1,037 matches
-
militare ale tratatelor de pace, preconiza limitarea efectivelor militare terestre, navale și aeriene din timp de pace, limitarea materialelor de război, a armamentelor navale, etc. După cum era de așteptat documentul nu dădea satisfacție cererii Germaniei privind egalitatea în materie de înarmări, ca atare, el a fost respins de delegația germană. Țările limitrofe U.R.S.S., inclusiv România, au declarat că nu vor semna Convenția decât dacă ea va fi semnată și de U.R.S.S. În ședința finală din 9 decembrie 1930 a
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
După prezentarea planului american (Hoover), la 22 iunie 1932, N. Titulescu, în convorbirile sale cu diferiți participanți, a insistat asupra respectării intereselor României, cerând să nu se aplice, în mod mecanic, reducerea efectivelor (propunerea 48 americană) și a bugetelor destinate înarmării (propunerea franceză) și să fie avută în vedere situația specială a fiecărei țări, îndeosebi a statelor mici. În privința cheltuielilor de întreținere și de echipament al trupelor, Titulescu a arătat că "România nu poate să accepte un plafon inferior aceluia al
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
un plafon pe baza programului ei de investire militară”. În septembrie l932, lucrările Conferinței dezarmării s-au reluat în condiții internaționale mai defavorabile; guvernul german a trecut la amenințări directe, anunțând că numai acordarea egalității în drepturi în materie de înarmare, ar putea determina Germania să nu părăsească conferința. Ca o replică la puternica ofensivă declanșată de naziști în Germania, dar și la intențiile anglo-americane de a satisface revendicările cercurilor militariste revanșarde germane, la 14 noiembrie 1932 a fost prezentat la
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
cu atât se accentua atitudinea de intransigență a Reichului”. După ce Anglia a dat asigurări Franței că nu va fi izolată acceptând cererea germană, la 11 decembrie 1932 s-a semnat acordul prin care Germania a obținut Gleichberechtigung în materie de înarmare și a acceptat să se întoarcă la masa tratativelor. Decizia adoptată de cele cinci țări - Franța, Anglia, S.U.A., Italia, Germania peste capul Conferinței dezarmării și în afara ei, a golit de conținut și a făcut inutilă întreaga dezbatere de la Geneva consacrată
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
Germaniei. Germania cerea “ca planul propus de Anglia să nu prevadă distrugerea armamentului german, ci să i se acorde egalitatea în drepturi calitativă, pe baza căreia în mod treptat, pe măsura dezarmării efective a celorlalte puteri, să-și poată completa înarmările”. În toate demersurile sale, N. Titulescu a cerut conducătorilor de state loialitate și cooperare în rezolvarea acestei probleme atât de dificile și de importante dezarmarea. Toate acestea au fost în van. Rivalitățile au continuat și în cele din urmă au
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
nu numai zonei în care, de fapt și de drept, funcționau convențiile de definire a agresiunii. Marea problemă internațională a păcii-securității-dezarmării, asupra căreia dezbaterile au durat ani în șir, a avut un deznodământ falimentar : în loc de dezarmare s-a ajuns la înarmare, în loc de întărirea securității și păcii bazată pe respectarea tratatelor de pace s-a ajuns la acceptarea tacită a revizuirii clauzelor militare din aceste tratate. Pentru depășirea efectelor crizei economice, România a militat în acești ani grei, pentru dezvoltarea relațiilor economice
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
o conferință dedicată dezarmării, dar care nu s-a finalizat cu semnarea unui document oficial. În decembrie, același an, cele cinci mari puteri Marea Britanie, Franța, Germania, Italia și Statele Unite au ajuns la un acord privind drepturile egale, în materie de înarmare. Acest fapt era în contradicție flagrantă cu prevederile Tratatului de la Versailles și permitea statelor învinse să se înarmeze într-un ritm accelerat. Câștigarea alegerilor parlamentare din Germania de către extrema dreaptă, în ianuarie 1933, a netezit drumul spre modificarea, prin forță
Bucovina: adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
aflată sub protectorat german. Pentru România, politica externă a Germaniei promovată de regimul condus de A. Hitler reprezenta o dublă amenințare. Mai întâi, exista primejdia ca marile democrații occidentale să nu fie în măsură să desfășoare un amplu efort de înarmare ca mijloc de descurajare a intervențiilor revizioniste și expansioniste ale Germaniei pentru a se lăsa antrenate în formule de compromis de genul unui directorat care urma să reunească Franța, Marea Britanie, Germania și Italia în al doilea rând, situată într-o
Bucovina: adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
Alianța Nord Atlantică a fost implicată în negocierile pentru dezarmare, având de făcut față și unei puternice presiuni populare pacifiste în țările occidentale alimentat de Moscova ca un element de șantaj, pentru a obliga țările occidentale să reducă cheltuielile de înarmare. În același timp, N.A.T.O. a trebuit să fie în permanență gata să apere lumea democratică de un atac oricând posibil - dinspre Est. Pentru a face față acestor provocări externe, ca și unor disensiuni în interiorul Alianței (cea mai serioasă fiind
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
reflectau punctul de vedere comun al tuturor țărilor membre. N.A.T.O. U.R.S.S. a respins însă această ofertă a Occidentului și la 4 octombrie 1957 a lansat primul satelit cosmic, introducându-se astfel o nouă dimensiune spațială a cursei pentru înarmare. Succesul de moment al U.R.S.S.-ului s-a întors împotriva sa, cursa înarmărilor spațiale fiind câștigată în final de S.U.A., prin ceea ce s-a numit „războiul stelelor”, sau Inițiativa de apărare strategică, lansată în 1983. La începutul anului 1963
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
respins însă această ofertă a Occidentului și la 4 octombrie 1957 a lansat primul satelit cosmic, introducându-se astfel o nouă dimensiune spațială a cursei pentru înarmare. Succesul de moment al U.R.S.S.-ului s-a întors împotriva sa, cursa înarmărilor spațiale fiind câștigată în final de S.U.A., prin ceea ce s-a numit „războiul stelelor”, sau Inițiativa de apărare strategică, lansată în 1983. La începutul anului 1963, Consiliul permanent au început examinarea posibilității formării unei forțe nucleare N.A.T.O., la care
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
ale Alianței, militare și politice, pe capacitatea ei de a se adapta la condițiile în permanentă schimbare. În vara anului 1968, trupele Tratatului de la Varșovia, cu excepția României, au invadat Cehoslovacia. Activitatea diplomatică de realizare a unor acorduri de limitare a înarmărilor și pentru securitate în Europa a debutat la 3 iulie 1973 la Helsinki. Se impunea trecerea de la o oră a confruntării Est-Vest la una de negocieri ceea ce făcea necesară, mai mult ca oricând, menținerea coeziunii între țările membre ale Alianței
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
a confruntării Est-Vest la una de negocieri ceea ce făcea necesară, mai mult ca oricând, menținerea coeziunii între țările membre ale Alianței cu atât mai mult cu cât opinia publică din țările membre N.A.T.O. făcea presiuni pentru reducerea cheltuielilor de înarmare. Dar cum dinspre Tratatul de la Varșovia nu venea nici un semn de reducere a armamentelor, guvernele țărilor membre N.A.T.O. au hotărât că era nevoie să adopte măsuri care să asigure menținerea capacităților lor de apărare la nivelul necesar pentru a
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
apărare la nivelul necesar pentru a putea respinge orice amenințare. Ca urmare în mai 1978 la întâlnirea la nivel înalt de la Washington s-a adoptat un program pe termen lung pentru apărare hotărându-se sporirea cu 3% a cheltuielilor pentru înarmare. Sfârșitul anului 1979 și 1980 au adus momente de încordare a situației internaționale, respectiv invadarea Afganistanului de către trupele sovietice și conflictul dintre Iran și Irak concomitent cu preocuparea permanentă a N.A.T.O. pentru problema germană și a statutului Berlinului. Problema
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
1987 cartea sa Perestroika în care el prezintă un proiect de refundamentare a comunismului pentru a scoate URSS din „perioada de stagnare” a erei Brejnev*, marcată de nenumărate disfuncționalități, în mod deosebit întârzierea tehnologică*, concepția, epuizarea financiară provocată de cursa înarmărilor și de aventura militară cu rezultate catastrofale din Afganistan*. Această voință de reformă atinge și domeniul politicii externe, fie că este vorba de relațiile cu Occidentul, cu membrii „lagărului socialist” sau cu frații învrăjbiți chinezi. De la voința de reformă la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
septembrie 1965, generalul Suharto pune sub acuzație PC indonezian și lansează o feroce campanie anticomunistă care duce la asasinarea a cel puțin 500000 de comuniști. Dacă în SUA, anticomunismul îmbracă mai întâi forma antisovietismului din cauza declanșării Războiului Rece și cursei înarmării nucleare, el atinge paroxismul în timpul războiului din Coreea* sub impulsul senatorului McCarthy, care lansează o „vânătoare de vrăjitoare” contra comuniștilor și a simpatizanților lor în mediile intelectuale și cinematografice; aproape 10000 de persoane își pierd locurile de muncă, cel mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
menține sub drapel 4 milioane de oameni - în 1947, ea numără, în Europa, 60 de divizii, față de numai 4 divizii britanice și 2 americane. Totuși, încă de la începutul Războiului Rece*, Stalin e obligat să se angajeze într-o cursă a înarmărilor nucleare. Dacă în 1949 URSS se dotează și ea cu bomba A și atinge paritatea cu SUA în anii 1970, ei îi va fi din ce în ce mai greu, atât pe plan financiar, cât și tehnologic, să țină pasul, ceea ce va constitui, de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a venit ceasul unei „noi concepții”. Adoptată în februarie 1986, aceasta inaugurează o abordare a relațiilor internaționale care privilegiază interdependența problemelor planetei - a căror tragică ilustrare va fi și accidentul de la Cernobîl din aprilie 1986 -, dezideologizarea relațiilor internaționale, sfârșitul cursei înarmărilor și o destindere durabilă. Reluat în 1985, dialogul sovieto-american duce, în decembrie 1987, la semnarea tratatului de la Washington care elimină rachetele cu rază medie de acțiune. Apropierea de Europa* Occidentală este ilustrată, în noiembrie 1990, de semnarea de către URSS a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aproape 400.000 de sud-coreeni; 300.000 de nord-coreeni și 400.000 de chinezi - la care se adaugă mai mult de un milion de victime din rândul populației civile. Declanșarea războiului din Coreea a fost apogeul Războiului Rece, accelerând cursa înarmărilor, intensificând anticomunismul* în SUA, agravând teroarea* în URSS și în democrațiile populare* și făcând să crească temerile privitoare la un al treilea mondial - și atomic. RĂZBOIUL DIN SPANIA Proclamarea celei de-a II-a Republici, pe 14 aprilie 1931, deschide
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de evaluare 191 Partea a IV-a Limitele puterii naționale. Balanța puterii 11. Balanța puterii 203 Echilibrul social 203 Cele două modele principale ale balanței puterii 208 12. Diferite metode ale balansării puterii 213 Divide et impera 213 Compensațiile 214 Înarmarea 215 Alianțele 215 „Deținătorul” balanței 225 13. Structura balanței puterii 229 Sisteme dominante și dependente 229 Schimbări structurale în balanța puterii 231 14. Evaluarea balanței puterii 233 Nesiguranța balanței puterii 233 Lipsa de substanță a balanței puterii 238 Inadecvarea balanței
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și îi justifică acțiunile 6. Tranzitând la nivel internațional, cum statele nu sunt altceva decât proiecții ale grupurilor de indivizi, impulsul moral justifică secțiuni ale vieții politice cum sunt dreptul internațional, pacifismul, opinia publică internațională, diplomația deschisă. Animus dominandi justifică înarmarea, războiul, alianțele agresive, imperialismul și anexiunile. Cum în politica internațională nu există, precum în cea internă, o constrângere centrală, întemeiată pe principiile morale, care să stăvilească agresivitatea individuală (guvernul), trebuie construite modalități prin care tendința distructivă și violentă a individului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nu cunoștea diferența dintre compromis și conciliere. Germania și-a afirmat politicile revizioniste în mod deschis în 1935, odată cu repudierea prevederilor de dezarmare ale Tratatului de la Versailles, argumentând că nici alte state nu au dezarmat și făcând trimiteri la evoluția înarmării Franței și Rusiei. Privit în sine, separat de obiectivele ulterioare, raționamentul nu era cu totul nejustificat din perspectiva principiului legal al egalității. În afara protestelor ipocrite și a alianțelor pe hârtie, singura reacție concretă față de acest prim pas spre imperiu a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
predispuși să cadă decidenții în chestiunile de politică externă este opusul celei discutate mai devreme. Confundă o politică a statu-quoului cu una imperialistă. Făcând acest lucru, statul A aplică anumite măsuri defensive ca intenție față de statul B, cum ar fi înarmarea, crearea de baze militare și alianțele. Cel din urmă recurge la riposte, deoarece consideră că primul aplică o politică imperialistă. Aceste răspunsuri întăresc perceperea inițial eronată de către statul A a politicilor statului B și așa mai departe. În cele din
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și interpretarea greșită a celeilalte părți. Ulterior, se înregistrează riposte împotriva acestor măsuri, implicând o confirmare similară, și așa mai departe. În concluzie, teama unei părți susține frica celeilalte, și viceversa. Prinse în temerile reciproce și angajate în curse ale înarmărilor ce răspund acestora, nici una dintre părți nu este capabilă să verifice presupunerile inițiale de imperialism. Ceea ce a fost la început o percepție mitologică a realității a devenit acum o profeție care se autorealizează: politicile inspirate de teama reciprocă par să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
presupuse. În timp ce celelalte națiuni sunt păcălite să-i acorde puterii respective o considerație nemeritată, aceasta câștigă timp pentru a-și acorda prestigiul cu puterea reală. O națiune care a rămas în urmă în competiția pentru putere, mai ales în domeniul înarmării, poate încerca să-și ascundă slăbiciunea în spatele unei cacealmale, încercând concomitent să-și depășească handicapul. Când, în toamna și iarna lui 1940-1941, Marea Britanie era vulnerabilă în fața unei invazii, prestigiul său, depășind de departe puterea sa reală, a fost probabil cel
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]