1,511 matches
-
lână de mai multe culori se împleteau în el inexplicabil, formând arabescuri complicate. Mi-am adus aminte că, în prima zi, când îmi povestise despre strămoșii lui, îmi vorbise despre un dar minunat pe care neamul său îl dobândise o dată cu înțepătura muștei cu aripi albastre, acolo, pe țărmurile Africii; îmi promisese să-mi vorbească odată despre asta. Dar totul, în camera prismatică a lui Egor din turnul foișorului, părea acum, în înserare, atât de solemn, de trist și de distant, încît
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
obicei dispare în adolescență, dar la mine va dura toată viața. O să rămân toată viața un copil, iată darul. Locul ăsta moale din pieptul meu m-a ajutat să te cunosc, să vă înțeleg jocul, să-ți veghez visele. Da, înțepătura acelei insecte ciudate conservă timusul. Prin el pătrunzi în vis și devii, ca să zic așa, cetățean al visului." M-am despărțit greu de Egor în acea după-amiază, ca și când aș fi știut că nu aveam să-l mai văd niciodată. L-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
doua iscălitură neclară... Un scris cu cerneală neagră, litere ascuțite, totuși un scris bărbătesc : și, în aceeași secundă în care se întreabă al cui e, a și recunoscut iscălitura. A recunoscut iscălitura prea bine știută, și aceeași reacție : o scurtă înțepătură în piept, o mirare dureroasă, o ușoară speranță. E iscălitura lui, e scrisul mâinii lui, deci s-ar putea să mai vină, deci s-ar putea să se mai întoarcă. Și chiar în aceeași secundă se miră întristată c-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a atins mijlocul vieții, în fața ochilor care se silesc să vadă tot mai mult și să înțeleagă tot mai bine, ai să zărești doar întuneric. întuneric, întuneric... Numai că natura ta logică, opacă și optimistă nu are să se resemneze. Odată cu înțepătura vinovăției că ai dezertat de la îndatoririle de gazdă, ai să-ți recunoști că te-ai plictisit mai repede decât te așteptai, tot contemplând aceeași atotputernică lună rurală ce se ridică peste teii învecinatei Șosele și pe care, hélas !, presimți că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe farfurioare. Și totuși el, cel fără de reflexe, el, distratul ochelarist, a ajuns, dintr-un salt, primul. El desprinde mânuțele umede ale Yvonnei - cum de pot fi atât de mici ? - de pe marginea măsuței cu rotile, primind cu un zâmbet fericit înțepătura unghiuțelor mici, usturătoare ca briciul. El îi mângâie perișorul moale și firav, care îi lasă din loc în loc la vedere țeasta tranda firiu-blonzie. El îi îndepărtează de la ochi pumnișorii pe care ea și-i întoarce iarăși, cu o nebănuită putere
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și al meu, totul ! Să ajungem la biserică eram obligați ! Nu să mă expună la toate afronturile pe care le ai văzut... le-ai auzit... Ei, cum să nu observi ? Dar niciun cuvânt n-a fost rostit la întâmplare ! Numai înțepături veninoase... Lasă, stai jos, ce te scoli, te așezi ? Stai și te liniștește ! Și nu mai pune toate la inimă ! Să le fi pus io p ale mele - toate câte le am -, de mult eram la biserica Capra, lângă mămica
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să audă, să spio neze... în plus, are și plăcerea să mă indispună stând, pentru că nu o agreez, ceea ce este reciproc... Vrei să spui că nu te place ? Așșș ! Nu mi s a părut ! N-ai văzut ce te lingușea... — înțepăturile ei - lingușeală ? Ești naivă, dragă Vica ! Naivă sau neatentă, una din două ! Păi n-ai auzit câte mi-a turnat ? À propos de Tudor, à propos de firea mea... Câte obrăznicii à propos de Niki, pe care-l tot aducea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ziua de azi, și la nepoții mei am văzut, ce devreme albesc ! Da le șade bine ! Nu, mămico ? E lingușitoare vocea Moapsei. Când își apropie botul ei de mops, cu nasul scurt și mustățile cărunte, de obrazul meu, simt o înțepătură ușoară și un mic gol în mijlocul corpului, acolo unde ar trebui să fie stomacul. Prin ușile larg deschise se vede înăuntru mobila sufrageriei, lustruită ca nouă, fără un fir de praf. Tișlaifăre apretate sub vaze cu flori, bufeturi încărcate de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mici țipete. Își trase peste față părul încâlcit, ca pe un văl. Trecură de casa lui Greg și a lui Ju. Draperiile erau împreunate. Totul era cufundat în tăcere, nimeni nu se ivise încă pe străzile din Ennistone. Tom simțea înțepături în tălpi, junghiuri în genunchi. Cândva, pe parcursul extraordinarei sale aventuri din acea noapte, își zvârlise pantofii din picioare și își scosese ciorapii. Cât de îndepărtat i se părea acum tot ce se întâmplase cu el! Când luminile se stinseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nautilus, pe Lucian Hanu (al cărui fiu, cândva licean, a câștigat acum bursă de maste rat în Anglia) și mi s-au oferit (întru penitență?) cărțile lui Artur Silvestri... Față de toate astea, faptul că m-am contrat, potrivit obiceiului, cu înțepăturile revendicative ale lui Radu Aldulescu, că Antoaneta Tănăsescu, după ce mi-a dat, în timp, atâtea dovezi de prietenie, mi-a taxat rece peste umăr indiferența la corespondența lui Lewis Carroll, ori că Nicolae Breban m-a străpuns cu ochi neguros
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
80 de ani de viață, cu „Șefaniade în sos picant”, 2012, ca autor „ajuns la vârsta înțelepciunii”, precizează Mihai Batog - Bujeniță, prefațatorul lucrării. Sau cum consemnează George Petrone, în Postfața cărții: „Ștefan Boboc parcurgând întreaga gamă de procedee stilistice, de la înțepătura ironiei la denunțarea segace a trăsăturilor vulnerabile ale naturii umane, se avântă fără falsă pedanterie în repudierea șabloanelor de gândire, a mentalităților și, în general, a racilelor care sălășluiesc în societatea în care viețuim. Conținutul plin de vervă al cărții
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
limbă necunoscută. Când spuma a șters totul, ca un burete alb, m-a acoperit un val puternic. Am simțit că devin ușor, că plutesc, că mă afund, că nu mai eram deloc speriat. Pe la patru noaptea, m-am trezit. Simțeam înțepături în inimă. N-am mai putut readormi. Mi-am amintit de două "amănunte" cărora nu le-am dat importanță niciodată. Bunicul meu dinspre mamă a murit în urma unui stop cardiac. Avea șaizeci și doi de ani. Era toamnă, prin noiembrie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
consecințe. 25. Ceva mi-a rămas, totuși, din lectura stoicilor. O anumită jenă. Până în acest an, nu vroiam să aud de bătrânețe. Puteam alerga după autobuz, dacă era cazul. Acum, încerc să accept că sfârșitul poate dura câteva clipe. O înțepătură fulgerătoare în piept, în dreptul inimii, cum am simțit adineauri stând întins în pat, pe întuneric, și, dacă nitroglicerina nu-și face efectul, totul s-a terminat. Ce rost ar avea să mă mint? Sunt un mecanism șubrezit, uzat. Înțelept ar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fi emoționat. Acum, mă gândesc, cel mult, la substanțele din corp care produc ― se zice ― stările romantice. Probabil, și asta e o consecință a infarctului; în loc să mă emoționeze cerul aproape alb sau o frunză clătinată de vânt, mă preocupă orice înțepătură în zona inimii. Nu mai sunt decât un bolnav care-și studiază boala. Și, pe măsură ce se apropie data plecării la "San Donato", îmi e tot mai greu să mă gândesc la altceva, deși fac eforturi. Azi, m-am speriat când
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se făcea greață cînd se apropia de ușa cu lemnul pe jumătate putrezit și slinos, dar ținea să dea și ea o mînă de ajutor, numai puțin, lasă-mă s-o țin și eu de aici... Tocmai atunci simți o Înțepătură Îngrozitoare În braț și apucă să vadă scorpionul Înainte de a leșina. Bobby și Carlos au pornit nebunește cu camioneta ca să-l aducă pe medic. Julius, care nu se dezlipise de Susan, o văzu revenindu-și curînd, dar o durea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de scorpioni, doamnă, vă amintiți cum era cel care v-a Înțepat? Susan era cît pe-aci să leșine din nou, nu, nu-și amintea. Atunci Nilda spuse că trebuia să acționeze repede și se oferi să muște ea locul Înțepăturii ca să sugă veninul, vru să aducă niște ierburi din grădină care-i alinau durerile de măsele. Între timp, Celso se dusese să-l cheme pe domnul la telefon. Juan Lucas Îi porunci să anunțe că vine numaidecît. Dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bezmetic și croindu-și drum prin mulțimea servitorilor, eroic și violent, Încîntat că avea prilejul să-i Îmbrîncească pe toți și cît pe-aci să-l strivească pe copilașul Nildei; venea cu medicul ca să-și salveze mama. Medicul examină repede Înțepătura și ceru un termometru, sub privirile Nildei care-și spunea În sinea ei; ăștia sînt niște pungași, dacă m-ar fi lăsat să mușc locul Înțepăturii, n-ar mai fi avut nimic. Julius apăru cu termometrul În mînă și Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
strivească pe copilașul Nildei; venea cu medicul ca să-și salveze mama. Medicul examină repede Înțepătura și ceru un termometru, sub privirile Nildei care-și spunea În sinea ei; ăștia sînt niște pungași, dacă m-ar fi lăsat să mușc locul Înțepăturii, n-ar mai fi avut nimic. Julius apăru cu termometrul În mînă și Bobby i-l smulse pentru a i-l da doctorului, care tocmai pregătise injecțiile. „O să ți se mai umfle puțin mîna, Susan, Îi spuse, dar n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
intră În dormitor cu un aer Îngrijorat, deși În fond era convins că un scorpion n-ar Îndrăzni niciodată să Întrerupă acest amestec de afaceri extraordinare și de golf care alcătuia viața lui, În nici un caz nu putea fi o Înțepătură gravă; și apoi, unde s-a mai văzut ca o ființă ca Susan să moară tragic, să fim serioși!, lucrurile astea nu se petrec În lumea noastră. Viața noastră e fericită, părea că-i spune, Îmbrățișînd-o și ea se cuibări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
doua zi trecu s-o vadă, Înspăimîntată, nevasta ambasadorului din Nicaragua; venea de la coafor și se scuză că arată groaznic, apoi o sărută pe Susan și-i povesti că toate prietenele de la clubul de golf rămăseseră abasourdies 1 la vestea Înțepăturii veninoase a scorpionului. Susan o primi cu zîmbetul pe buze, dar cu o expresie de suferință. Merita s-o fi văzut cu voalurile ei țesute de călugărițele din Oviedo! Tenul impecabil, fără nici un pic de fard și atît de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prostesc, cînd văzu farfurioara pe care era adusă marmelada de portocale. Susan Îi povesti istoria farfurioarei, cum o achiziționase etc.; acesta a fost punctul de plecare al unei conversații nesfîrșite despre obiectele vechi. CÎnd au terminat ceaiul, Baby aborda tema Înțepăturilor de insecte și, mai În glumă, mai În serios, se lansă Într-o explicație dintre cele mai complicate a efectelor pe care le au anumite Înțepături asupra anumitor tipuri de sînge, cele mai fine sufereau mai mult, după părerea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
al unei conversații nesfîrșite despre obiectele vechi. CÎnd au terminat ceaiul, Baby aborda tema Înțepăturilor de insecte și, mai În glumă, mai În serios, se lansă Într-o explicație dintre cele mai complicate a efectelor pe care le au anumite Înțepături asupra anumitor tipuri de sînge, cele mai fine sufereau mai mult, după părerea ei. Susan izbucni În rîs, „teoria asta nu poate fi științifică“, spuse, dar trebuia s-o fi văzut cum se uita cu coada ochiului să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ploșniță...“ Era dezastru. El a văzut primul IDR-ul meu, la vreo două zile după ce ni-l făcuseră. Cu al lui mi l-am comparat și eu și m-a apucat frica. La el, abia se cunoștea puțină roșeață în jurul înțepăturii. La mine era ditamai pata cât o farfurioară, purpurie pe brațul meu subțire, cu pielea aproape transpa rentă peste vinele albastre. „Bă tebecistule“, mi-a zis Puică, „nu mai stau cu tine în bancă!“ Copiii s-au adunat în jurul meu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
așezat doar ușor palma pe marea pată, mai ușor decât ar fi fost atin gerea unui fulg, și atunci pata mea a pălit cu încetul, contururile i s-au șters și culoarea a dispărut în câteva minute sub piele. Doar înțepătura, ca un punctuleț negru, mi-a mai rămas pe braț, acum la fel de palid și brăzdat de vinișoare ca al oricărui alt copil. Pe truța s-a uitat din nou la mine, așa, serios și gata să plângă de parc-ar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
refuzat, toată lumea satului era tratată și îngrijită atent și fiecare plătea cât avea, când avea. După un timp, foleștenii observară că Ana Angelescu și-a schimbat ochelarii. Cei noi aveau, parcă, lentilele și mai mari și, lucru aparent ciudat, parcă înțepăturile coanei moașe deveniseră al naibii de dureroase... Ea, care a dat sănătate atâtora, a trebuit să piară, după mai mulți ani, într-un mod cel puțin stupid. Fiica ei, Lenuța, absolventă de liceu și ambițioasă candidată la studenție, păru a se fi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]