1,381 matches
-
din față, vreo douășpe figuri celebre ale securității romîne, generali... - Și Vlad? - El era în balcon, cu Postelnicu și Neagoe. Ăsta, Neagoe, era protocolul lui Pafnutie, tocană îi făcea pe toți, și pe Postelnicu, putea să omoare pe oricine. Am înțepenit cînd i-am văzut cum fug ață, ca nebunii, oameni de 50-55 de ani, toate hăinuțele alea frumoase... Și atunci au apărut patru guri de mitralieră în ferestrele de sub balcon. Am căzut, mi-am pierdut stațiile. Nu știu de unde, dar
De cealaltă parte a baricadei () [Corola-blog/BlogPost/339003_a_340332]
-
mă aud articulând cu o voce calmă și dură, uitându-mă în ochii celui entuziasmat întru nefericirea mea. Dânsul rămâne nedumerit pentru o clipă iar apoi, închizând cântecul de coșmar, murmură: - Era de la fata mea... Un fior de vinovăție îmi înțepenește în gât orice silabă ar urma și nu pot decât să observ cum veninul celor spuse de mine își face efectul treptat. Apropierea pe care am reușit să o închegăm în urmă cu câteva ore, printr-un simplu „Bună seara
„I wanna wish you a Merry Christmas". Frânturi de viață în trenul de Moldova () [Corola-blog/BlogPost/339071_a_340400]
-
de găurită ce era, nu puteam să o mai folosesc la nimic, am umplut-o cu pietre care se încălzesc de la flacăra aragazului și mai aruncă o minciună de căldură prin colțurile camerei, că altminteri când suflă vânjul ăla mare, înțepenești, nu alta. Deschid focul cu o oră două înainte să ne culcăm și, odată ce ne încălzim în așternut, ne lipsim de foc. Dimineața, la fel: îl aprindem cu o oră două înainte să ne dăm jos din pat, iar peste
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
tăcere adâncă, așternuta între noi, mi-a spus cu vocea lui baritonată: - Ieșisem în recreație de la ora de limba greacă. Învățasem cuvântul gary, care, în limba lui Homer, inseamna găină. Coincidență a făcut că tocmai atunci o găină să se înțepenească în gardul școlii și eu s-o scot de acolo, redandu-i libertatea. Atunci, colegii au început să strige la mine: gary, gary... ...Și așa mi-a rămas această porecla pe care am purtat-o, ca pe o cruce, si
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
aud cîntînd cu veselie. Azi scîrțîie și-un gust amar îmi lasă, În sufletu-mi bolnav de reverie. Cînd strălucea, iluminat de soare, Mii de culori el risipea pe cer! Azi scîtțîie și-mi pare că îl doare Și sufletul înțepenit de ger! De ce mi-o fi acuma milă, oare, De-acest cocoș de tablă ruginită - Și jupuit în timp și de culoare- De parcă chiar mi-aș plînge vreo iubită?! O, cîte-au fost, s-au risipit ca fumul, Trecînd prin viața
COCOSUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341237_a_342566]
-
pe o rază de o sută de kilometri. Vă rog frumos să nu vă gândiți la măscări! Doar v-am spus că merg la Biserică! Ideea era să mișc măcar un mușchi care să-mi deschidă și mie protbagajul mașinii, înțepenit de la polei. Dacă mai găseam vreo doi (mușchi, că de neuroni nu-i nevoie în cazul de față), care să-mi dea și zăpada de la roată, mă puteam autoproclama blonda anului. Dar ți-ai găsit! Bărbații ăștia-s mai inteligenți
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
agit, strig, dau din mâini (enervanta aia de Marilyn ar fi fost suficient să clipească o dată și-i alinia mai ceva ca la proba de maraton). - Stimate domn (bătaie enervată din gene), m-ați putea ajuta să deschid portbagajul? E înțepenit de la polei și... - Nu zău! Să trag de el, să-l stric și după aia să mă pui la plată? - A, ă, î, ... domnule, stați puțin! Cum să fac așa ceva? Dacă v-am rugat, se înțelege că e pe răspunderea
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
nu am fost nicicând vreodată”, „La ospățul de taină am fost”. Timpul Magului este infinit misterios, câtă vreme formele lui sunt într-o continuă fuziune: „Veniți și adunați-vă la ospățul cel mare al Poeziei,/ voi muri cu ultimul Cuvânt înțepenit pe buze,/ pe o ploaie pe care nu mi-am scos-o niciodată din minte ... / Eu voi muri în veghea vocabulelor - și nu mi-e teamă de ele - / și, poate va fi chiar într-o zi de marți, ca azi
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
și să aduceți sacoșa cu pâine, uitată de două zile pe bancheta din spate, direct la locul dezlănțuit. Și dacă tot cotrobăiți prin mașină aduceți și cheia fixă de nouă’șpe pentru a repara ștuțul de la țeava de gaze rămas înțepenit de la lovitura cu capul din timpul căutării maionezei. Prepararea e aproape gata. Gata și bucătăria. Mai trebuie o scânteie. Intuiția cățelului ce a șters-o cu coada între patru picioare nu v-a dat de gândit să Nuuu!!!...luați pauză
REŢETE CULINARE ... ILARE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342135_a_343464]
-
mai școlarizează, băi ! Mai fă un curs, ceva ! Nu mă face pe mine de cacao în casa mea. Da ?... Hai, gata ! M-am enervat. Afară din apartamentul meu ! Preț de trei secunde cei trei hoți (o secundă pentru fiecare) au înțepenit din nou a nelămurire. Ce să facă ? Să-i mulțumească omului pentru că-i lăsa liberi fără pretenții sau să-l anihileze să-și termine treaba ? Într-o secundă cum să te hotărăști ? - Ce e, bă ? Vreți să vă fac poze
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
ce dor / Departe, în jur de alt soare / renaște-voi noi animale / ce triste și fără de soartă / ce constelație moartă ! («Cântec de dragoste moartă» - AmNS, 195); Îndură-te de mine / iubita mea visată / cum timpul se îndură / de ore altădată / înțepenește-mi ochiul / și neclipește-mi-l / învârte- n juru-ți focul / ca para de copil / și lasă-mă-n căldură / ca pe un animal / și lasă-mă- ntorsură / ca valul mării, val / și încrețește-mi pielea / și părul tău sălbatic / și lasă- mi în
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
-n perete. Dar în definitiv nu toți trebuie să ajungem analiști politici, tranzitologi, profesioniști ai reformei. E bine ca în orizontul nostru mental sa apară, din când în când măcar, și lucruri mai puțin subințelese, mai puțin actuale. Altfel ne înțepenesc încheieturile și murim de plictiseală. Reflecția despre îngeri poate fi, vă asigur, o bună terapeutică pentru combaterea mediocrității intelectuale, de a cărei amenințare nu scapă nimeni.“ (Andrei Pleșu). Omul de cultură Andrei Pleșu s-a născut la 23 august anul
DESPRE ÎNGERI DE ANDREI PLEŞU de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341816_a_343145]
-
poate fi unul neinteresant și anost, în ceea ce mă privește împărtășesc punctul de vedere al autorului: Este bine ca în orizontul nostru mental să apară, din când în când măcar, și lucruri mai puțin subînțelese, mai puțin actuale. Altfel ne înțepenesc încheieturile și murim de plictiseală. Reflecția despre îngeri poate fi, vă asigur, o bună terapie pentru combaterea mediocrității intelectuale de a cărei amenințare nu scapă nimeni. A fi sau a nu fi în dialog cu îngerul În altă ordine de
DESPRE ÎNGERI DE ANDREI PLEŞU de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341816_a_343145]
-
strâmb, în colțul gurii, ne invita la o camera de la etaj. Am urmat-o pe scările ce scârțâiau sub greutatea noastră. Mirosul timpului îmi gâdila nările, iar curiozitatea mea sporea cu fiecare treaptă. O rază de lumină străbătea printre imortelele înțepenite într-o glastră ce părea de aceeași vârstă cu casa. Am avut sentimentul de deja-vu. Priveam printre perdeluțele brodate și îmi părea că am stat în același loc, oftând, cu mâinile împreunate la piept, așteptând ceva sau ... pe cineva. Imaginea
DE UNDE AM PLECAT? de MIRELA STANCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342356_a_343685]
-
că le va duce în dar tatălui său. Nici una dintre ele nu-și dăduse seama că erau de fapt ochii lui Muntha... care erau încă vii! Le cuprinseră imediat o răceală și o amorțeala în tot corpul, apoi mușchii le înțepeniră, isi pierdură glasul și se transformară instantaneu în trei stane gigantice de piatră. Acesta a fost sfârșitul frumoaselor fete de aborigen, fetele lui Booboonga, dar acesta fuse și începutul existenței minunatelor forme de relief, ansamblu natural cunoscut sub numele de
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
odinioară caș și am legat deasupra și celelalte două samare. Amorezii erau acum liberi să își consume dragostea. De la stâna din Muncel până în sat sunt undeva la două ore de mers. Am făcut șase. Nu mergeam cinci minute, că măgăreața înțepenea de-a dreptul, rânjea, cânta, bătea măgarul, măgarul insista, sărea pe ea de un milion de ori (că, noa, era lipsit de experiență) și nu porneau până nu reușeau să se împerecheze cum trăbă. Colac peste pupăză, s-a pus
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
-l urmărești. Nu se poate, dacă îți pui toată pasiunea și creativitatea în el, să nu reușești”, spune Ileana Mavrodin. În 2004, avea încredere în ea. Și dureri. „Vedeam steluțe când mă uitam pe ecran, aveam spondiloză cervicală, mâna îmi înțepenea de la încheietură, mă durea podul palmei de la mouse. Aveam toate simptomele unui om care stă prea mult în fața calculatorului”. Pe când mergea pe stradă în Timișoara, s-a întâlnit cu o fostă colegă de liceu care i-a spus că și-
Odată, a construit o casă de lut. Iar asta i-a schimbat întreaga viață () [Corola-blog/BlogPost/338070_a_339399]
-
la dispoziție barurile și le cultivăm lipsa de virtuți. Noi nu reușim după ani buni de libertate educațională să autonomizăm educația în funcție de cererea de forță de muncă și de cultura regională, noi le aducem dinainte manuale și cărți de comentarii înțepenite în clișee, noi le propovăduim spaima de examene și contribuim la creșterea ei prin mediocritatea organizării, prin secretomanie și obscurantism comunicațional. Dinaintea lipsei de transparență și dragoste a comunității mature, puberii caută pubela izolării și acțiunii supărate. În spațiul unei
Sunt pline barurile de noapte de cei care au picat bacul. Doar noi le-am construit () [Corola-blog/BlogPost/338089_a_339418]
-
V-am mai spus de ei, n-o să mă lungesc. Ce pot să mai adaug (după toate laudele vieții aduse solistei Brittany Howard și după ce m-am tot dat mare că i-am văzut live) este că albumul sună de înțepenești. Este masterizat de cel mai mare inginer de mastering de la ora actuală, Bob Ludwig, care le-a dat o patină vintage în care totul distorsionează, dar, culmea, foarte plăcut. 1. Gaz Coombes - Matador V-am mai recomandat pe la începutul anului
Top 5 albume din 2015 () [Corola-blog/BlogPost/337969_a_339298]
-
care o vedeam acum trecută prin pătura cu care se învelise. Eram pierdută. Lucian a sunat la salvare. Incredibil, dar medicul a urcat în câteva minute. O puseseră în vană. Femeia abia se menținea conștientă. “Ați făcut ceva?” Toți am înțepenit. Dacă era vorba de un avort provocat, o îmbulinam toți. Declarații...securiști...dosar... “Nu. Nici vorbă!” „Așa ziceți toate!” constată plictisit medicul ambulanței. De-atunci, nu l-am mai văzut pe Lucian...vreo 10 ani buni. Ne-am întâlnit când
LUCIAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344304_a_345633]
-
iar dacă o țară nu-și schimbă țintele educative, instructive și culturale în funcție de noua revoluție a informației - ce permite tehnic ca orice cunoștință să o poți accesa din buzunarul cu celularul sau din mapa cu tableta - aceea țară va rămâne înțepenită la nivelul celor două decenii scurse din acest mileniu. Citim recent că sistemul finlandez de educație, considerat cel mai bun din lume și depășit doar de țări precum China și Singapore la rezultatele testelor PISA, se pregătește de reformă. Copiilor
SCRIITORUL ION N. OPREA ŞI PROIECTUL SĂU SISIFIC de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343940_a_345269]
-
vânt domoale, Fac rugăciuni spre cer, ca la vecernii. Se rătăcesc prin ceața dimineții, Visând la primăvară cu-atâta așteptare, Pierduți în vălul de fum al tristeții, Suspină-n murmur, singurătatea-i doare. Înlăcrimați,privesc spre frunzele căzute Ce dorm înțepenite pe poteci, Visând călătorii spre locuri neștiute, Purtate-n adierea vânturilor reci. Când se trezesc, înfruntă anotimpul Și-n vals plutesc, tresar ușor, Nu vor s-arate că le-a trecut timpul, Vuiește pădurea de freamătul lor. Iar la finalul
ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342963_a_344292]
-
speranțele, și ele, se împrăștie în mocirla de neliniști, frici, ezitări, îndoieli... Lacrimi ce coboară din preaplinul inimii se omogenizează în sângele bietului suflet suferind și îmbogățesc noroiul, împotmolindu'ne pașii... Cu ultimele puteri ne opintim neclintirea pentru a rămâne înțepeniți în nemișcare; așteptând să se termine timpul ce ne mai este!... Și stăm așa, stane de piatră,.. .uneori ani, zeci de ani, zile sau poate doar secunde... atâta cât ne mai este "dat"!... Nici nu ne mai amintim care a
STRIGÂTUL MUT AL SUFLETELOR FRÂNTE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343309_a_344638]
-
luată de-acasă și sorbiturile liniștitoare din plosca umplută la izvor. Așa făcu și dormi fără vise. Era încă negură când îl treziră niște mierle hămesite de foame, își zise în gând el. Se ridică din culcuș întinzându-și încheieturile înțepenite de starea cumva poruncită de strâmtoarea lăzii. Mai zâmbi sfielnic mulțumind Celui de Sus că-i viu și, fără să mai întârzie, o luă din loc. Și-n zilele ce urmară, Nădejde petrecu aidoma. Din crăpăt de ziuă și pân-la
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
cu întunericul din care am renăscut cândva. Închisoarea mea În scaun șed de când mă știu, Fără să mă pot folosi de al meu lut, Ca un criminal închis în temniță, Ce-n amintiri n-a fost altfel, Decât o stâncă înțepenită-n pământ. Cușca profană-mi pârjolește scheletul, Mă chinuie ne-ncetat Și mă usucă ca pe o frunză palidă, Lăsându-mă în balta deznădejdii, În care mintea e cuprinsă Și nu mai poate scăpa. Ochii se desfată-n viața pământească, Încercând
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]