917 matches
-
un magic covor zburător. e) într-o legendă antică, Andromeda - fiica regelui etiopian Kephaios - este desemnată să fie jertfită unui balaur marin care pustia ținutul. Fecioara este salvată și monstrul răpus de Perseu, care zbura prin văzduh datorită unor sandale înaripate (Ovidiu, Metamorfoze, IV). f) Tot despre un sacrificiu uman ratat vorbește legenda Ifigeniei, care trebuia să fie decapitată pe altarul zeiței Artemis, pentru oprirea unei furtuni. În ultima clipă, zeița o înlocuiește cu o căprioară, care e sacrificată în locul ei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de Medeea. Vrăjitoarea îmblânzește balaurul care păzea lâna de aur cu aceleași descântece cu „care-a mării mânie și-umflatele râuri le potolesc” (Ovidiu, Metamorfoze, VII, 154). Ca și solomonarul, Medeea se ridică în văzduh fie pe spatele unor „balauri înaripați” (ibidem, VII, 350), fie pe „un nor adunat printr-o vrajă” (ibidem, VII, 424). i) Tot „călătoare prin nori” în care trase de balauri sunt zeițele Artemis „Hiperboreeana” (= Bendis ?) (Diodor Siculus, Biblioteca istorică, IV, 51) și Ceres - zeița recoltelor și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
alb ca neaua. Omu i-o țipat frâu în cap și-o pornit. Păre că zboară. [...] Balaur de gheață, numa că era sub formă de cal, că așe l-o chemat zgrimințeșu” (18, p. 166). Balauri sub formă de cai înaripați, călăriți prin nori de vrăjitori cu puteri meteoro- logice (graboncijas dijak), se regăsesc și în vechi legende sârbo- -croate (25, pp. 438 și urm.). În unele legende românești, vehiculul ascensional al solomonarului este o căruță trasă de cai sau, pur
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o căruță trasă de cai sau, pur și simplu, o căruță care zboară „ca gândul” (3, pp. 43-54 ; 12, p. 810 ; 39, p. 30). Pentru a reveni la datele oferite de arheologie, voi semnala, pe de o parte, prezența cailor înaripați, alături de balauri cu cap de păsări, pe coiful de aur de la Băiceni (comuna Cucuteni, județul Iași), datând din secolul al IV-lea î.e.n., iar pe de altă parte, prezența unor care înaripate, mânate de personaje masculine, pe vasul de aur
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
voi semnala, pe de o parte, prezența cailor înaripați, alături de balauri cu cap de păsări, pe coiful de aur de la Băiceni (comuna Cucuteni, județul Iași), datând din secolul al IV-lea î.e.n., iar pe de altă parte, prezența unor care înaripate, mânate de personaje masculine, pe vasul de aur, datat tot din secolul al IV-lea î.e.n., descoperit într-un mormânt princiar în localitatea Vrața, din nord-vestul Bulgariei (106, pp. 218 și 239 ; 107, p. 110). Așa cum am arătat, conform opiniei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și unde preoții erau atotputernici". Dar din această zonă își ia romancierul eroii și hrana. O mare cultură istorică tinde să sacralizeze marele vehicul, să idealizeze modul său principal de comunicare. Grecii îl au pe Hermes, mesagerul aerian al cuvintelor înaripate. Nouă ne place comunicarea pentru ea însăși, principiul de circulație ca atare, viteza adică, mișcarea în sine a esențialului, a semnelor, a imaginilor, a sunetelor. Revoluția a sacralizat lemnul, hîrtia, plumbul. În 1792, "oratorul speței umane", Anacharsis Cloots, în fruntea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
atelajului. Socrate trece de la nemurirea sufletului la felul lui de a fi, și pentru că o asemenea descriere presupune iscusință zeiască, Socrate se mulțumește să spună cum ne apare el, sufletul. Acesta e aidoma unei puteri ce prinde laolaltă și atelajul înaripat și pe vizitiu. Friedländer vede aici un dublu motiv: al carului (mult mai vechi, de regăsit și la orientali; carul este trupul, intelectul este vizitiul, hățurile bine întinse sunt organul gândirii, atelajul greu de strunit reprezintă simțurile, iar Atman călătorește
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
simțurile. Epicurismul combate aproximările teoretice care recurg la explicații mitologice. Nici în această privință nu ne putem împiedica să ne gândim la fabulațiile platoniciene: Prometeu și Epimeteu în Protagoras, androginul din discursul lui Aristofan sau nașterea iubirii în Banchetul, atelajul înaripat din Phaidros, peștera din Republica, Atlantida din Timaios, infernul din Phaidon, sau chiar Gyges, greierii, Er, Theuth, tot atâtea ficțiuni destinate să suplinească lipsa cauzalității raționale, științifice într-un fel, cauzalitate la care aspiră Epicur. Pentru că acesta propune explicații multiple
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
impostură. Tot așa de stupidă ca și alta înrudită, anume poetizarea sau, cu o expresie fără noimă, care se încetățenește: „poematizarea”. Nici un poet adevărat nu poetizează. Nici un scriitor adevărat nu știe ce e asta „poematic”. Poezia și arta nu sunt “înaripate” tocmai fiindcă sunt revelatoare de adevăr uman. A fi terre-à-terre și „pedestru” e desigur, în genere, ceva meschin și mediocru. Dar marile, fascinantele, exaltantele revelații se obțin totuși la nivelul terestru și din perspectiva „pietonului”. Totul e să vezi, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
motiv pirandellian, din Le Fou? putea interesa. Moartea lui Dante închipuie apoteoza marelui florentin (în destinul căruia poetul hulit de contemporani și mistic îndrăgostit de poezie se regăsea pe deplin), iar în Saul el se proiectează în legendarul David, cântărețul înaripat. Iadeș!, Unchiașul Sărăcie, 3 decembrie sunt simple adaptări. Ca traducător, a dat o versiune a tragediei shakespeariene Romeo și Julieta cu mari libertăți față de original, s-a oprit la scena de magie din Faust de Goethe, la versurile lui Byron
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
osândit la viață, clipă de clipă, cu condeiul invizibil al contradicțiilor. O RĂMÂNERE CONTEMPLATIVĂ Dacă plec acum, e ca și cum aș trișa destinul. Îmi înalț respirarea până la Templul lui Dumnezeu, și aștept. Stranie senzația de așteptare: mă mângâie adierea aerului divin. Înaripate migratoare, cu aripile obosite ciripesc în agonie. Un poem dramatic, început din timpuri apuse, rămân încă o vreme să contemplu libertatea condeiată în culori negrăitoare. UMBRA Peste tot îmi privesc umbra, aș spune imperceptibilă, dacă țin cont de vremea de
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
fericire Un nimic, un fleac, un punct sau o virgulă Așa e făcută viața din lipsuri mari sau mici La fericire nu trebuie cine știe ce... Doar un zâmbet șăgalnic, o privire caldă, Poate o îmbrățișare. Sau chiar mai puțin: un cuvânt înaripat. Un strop de iubire! Suntem nefericiți pentru acel puțin ce nu cade din cer, Nu răsare dintr-o stea... ori dintr-un stih de poezea. ---------------------------------- Harry ROSS 15 martie 2016 Israel Referință Bibliografică: Harry ROSS - LIRICE (3) / Harry Ross : Confluențe
LIRICE (3) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381301_a_382630]
-
limpede pentru toți. El are dinți de fier, căci ucide și fărâmițează lumea întreagă prin puterea sa, așa cum face fierul” (IV, 5, 1‑2). Hipolit întocmește un fel de „fișă psihologică” fiecărui imperiu. Astfel, Imperiul Babilonian, simbolizat de un leu înaripat, are o „natură” semeață. Regele Nabucodonosor „s‑a semețit și s‑a ridicat împotriva lui Dumnezeu, mărindu‑se în inima sa, din pricina faimei sale” (IV, 2, 7). Imperiul perșilor (sau al mezilor), reprezentat de urs, este definit, în viziunea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și cultă cu conținut religios, București, 1992 (în colaborare cu Silvestru Boatcă). Repere bibliografice: Artur Silvestri, „Cadența generației”, RL, 1974, 31; Ion Băieșu, „Scrisori de acreditare”. De la om la om, „Scânteia tineretului”, 1976, 8 499; Ioan Mihuț, „Scrisori de acreditare”. Înaripata adolescență, „Revista de pedagogie”, 1977, 5; Dan C. Mihăilescu, Un jar blând și generos, LCF, 1979, 19; Valeriu Cristea, Literatura educativă, RL, 1978, 26; Valeriu Cristea, Între școală și viață, RL, 1981, 22; Pompiliu Marcea, Un roman despre dascăli, LCF
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
frecventelor primeniri ale tehnicii narative. Aceste recurențe, numite de autor „fantome tematice”, pot fi clasate într-un bestiar (vultur, leu, pește, oaie, miel, pasăre fabuloasă reunind trăsături de papagal, păun, tucan și dropie etc.) și într-un inventar imagistic (om înaripat și alte întruchipări ale motivului aripii și al zborului, acrobat cu tricou vărgat, biciclist cu joben, cer cu mai mulți sori diferit colorați ș.a.) care, împreună cu evocarea repetată, mai ales în pasaje finale, a stării de așteptare înfiorată a unei
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
o face unui grupaj de poezii, la rubrica „Poșta literară”, în revista „Astra” (1971): „Semnalez la acest poet o gestică de anvergură care nu are nimic de a face cu retorica sau cu cabotinismul, un simț al metaforei inedite și înaripate, originalitatea confesiei și ca însemne mai vizibile, deși secundare, foamea de cuvinte, lupta dură cu care le supune și exploziile lor recunoscătoare. De asemenea, un fel de delir cu armonii dureroase”. Încurajat de aprecieri, P. alcătuiește un prim volum de
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
ori cea a personajelor din proza lui Ion Iovescu, în care tinerii se îmbracă orășenește, scriu scrisorele de amor, petrec „boierește” etc., o lume afectată de vicisitudinile istoriei. Se rețin numeroase secvențe narative, cum ar fi transformarea sătenilor în îngeri înaripați, episodul venirii Raiului pe Pământ, într-o versiune apropiată de cea a lui Ivan Turbincă, catastrofa în care piere satul întreg la o revărsare a Dunării, ca o variantă acvatică a Sodomei și Gomorei, și încă altele, dintre care tema
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
italiene, făurită de Burckhardt, nu a încetat a fi fascinantă ca atare, după ce i s-a demonstrat insuficienta fundamentare științifică. Chiar dacă se dovedește că străbunii noștri adorau divinități htoniene, că balaurul din steagurile lor figura nu un „zmeu”, o reptilă înaripată, cum credea P., ci șarpele din adâncuri, frumusețea construcției din Getica va fi mereu admirată: măreția olimpiană a lui Zalmoxis, distincția sacerdoților săi, hărnicia, tenacitatea, austeritatea spartană a dacilor, „cei mai viteji și mai drepți dintre traci” după Herodot. După cum
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
metafizic asupra dumnezeirii nu se poate regăsi. Provocând teologia speculativă, acest poem vizionar se întemeiază pe radicalitatea unei experiențe care debordează structurile obișnuite ale comprehensiunii; un realism sacramental sever îmbină ascetismul penitențial cu exuberanța unui veritabil „dialog interior” între sufletul înaripat și Dumnezeu. O rară sensibilitate apofatică exprimă refuzul obiectivării absolutului sub forma unor scheme dialectice, preferând slăvirea lui Dumnezeu din perspectiva economiei mântuirii. Dumnezeu îi apare misticului cu familiaritatea pe care psalmii biblici o emană. Freamătul viu al căutării Cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se va ridica din nou la suprafață. Curînd după dispariția cadavrului, din vîrfurile catargelor vasului nostru răsună un strigăt ce ne vesti că Jungfrau își lăsa din nou la apă ambarcațiunile, deși singurul jet vizibil era cel al unei „balene înaripate“, o specie de cetaceu cu neputință de capturat din pricina extraordinarei repeziciuni cu care înoată. Totuși, jetul acestor balene este atît de asemănător cu acela al cașalotului, încît vînătorii nepricepuți le confundă adesea. în consecință, Derick și ceata lui porniră vitejește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
porniră vitejește pe urmele acestui monstru inaccesibil. Cu toate pînzele sus, Fecioara porni după cele patru ambarcațiuni ale sale, care dispărură curînd în partea de sub vînt, atrase de vînatul ce le umplea de speranță și îndrăzneală. Vai, prieteni, multe balene înaripate și mulți alde Derick mai sînt pe lumea asta! Capitolul LXXXI ONOAREA ȘI GLORIA VÎNĂTORILOR DE BALENE Există unele îndeletniciri, în care metoda de lucru cea mai potrivită pare să fie dezordinea, o dezordine meticuloasă. Pe măsură ce intru mai adînc în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
neînduplecat, cu ochii scînteind ca doi tăciuni în cenușa unor ruine, neîmblînzitul Ahab stătea în limpedea lumină a dimineții, înălțîndu-și fruntea sa ca un coif spart spre cea feciorelnică a cerului. O, nemuritoare copilărie și candoare a azurului! Nevăzute făpturi înaripate care dănțuiți în jurul nostru! Dulce pruncie, a văzduhului și a cerului! Nici nu vă pasă de durerile ce-l string ca-ntr-un clește pe bătrînul Ahab! La fel le-am văzut pe micuțele Miriam și Marta, aceste zîne cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Manifestația s-a bucurat de o mare afluență de public, dând un entuziasm de nedescris mișcării de la „Arta”. Au luat cuvântul d-nele: Ortansa Satmary, Alice Voinescu, Lucia Cosma, Filitti, Claudia Dinulescu, Cornelia Cornescu Achimescu, Florica Georgescu, Cuțescu-Storck, care, în cuvinte înaripate, au combătut tendințele nesăbuite ale revizionismului, accentuând asupra drepturilor noastre imprescriptibile cucerite cu atâta jertfă. După discursul d-nei Cornelia C. Achimescu, d-na Ortansa Satmary citește un viu mesaj al femeilor din Ardeal, iscălit de d-na Maria Baiulescu. Mesajul
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
și intitulat Mitul dacic în istoria și legendele spaniole, cercetare rămasă neîncheiată și publicată postum, în țară (1985). Teoria de la care pleacă reputatul istoric al artelor în demonstrația sa - singura până acum pe această temă - este mai puțin fantezistă și înaripat poetică decât ar lăsa să se înțeleagă o asemenea incursiune „științifică”. Într-o scrisoare către Mircea Eliade, din martie 1953, el precizează caracteristicile cercetării sale: „Mitul originar e «reziduu» istoric. Acțiunea lui e benignă, absorbită mai ales de religie și
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
patru anotimpuri (1977) narează aventuri cerebrale, devenind implicit moduri ale unei interogații. Într-o capelă cufundată în întuneric, ochiul descoperă, în lumina chibriturilor, roiuri de fluturi. Desenele de pe aripile fluturilor le reproduc pe cele din vitralii. Ridicați în aer, viermii înaripați execută un dans bizar, halucinant, dând un spectacol de o frumusețe perversă, demonică. După terminarea baletului, fluturii inundă iconostasul. Moment dintr-o fantastică aventură infernală, această vedenie rezumă procesul ireversibil al degradării sacrului, al profanizării sacrilege. Cele patru anotimpuri se
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]