554 matches
-
o aglomerare de lumi. Levitam năpraznic și blând în spațiul cel limpede, dezgolit de vălul iluziei, în Regatul de unde toți am venit, topindu-mă în pură, vidă, răcoroasă fascinație... M-am ridicat din iarbă și, trezit de răcoare, cu spatele înțepenit și umed, am luat-o înapoi pe alee, tîrșindu-mi picioarele. Cerul se decolorase ușor către răsărit, dar stelele mai ardeau nestânjenite pe toată bolta. Luminile viziunii îmi pâlpâiau încă pe pereții craniului. Am intrat în părculeț, am trecut pe lângă statuia
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
poate recunoaște și numi. Ieri am scris practic toată ziua, fără-ntrerupere, fără să merg la masă, să beau apă sau măcar să arunc o privire pe fereastră. Când, azi-noapte, am stins lumina și m-am ghemuit în pat, cu spatele înțepenit, vedeam sub pleoape, luminoase, sute și mii de pagini ca de cristal, acoperite de buclele unui scris indescifrabil... Sânt atât, atât de aproape! Doar placajul subțire al unei uși mă desparte de mine însumi, sau de ceva, poate, mai... monstruos
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în vara aceea, ții minte, mă face pe mine părtaș la, Da! S-a întâmplat o dată ca ea, deși aproape că îi interzisesem să intre în biserică unde pictam, ea a venit la mine sus pe schelă, eu cu gâtul înțepenit lucram la Maica Domnului purtând pe Iisus, Stă acum în casă, în fotoliu și-mi mărturisește, afară încă nu s-a slobozit ploaia, se pornește greu ca și cuvintele lui, după tăcerea apăsătoare de ieri, Va ploua! mă anunță el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
desen să-i surprind în creion privirea rătăcită de lume, 2 septembrie, dezgropăm varul și mă pregătesc pentru pictarea pe boltă a mandylionului, apoi voi trece la registrele superioare ale pereților, voi scăpa cel puțin de poziția incomodă, cu gâtul înțepenit și spatele încovoiat, părintele Ioan a văzut Ungerea din Betania și a remarcat compoziția perfectă a tabloului, 11 septembrie, abia acum mi-e îngăduit să-mi deschid ochii după o inflamare oribilă, mi-a intrat din abundență varul în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aici. —Dreapta sau stânga? întrebă Ashling. —Stânga. Ashling îi arătă Lisei ce avea în mâna stângă. Un pachet de șervețele. Apoi ce conținea mâna dreaptă. O sticlă cu leac salvator. Scoate limba. Ashling lăsă să cadă două picături pe limba înțepenită a Lisei. —E pentru șocuri și traume. Țigară? Lisa dădu furios din cap, apoi flutură din mână și o lăsă pe Ashling să îi bage o țigară în gură și să i-o aprindă ea. Dacă vrei să îți refaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
timpul. Și într-o bună zi m-am lăsat prins de o nouă frenezie. Exact ca după o mutare, când duci sus cutiile cu cărți, aranjezi mobilele, umpli sertarele, arunci ceea ce nu-ți mai trebuie: medicamentele expirate, băuturile cu dopuri înțepenite, mătura veche. Mi-am făcut abonament la o sală de fitness. Mă duceam seara, când ieșeam de la spital, mă închideam în localul acela în care lipsea aerul, în mijlocul altor oameni incastrați în aparate de efort, și transpiram. Scuipam transpirație pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Când se Întâmplase? Unde fusese el În timpul ăsta? Se ridică Încet Într-un genunchi, apoi În picioare. Se Întoarse spre Cilindrul E, dar, din cine știe ce motiv, ușa de trecere era Închisă. Încercă să Învârtească roata ca s-o deblocheze: era Înțepenită. Nu mai văzu pe nimeni. Unde erau ceilalți? Apoi Își aminti ceva În legătură cu Ted. Ted murise. Avu o imagine a calmarului izbind trupul lui Ted de pereții sasului. Apoi Fletcher Îi spusese să se Întoarcă și acționase Întrerupătorul de putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se Învârtească singură. Trapa se deschidea. Probabil că avea vreun buton de siguranță, pe care-l... Ieși brusc deasupra apei, trase aer În piept, se scufundă din nou. Reveni, dar nu putu să se urce În cilindru. Era mult prea Înțepenit, avea mușchii Înghețați, corpul nu-i mai răspundea la comenzi. „Trebuie să reușești, Își spuse. Trebuie să reușești“. Se prinse cu degetele de metal, scăpă, se prinse din nou. „Mai trage o dată. O singură dată!“ Își ridică pieptul peste rama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
prea mult timp, Norman. Vreau să pleci. Ținea arma Îndreptată cu fermitate spre el. Norman avu senzația acută a absurdității situației: se Întorsese ca să salveze pe cineva care nu dorea să fie salvat. Ce mai putea face acum? Beth stătea Înțepenită acolo unde el nu putea ajunge, n-o putea ajuta. Abia Îi mai rămăsese lui timpul necesar să plece, iar În plus trebuia să-l mai ia și pe Harry... „Harry, Își zise el deodată. Unde era Harry acum? Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
șoma, statuile pure ne-ar împînzi intimitatea ca mobilele făcîndu-ne contemporani cu trecutul. Și am putea construi cu strămoșii un far transparent lăsînd lumina să se prelingă printre trupurile lor; sau, ne-am putea, în vizită, lăsa pălăria pe căpățîna înțepenită a vreunui soț răposat. Poate că Doctorul va născoci ceva aidoma hibernării artificiale ca să putem păstra chiar viața înăuntru! Ne-trecerea în neființă, o scurtcircuitare a timpului. V. din spital devin pentru o vreme o parte a unui astfel de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
am terminat restul de vodcă, după care m-am dus din nou în camera lui Rachel și m-am urcat pe bicicleta medicală. Dacă ar fi existat dreptate în lume, după eforturile din noapte precedentă ar fi trebuit să fiu înțepenită. Dar dacă învățasem ceva în ultima lună de zile, atunci asta era că nu există nici un pic. De dreptate, vreau să spun. Așa că nu eram deloc înțepenită. Următoarea săptămână și ceva mi-am petrecut-o consumată de furie și gelozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dreptate în lume, după eforturile din noapte precedentă ar fi trebuit să fiu înțepenită. Dar dacă învățasem ceva în ultima lună de zile, atunci asta era că nu există nici un pic. De dreptate, vreau să spun. Așa că nu eram deloc înțepenită. Următoarea săptămână și ceva mi-am petrecut-o consumată de furie și gelozie. Îi uram pe James și Denise. Îmi terorizam familia fără măcar să realizez că fac chestia asta. Iar atunci când îmi ajungea cuțitul la os, mă cățăram pe bicicletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zâmbet incitant, plin de subînțelesuri. — Cred că George vrea să iasă la joacă. Se uită la tine cu o privire incitantă și o expresie plină de speranță. —George vrea să se joace de-a v-ați ascunselea. Urmează un rânjet înțepenit și umed. Uăă! Păi, George poate să se ducă și să-și găsească pe altcineva cu care să se joace. Genul ăsta de comportament e destul ca să mă facă să-mi doresc să îmbrățișez celibatul. Ei, în lipsa unei denumiri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la culcare, a decretat mama. În orice caz, unde ai fost până la ora asta? — Am făcut sex cu Adam, le-am spus. Tata a izbucnit într-un râs nervos care a semănat cu un lătrat foarte sonor. Mama a rămas înțepenită. Așa și trebuie, m-am gândit. Tu ai fost cea care mi-a băgat ideea asta în cap. Nu, vorbesc serios, a zis mama. Ce-ai făcut? —Și eu vorbesc serios, i-am răspuns zâmbind. Noapte bună. Mama a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o pauză în care s-au înfruntat numai privirile și nici unul n-a spus nici o vorbă: doi cocoși de forțe egale, de mărimi egale, cu crestele la fel de sângerii și gheare la fel de ascuțite pândindu-se înaintea saltului mortal într-o clipită înțepenită în loc cât istoria lumii de lungă și nimeni în jurul lor să-i ațâțe. Pe urmă cocoșul de pe marginea terasei a cedat privirilor celuilalt și a spus: „Nu știu să răspund.“ „Bine. Fie. Știu eu.“ A făcut iar o pauză în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi trebuit să existe. Înaintând spre el în foșnetul de mătase al picioarelor ei extraordinare, zicându-i: hei, hei, uită-te la mine, unde naiba te uiți? îmboldindu-l cu degetul în piept și zicându-i: „hei, ce naiba stai așa înțepenit ca o statuie? vreau să-mi răspunzi în clipa asta: pe mine de ce mă uiți? a trecut ședința, te-a apăsat destul, eu vreau să trăiesc, trebuie s-o uiți și să trăiești cu mine, nu ești în stare?! O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
reîntorsese pentru a pune ordine între lucrurile lăsate moștenire, mobile, tablouri, bijuterii, veselă și hârtii. Casa golită aproape cu totul de lucruri arăta mai mare dintr-odată și mai plină de lumină. Cele două ferestre-ușă, late și cu jaluzelele imense înțepenite, lipsite de perdelele fin brodate și de draperii, păreau două hăuri sau două răni ale zidurilor prin care lumina soarelui pătrundea nestingherită, scăldând încăperile într-o strălucire dispărută de mulți ani din acel apartament. Pereții erau cenușiu întunecați, de fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în alții, încremenind cu ciocurile în vânt în jurul câtorva găuri ce vor fi fost copci părăsite. Nici o altă mișcare. Toate erau înghețate până pe malul celălalt și chiar și acolo, debarcaderul, bărcile trase pe uscat, casele răsărite dintre arborii goi și înțepeniți, cu acoperișurile maronii și verzi, turla bisericii înălțată deasupra lor se distingeau într-o lumină cenușie și murdară, nefirești și străine. Se auzea hămăitul plictisit și singuratic al unui câine care nu se vedea, repetat de câteva ori de ecou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
eroul meu, Iuri, n-ar fi ezitat să se avânte cutezător spre stele. Câteva cuvinte bine alese, atât ar fi trebuit; și totuși ele nu-mi trecuseră prin cap; mie, un scriitor publicat, pentru numele lui Dumnezeu! În loc de asta, stăteam înțepenit aici, urzind scenarii care de care mai ridicole: în ultimul din ele, obiectul pasiunii mele își dădea brusc seama că uitase să coboare unde trebuia, cobora la Caledonian Road, oprea un taxi și ajungea la țanc ca să sară în trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dintr-unul dintre lifturile Bergman, dar m-am Întors repede cu spatele, ca să nu mai pierd timpul și cu el, mi-am trecut cardul prin cititor și am dat cu șoldul În ușile turnante. La dracu’! Bara metalică a rămas Înțepenită, mi-a izbit din plin osul pelvian și am realizat instantaneu că o vânătaie mare și neagră avea să mi se ivească pe piele În câteva minute. Am ridicat privirea și am dat peste două șiruri de dinți albi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din numărul de telefon mi‑am adus aminte că făceam pauză În relația noastră. Și mi‑am dat seama că azi avea să fie prima zi după mai bine de trei ani când nu stăteam de vorbă. Am rămas acolo, Înțepenită, cu mâna pe telefon și cu ochii ațintiți pe un e‑mail pe care Îl primisem de la el În ajun, semnată „cu dragoste...“ și m‑am Întrebat dacă nu cumva făcusem o greșeală Îngrozitoare când mă declarasem de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În următorul minut, se declanșă semnalul că pericolul trecuse, iar el tremură pentru ultima oară, Își trecu mîneca peste față și rămase nemișcat. În clădire era liniște. Nimeni nu stătea la fereastră să fluiere sau să ovaționeze. Oamenii care stătuseră Înțepeniți ca el, sau ghemuiți, Își ridicau acum capetele, Își Întindeau membrele pentru a testa liniștea nopții, și se prăbușeau epuizați. Numai ofițerii se agitau: ieșiseră ca niște gîndacii de sub o piatră. Duncan le auzea pașii pe suprafața de zgură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de nisip de pe limbă. Bănuiesc că nu-mi puteți da o țigară, spuse ea. — Mi-e teamă că nu se poate, de vreme ce-ar putea fi benzină aici. Bineînțeles că nu. O! Oamenii ăia dau iar cu ciocanul. Rămase Înțepenită. Kay urmări și ea scena, Înțepenind la rîndul ei prin empatie. Cred că te doare, spuse ea În cele din urmă. O să vină un doctor. Trebuie să te mai ții Încă puțin. Apoi amîndouă Întoarseră capetele. Mickey Își croia drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
temperamentului său. Ferestrele - înguste și ele - care dădeau spre zidurile cenușii ale unui alt bloc îi tăiau pur și simplu respirația, îi dădeau o senzație insuportabilă de sufocare. Iar aerul închis și posomorât din cameră colcăia de o autosufici ență înțepenită și promiscuă, cu un inconfundabil iz de mediocritate. E însă mediocritatea mai prejos sau mai presus decât ratarea? Bobo își punea foarte des această întrebare. El, cu siguranță, se considera iremediabil ratat. întotdeauna se simțise alandala. începând cu bâlbâiala incontrolabilă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
uita din nou la el. îl cercetă cu ochi aproape înfricoșați. Am căutat caietul, înainte de a ne muta, dar nu l-am găsit, rosti el, deschizând ochii istovit și chinuindu-se parcă să smulgă fiecare cuvânt ca pe o buruiană înțepenită îndărătnic în mintea lui tulburată. îi aruncă o privire resemnată, din care dispăruse orice lumină. O privire de o resemnare dincolo de speranță. Privirea aceasta, atât de tristă și de umană, i-l readuse Clarei în fața ochilor pe domnul Martin. Tatăl
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]