2,060 matches
-
tandră. Dacă ar fi avut cât de cât umor s-ar fi amuzat văzând cum o așeza el pe un soclu și o adora cu o idolatrie atât de sinceră. Dar chiar și dacă râdea nu putea să nu fie încântată și emoționată. Era îndrăgostitul constant și cu toate că ea îmbătrânea și-și pierdea trăsăturile rotunde și drăgălășenia atrăgătoare, pentru el cu siguranță că ea n-avea să se schimbe niciodată câtuși de puțin. Pentru el avea să rămână femeia cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să râdă. Când Strickland, revenindu-și în oarecare măsură, fu mai bine dispus și începu să se amuze râzând de Stroeve, acesta începu să facă anume lucruri absurde pentru a-i stârni râsul. Și pe urmă îmi arunca mie priviri încântate făcându-mi cu ochiul ca să observ că pacientul e într-o formă mult mai bună. Stroeve s-a dăruit sublim. Dar cel mai mult m-a surprins Blanche. S-a dovedit o infirmieră nu numai capabilă, ci și devotată. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o siluetă extraordinară, cu barba roșie și părul vâlvoi și pieptul mare foarte păros. Avea picioarele pline de bătături și de cicatrici, așa că am înțeles că nu mai umblă niciodată încălțat. Deci se transformase pe de-a-ntregul în băștinaș. Păru încântat să mă vadă și-i spuse Atei să taie o pasăre pentru masa noastră. Mă pofti înăuntru ca să-mi arate tabloul la care lucra când am venit. Într-un colț al încăperii era patul, iar în mijloc un șevalet cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nuanțele variate pe care i le impusese moda se datorau visurilor unui pictor sărac dintr-o insulă din Mările Sudului. Răspunsul mi-l dădu chiar ea. — Vai, ce perne minunate aveți! spuse dl Van Busche Taylor. — Vă plac? întrebă ea încântată. Știți, sunt de Bakst . Și totuși, pe pereți erau reproduceri în culori după multe tablouri celebre ale lui Strickland, distribuite de un editor berlinez cu multă inițiativă. — Văd că te uiți la tablourile mele, zise ea urmărindu-mi privirea. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
poate doar acea impresie de obscuritate, de întunecime molatecă. Doctorii de la clinică credeau, de altfel, că nu mă voi mai trezi niciodată. S-au înșelat. Nu am avut noroc. — N-ați fost departe de moarte! îmi spuse unul dintre ei, încântat să vadă că mă trezisem. Era un tânăr zâmbăreț, cu ochi frumoși, de culoare cafenie, foarte mobili și strălucitori. Nutrea încă toate iluziile pe care le poți avea la vârsta lui. Nu i-am răspuns. În acea noapte lungă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dat drumul. A discutat despre câteva duzini de cărți - cărți citite, cărți despre care citise, cărți despre care nici nu auzise -, turăind liste de titluri cu ușurința unui vânzător de la Brentano’s. D’Invilliers a fost parțial păcălit și total Încântat. Fără să poarte nimănui pică, aproape că hotărâse că Princeton consta În parte din filistini mumificați și În parte din plicticoși mortali și că a da peste o persoană În stare să rostească numele lui Keats fără să se bâlbâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
când cu Alec, dar bariera numită Rosalind se ridica Întotdeauna Între ei ca să-i despartă. Amory era supărat din cauza asta - ar fi regretat să-l piardă pe Alec. - Domnule Blaine, faceți cunoștință cu domnișoara Waterson, domnișoara Wayne și domnul Tully. - Încântat. - Amory, a continuat Alec exuberant, dacă sari În mașină, te ducem Într-un locșor ferit și-ți dăm un gât de Bourbon. Amory a chibzuit. - Nu-i o idee rea. - Urcă! Jill, fă-i loc și Amory Îți va zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
soare și prin bretonul perucii roșcate, la mongoloidul scârbos care sărea într-un picior, cu un buchet de garoafe în mână și cu o țigară în gură. Țigara mai ales îl dezgustase pe Horațiu dintotdeauna. Doamna Popa a fost foarte încântată să-l primească pe domnul Popa cu așa o față îndurerată. Era convinsă că îi pare rău. Era dispusă să-l primească înapoi chiar și așa, gras și cu chelie. La urma urmelor până și doamna doctor era nefericită, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mult în închisoare. * Maica Tereza stătea cuminte pe scăunel. Lângă ea stătea la fel de cuminte nea Ovidiu. Îi părea rău că pleacă și-l lasă singur pe Horațiu, dar nu putea să refuze o minune. Minunea era, așa cum aflase tăcută, dar încântată și Maica, că Mișu îi trimisese banii luați din casă. În schimbul unui mic favor. - Mulțumesc pentru că mi-ai fost ca și un fiu! Horațiu zâmbi. Și Maica zâmbi: un suflet singur este un suflet mai ușor de salvat. - O să vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
orchestrei filarmonice e mult prea binecrescut ca să‑l fluiere pe Webern, ei știu ce statut are acest compozitor, și anume, unul foarte înalt, răspunde Sophie. Dar de plăcut, bineînțeles că nu le place. Opera lui Webern e o glumă proastă. Încântat, Hans arată cu degetul o veveriță, una roșie. E roșie toată, chiar așa. Ce drăguță e! Aleargă sprintenă pe trunchiul copacului în sus și‑n jos și are ochii ageri. Soarele se luptă să traverseze cerul. Niște norișori apăruți în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trebuia să fi dispărut de mult. Trăgându-și pantalonii până-n gât, Vogelmann ieși alene pe labele-i mari de polițist de după birou ca să dea mâna cu noi. Pășea ca și cum tocmai s-ar fi dat jos de pe o bicicletă. — Rolf Vogelmann. Încântat să vă cunosc pe amândoi, zise el cu o voce strangulată și subțire și cu un puternic accent berlinez. — Steininger, i-am zis. Iar aceasta este soția mea, Hildegard. Vogelmann arătă înspre două fotolii aranjate în fața unei mese mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
da tot ce am va fi al tău, si cu tine alături, ba de acu caut un nume de care să fi mândră și pentru al tau am să fac tot posibilul, am să te susțin!!~ Cum ma mângâiai tu încântată, de parcă nimeni nu mă mai susținuse atâta..tu Frumoasă, rumena, Gingașa, Scumpă, respirând profund.. Referință Bibliografica: Domnită iernii .. / Valerian Mihoc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1836, Anul VI, 10 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valerian Mihoc : Toate
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
Acasă > Stihuri > Nuanțe > ZIUA MINUNATĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului ZIUA MINUNATĂ A fost ziua minunată A întâlnirii noastre, Erai foarte încântată Pluteam amândoi prin astre. Priveam la tine încântat Și totodată cu aminte, Te-am cuprins și sărutat Am rămas în contemplare. Eram singuri pe Pământ În jurul nostru un pustiu, Plecasem pe tărâmul sfânt Ne-am trezit într-un târziu. Am
ZIUA MINUNATĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361570_a_362899]
-
Acasă > Stihuri > Nuanțe > ZIUA MINUNATĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului ZIUA MINUNATĂ A fost ziua minunată A întâlnirii noastre, Erai foarte încântată Pluteam amândoi prin astre. Priveam la tine încântat Și totodată cu aminte, Te-am cuprins și sărutat Am rămas în contemplare. Eram singuri pe Pământ În jurul nostru un pustiu, Plecasem pe tărâmul sfânt Ne-am trezit într-un târziu. Am revenit la realitate Cu gândul la alta amintire
ZIUA MINUNATĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361570_a_362899]
-
la locul lui: în congelator, produsele pentru congelare; în frigider, cele ce trebuiau păstrate la rece; iar micile daruri obișnuite pentru părinți, le așeză alături. După ce termină cu toate, ordonată și, totuși, grăbită, ridică acele daruri și le oferi personal, încântată și dornică să le vadă licărul plin de bucurie, de mulțumire și de bun simț din ochi... - Nu trebuia să te mai cheltui, iar, draga mea! o dojeni mama cu blândețe. Cred că este destul de scumpă..., dar este așa frumoasă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
iubita dintre cele compuse de mine a fost preluată imediat după publicarea ei în 2009 pe http://www.crestinortodox.ro/poezie-ortodoxa/iti-multumesc-doamne-96720.html, de către multe bloguri și siteuri de spiritualitate. Că orice autor m-am bucurat și am fost chiar încântată că este apreciată. În 2010 am reeditat placheta de debut “De la poezie la rugăciune” și am adaugat printre alte poezii rugăciuni și aceasta creație. Poezia a fost publicată și în revistă “Cuvântul adevărului” în 2012 a Parohiei ortodoxă din Edmonton
ATENTIE SCRIITORI SE FURA! de DORINA STOICA în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362907_a_364236]
-
în alte locuri, fiindcă așa dorise bătrânul, nu știu prea bine de ce, poate avea motivele lui, însă n-am uitat unde locuiește nici după atâția ani. -Ești binevenit oricând la mine prietene Hasim! Cu sau fără bijuterii, mai spuse fariseul încântat. -Ce mai e nou pe aici prin Ierusalim? întrebă negustorul. Mă interesează aceasta pentru afacerile mele, însă am auzit că face vâlvă moartea unui anume Iisus care astăzi a fost răstignit din porunca procuratorului Ponțiu Pilat. -Într-adevăr, spuse fariseul încruntându
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
i se prezinte tânăra domniță. Atât Mihai, cât și fata abia așteptau să se cunoască. Erau curioși dacă se vor plăcea, deși fiecare din ei puseseră iscoade ca să le aducă veste despre chipul și frumusețea celuilalt. Erau lăudați și tare încântați. Dar buna dispoziție îi dispăru tânărului principe cu câteva momente înainte de a-i fi prezentată prințesa. Căpitanul Preda, pus pe șotii, cam rar așa ceva la el, îi șopti principelui că fata-i tare frumoasă doar că este șchioapă și în
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
care, de ceva timp, asistă. Sunt, oamenii, reabilitați? CHEMAREA Un gând alb, ca un porumbel, se rotește pe cerul inimii lor. Un gând alb. Un gând alb se rotește. La țărm de mare se opresc ținuturile prin care au traversat încântate cuvinte, ursite cuvinte, înflorite cuvinte, plămădite, în lumina lunii, la revărsatul zorilor, din lut și dintr-un nou pământ, scăldate în apa de izvor și-n roua lacrimilor. La țărm de mare. La țărm de mare se opresc. În căutarea
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
pe când îi strângea trupul în brațe în ritmul tangoului argentinian. - Știi cuvintele la cântecul ăsta? - Îmhî, făcu el și începu să fredoneze cu un glas baritonal “siempre que te pregunto... quizas, quizas, quizas”. - Ce frumos cânți! exclamă Eva privindu-l încântată. Numai surprize plăcute am cu tine, dar nu-și putu continua fraza căci buzele lui la început ușoare ca aripile de fluture, iar mai apoi cu pasiunea unui bărbat îndrăgostit, se întâlniră cu ale ei. - Eva, spuse Leo și ochii
CASA DIAMANT – CEREREA ÎN CĂSĂTORIE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364131_a_365460]
-
marea și sunt capabili să înmulțească produsele pământului. Nu știu nici să slujească, nici să comande pentru că, grație triumfului muncii directe, se simt egali; fiecare se simte liber, considerându-i liberi și pe ceilalți, mândru de libertatea sa. Atât de încântați sunt de libertatea lor încât le repugnă ideea de a o ceda, de a renunța la o parte din ea în favoarea unei organizări sociale superioare. Fiindu-și suficienți, nu simt nevoia ei. Sunt cu atât mai sociabili, cu cât se
SENTIMENT CATALAN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364132_a_365461]
-
adept, pe urmele învățătorului vostru? Baraba începu să mănânce în tăcere și bău din vinul de Xerxes și după un timp vorbi iarăși. -Nu vrei să vorbești cu mine? întrebă el. Ei! Atunci află că arhiereul Caiafa va fi foarte încântat să afle că am prins unul dintre voi. Ei! Ce mai zici acum? spuse Baraba privindu-l nemișcat. Omul îl privi însă absent și păru să nu-i pese de amenințările sale. Nu-i răspunse nici de această dată însă
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
mi-a păsat deloc pentru că abia așteptăm să merg la scoala. Legat de desen, îmi amintesc că în clasa a patra stăteam în ultima bancă cu băieții când am realizat prima acuarela, niște mustăți. Învățătorul nostru nu a fost prea încântat. M-a umilit, m-a scos în fața clasei, să râdă toți de mine. Prin clasa a VI-a am obținut premiul întâi la desen într-o tabără. Nu mi-au plăcut însă diplomele, nu mă interesau. La liceu, prin clasa
DIASPORA.ROMANCA MIRELA BALAN CUCERESTE ITALIA CU MAGIA CULORILOR SALE.A AJUNS DE LA INGRIJITOR DE BATRANI, LA PICTOR FOARTE APRECIAT de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363243_a_364572]
-
Nu era el un porcușor fricos, dar inima i se strânse ghem când umbrele îl învăluiră neprietenoase imediat ce păși printre ele. De undeva, din adâncul verde al frunzișului des, se auzea o melodie extraordinar de frumoasă. Urechile lui Marinică tresăriră încântate, iar piciorușele porniră a se mișca singure, cu repeziciune, către locul din care se auzeau sunetele acelea nemaiauzite. Din păcate, porcușorul nu fu destul de rapid. Melodia încetă înainte ca el să ajungă la interpret, lăsându-l debusolat în miezul umed
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
la îngrijitori sau la măcelari. Aceștia erau oameni simpli, care începuseră să se obișnuiască cu noile standarde și chiar să îl caute când apărea o problemă de rezolvat. Nu se putea gândi nici la veterinar. Bărbatul părea de-a dreptul încântat că ieșise din banalul activității sale și i se dăduse o temă de rezolvat cu ameliorarea rasei și selectarea atentă a materialului seminal. Preda îi era dator, tehnicianul era mai mult plecat pe câmp să supravegheze culturile... chiar nu putea
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]