pe care rugăciunea inimii, în ortodoxie, și dihkr-ul, rugăciunea sufiților, o fac posibilă. Traseul cărții străbate două drumuri importante, unul în continuarea celuilalt. O primă parte a studiului încearcă să înțeleagă, să caute o formulare a unui fapt în esență de neformulat, de neînțeles, pentru că, potrivit tradiției, textelor patristice, acesta depășește marginile intelectului - în ce măsură spațialitatea, dincolo de orice conotație mundană, servește căii urmate de contemplativ. Temă recurentă a scrierilor mistice, fuga de
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
inimii, în ortodoxie, și dihkr-ul, rugăciunea sufiților, o fac posibilă. Traseul cărții străbate două drumuri importante, unul în continuarea celuilalt. O primă parte a studiului încearcă să înțeleagă, să caute o formulare a unui fapt în esență de neformulat, de neînțeles, pentru că, potrivit tradiției, textelor patristice, acesta depășește marginile intelectului - în ce măsură spațialitatea, dincolo de orice conotație mundană, servește căii urmate de contemplativ. Temă recurentă a scrierilor mistice, fuga de lume devine fuga de spațiu. Spațiul nu este însă abolit, ci epuizat, trecut
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
aici începe zona misterelor, și nu neapărat din pasiunea d-lui Treptow de a-și filma isprăvile sexuale cu minori. Și e păcat că presa a cedat senzaționalului scabros, în loc să pună întrebările care trebuia puse. Într-adevăr, e greu de înțeles cum putea un istoric de douăzeci și ceva de ani (cât avea dl. Treptow la sosirea în România) să aibă toate porțile deschise la oficialitățile românești, deși, la acea dată, nu era capabil să pună pe masă nici o lucrarea științifică
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
vrea să facă reformă, el nu va fi lăsat de propriii oameni. Iar nefăcând reformă, Adrian Năstase își compromite absolut orice șansă de a păstra puterea. Că premierul e conștient de șubrezenia poziției, o dovedește felul parșiv în care a înțeles să-și asume răspunderea pentru actele sale: în loc să-și pună scaunul la bătaie pe chestiuni de administrare a țării, o face în probleme de politică externă. Ar fi fost un semn de bărbăție dacă dl Năstase și-ar fi dat
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
pe masă sau cîte ceva de îmbrăcat, și nu a cerut de la Hellen nimic în schimb decît munca obișnuită a femeii și făgăduiala că nu o să mai aibă împreună alți copii și, cu toate că ea așteptase lucruri mari de la viață, a înțeles foarte bine că fusese gata să se prăbușească în șanț și că norocul îi scosese în cale ceea ce avea acum, adică stabilitate, un fel de dragoste cam grobiană, monosilabică, un bărbat cu inimă generoasă, pămînt solid sub picioare și, dacă
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
conflict (vezi atît personajul lui Hal Moore, interpretat de către Mel Gibson, cît și cel al conducătorului vietnamez), singuri mor și soldații pe cîmpul de bătaie, tot așa cum singuri se întorc și răniții dintr-un război pe care nu l-au înțeles - fără onoruri, fără drapel, fără recunoștință. Și totuși una dintre ideile constante acreditate de această peliculă, peliculă lipsită de gafe majore, dar și de o forță ieșită din comun, se referă la loialitatea dintre oameni - comandantul față de soldații săi, aceștia
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
anume la puhoaiele de români plecați să muncească în străinătate, sau la alte puhoaie care au trecut granița fraudulos cât și la cum sunt românii priviți în Occident. Toate personajele sunt pitorești și reprezentative ( în ceea ce privește modul în care a fost înțeleasă și aplicată democrația la noi). Vreischte, care are mereu ceva de împărțit cu polițiștii englezi (probabil în amintirea relațiilor afectuoase cu milițienii români) și cu balamucul, vorbește anapoda, se isterizează, creează din proprie inițiativă situații absurde (absurde în acest context
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
la fel ca filmul acela. Ea s-a apropiat de mine, surâzătoare, și mi-a Întins lista cu Întrebările ei, În franceză. E o limbă pe care n-o stăpânesc prea bine și o clipă m-am Întrebat dacă voi Înțelege exact ce vrea de la mine. Dar n-am avut prea mult timp să mă gândesc la asta, pentru că, pe neașteptate, m-a nvăluit o boare abia simțită, un fel de briza parfumată (nu, nu e bine zis „parfumată”, pentru că mireasma
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
ea Însăși, ca un dat primordial, ca un fel de suflet nevăzut, dar omniprezent) și am tresărit. Ea m-a privit mirată, cumva Întrebătoare, ca și cum nu și-ar fi dat seama ce se Întâmplă cu mine, apoi cred că a Înțeles, pentru că a zâmbit din nou (de data asta parcă și puțin ironic) și s-a Îndepărtat Încet, abia lunecând, parcă plutind cumva, ca să se așeze În ultimul rând... Însă mireasma nu mă părăsea. Numai că acum n-o mai simțeam
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
cu toate celelalte verigi ale acestui lanț de deducții. Exemplul său este Mussolini care, într-o primă fază nu avea nici un fel de simpatie pentru Hitler, detesta sincer nazismul și, cel puțin pînă în anul 1938, nu a dat de înțeles că ar nutri convingeri antisemite. O altă victimă a "identificării în lanț" este Martin Heidegger, acuzat - pe nedrept, crede Theodor Cazaban - de antisemitism. Or, "Heidegger a fost înscris în partidul nazist, dar pe alte motive, cert, decît rasismul, pentru că în
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
feminin, căci poate fi decelat și un subtext religios al posturii!) nu pare a avea aici sorții unei izbînde absolute, reducîndu-se la o hărțuire mai mult ori mai puțin grațioasă, la o sumă de ambuscade. în cele din urmă, poeta înțelege cu înțelepciune a-și respecta condiția genitală dată, cu atît mai vîrtos cu cît însăși aceasta din urmă include o ambiguitate structurală, în stare a satisface ambele categorii: "Viața și moartea/ nu o stîrni cu simple cuvinte -/ îți poruncește adesea
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
a ajutat să ne cunoaștem, să ne apropiem, să transformăm lucrurile și situațiile mai mult sau mai puțin importante în pretexte de a ne privi, de a rîde în hohote, de a deveni complici la poante, ironii și autoironii. Am înțeles, din nou, că există întîlniri frumoase. E important să știi să nu le ratezi. Cum spuneam, Victor Parhon era mai marele acțiunii și, desigur, cu mult mai ocupat decît noi, Alexa și cu mine. Așa încît, obiceiul de a ne
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]