1,057 matches
-
Zilele de Nabi Musa au îmbrăcat un caracter militant, încă dinainte, mulți din pelerini fiind înarmați, mai ales cu cuțite, săbii și ciomege. Obișnuiți din anii precedenți cu gesturi de amenințare și intimidare la adresa comunităților creștine din regiune și cu încăierări sângeroase chiar și cadrul întrecerilor între diversele delegații, festivitatea a adoptat treptat acte de ostilitate îndreptate contra sioniștilor, și în general, a evreilor. Atmosfera ostilă și înfricoșătoare a procesiunilor a fost descrisă. între altele de mărturia lui Yona Sokolovski și
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
a fost Papă al Romei în perioada 13 Mai 535 - 22 Aprilie 536. La moartea lui Ioan al II-lea , a fost ales papă arhidiaconul său, romanul "Agapet", fiul preotului Iordanes, adept al lui "Symachus", ucis în una din încăierările apărute în oraș în timpul schismei. Aparținea familiei lui :Felix al IV-lea și locuia în vecinătatea bisericii Sfinților Ioan și Paul, unde adunase o bogata bibliotecă cu opere ale Sfinților Părinți. Primul lucru pe care s-a grabit să-l
Papa Agapet I () [Corola-website/Science/305405_a_306734]
-
Giussano. Ocupând o poziție lângă Legnano, lombarzii au așteptat apariția lui Frederic. În dimineața zilei de 29 mai lombarzii au trimis 700 de cavaleriști să exploreze pozițiile la nord de ei. Cavaleria a întâlnit avangarda lui Frederic, având loc scurtă încăierare. Când pe câmpul de luptă au ajuns principalele forțe imperiale, lombarzii s-au retras. Frederic a continuat drumul spre pozițiile cheie ale lombarzilor, în apropiere de Legnano. Frederic a început atacul general asupra pozițiilor lombarzilor. Cavaleria sa a împrăștiat cavaleria
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
regrupeze pentru atac. Sprijinită de cavaleria nou-venită din Brescia, ea a revenit pe câmpul de luptă și a atacat armata germană în flancul drept. Atacul puternic al italienilor a zdrobit rândurile germanilor, făcându-și drum până la garda lui Frederic. În încăierarea care a urmat, purtătorul stindardului imperial a fost ucis iar Frederic a căzut de pe cal, toți ostașii crezând că el a fost ucis. Atacată de dușmani din ambele părți și crezând că împăratul este mort, armata germană s-a retras
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
perișoare de orez. Hiyoshi lucra cot la cot cu ei, frământând orezul. Luă și el câteva guri, dar nimeni nu păru să se supere. Aproape în transă, făceau chiftele după chiftele, stând de vorbă. — Cred că se va dezlănțui o încăierare, nu? Nu-s în stare s-o sfârșească fără luptă? Pregăteau provizii pentru soldați, dar majoritatea sperau să nu fie nevoie de ele. La Ora Câinelui, Mitsuhide îl chemă pe Mataichi, care ieși dar se întoarse curând, strigând: — Vânzătorule de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
s-ar putea să nu avem cooperarea clanului Imagawa, nu putem face nimic mai mult decât să începem pregătirile militare și să fim gata pentru asediul clanului Oda. Dacă vestea rebeliunii noastre ajunge la Imagawa și intră și ei în încăierare, atunci speranțele noastre inițiale de a zdrobi clanul Oda dintr-o singură lovitură încă se mai pot împlini. După ce-l exilase pe Inuchiyo, Nobunaga avea foarte puține de spus. Ținând seama de dispoziția lui, nimeni din suită nu vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ciocniră. De decenii întregi, arta beligernței era în schimbare. Vechiul stil de luptă, conform căruia fiecare samurai își striga propriul nume, declarând că era fiul lui cutare-și-cutare, că stăpânul lui era seniorul cutărei provincii, dispărea cu repeziciune. Astfel, imediat ce izbucniră încăierările corp-la-corp - lamă dezgolită lovind lamă dezgolită, războinic încleștându-se cu alt războinic - se dezlănțui o oroare de nedescris în cuvinte. Cele mai bune arme erau mai întâi pușca, apoi lancea. Lancea nu se folosea pentru a împunge, ci mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în evidență, Hideyoshi le dădu instrucțiuni. — Pregătiți o rogojină într-un loc de pe Muntele Hirai cu vedere panoramică. Diseară, vom da o petrecere de admirare a lunii. Și-acum, să nu vă luați la bătaie. E o petrecere, nu o încăierare. — Da, doamne! — Toranosuke. — Stăpâne? — Roagă-l pe Hanbei să vină și el, dacă are chef să admirăm luna. Doi dintre paji se întoarseră să anunțe că pregătiseră rogojina. Aleseseră un loc de lângă piscul Muntelui Hirai, puțin mai sus de tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de lemn, ici și colo, așa că ne-au înconjurat de mai multe ori și, câteodată, am fost despărțiți unii de alții, în mijlocul spadelor și al lăncilor inamice. Într-un târziu, am reușit să ne croim drum, dar în timpul uneia dintre încăierări Seniorul Kanbei s-a ales cu o rană de spadă la genunchiul stâng, iar vătămarea lui ne-a împiedicat să ajungem prea departe. Până la urmă, am fost nevoiți să ne culcăm într-un hambar. Am călătorit noaptea, iar în timpul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să mănânce tencuiala de pe pereți. În timp ce se consolau unii pe alții, toți cu ochii înfundați în cap, încă le mai rămăsese destul curaj pentru a putea plănui trecerea prin iarnă pe cât puteau de bine. Ba chiar, fie și în micile încăierări, în inamicul se apropia, puteau uita dintr-o dată de foame și oboseală, pentru a ieși la luptă. De peste o jumătate de lună, însă, trupele atacatoare nu se mai apropiaseră de caste, iar această nepăsare era mai apară pentru trupele defensive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Încoace! Nobunaga însuși ieși, strigându-l: — Ranmaru! Unde te duci? — A, aici erați, stăpâne, răspunse Ranmaru, îngenunchind mai-mai să cadă pe jos. Dintr-o singură privire, Nobunaga simți până pe suprafața pielii că ceea ce se întâmpla nu era doar o simplă încăierare între samurai, sau o ceartă între grăjdari. Ce s-a întâmplat, Ranmaru? Ce-i cu toată agitația asta? întrebă el repede, iar Ranmaru nu întârzie nici el cu răspunsul: — Clanul Akechi a comis o mârșăvie. Afară sunt mulți războinici răsculați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
siguranță, puteau fi acuzați de neglijență toți cei ce locuiau în capitală sau aveau acolo conace. — Se pare că afară sunt niște tulburări, i se spusese lui Nagato, când fusese trezit. Nu avea idee de amplitudinea evenimentelor. — O fi vreo încăierare, cine știe. Du-te și te uită, îi ordonă el unui servitor. Apoi, în timp ce se dădea jos din pat alene, îl auzi pe unul sintre slujitori strigând de pe acoperișul porții cu ziduri de pământ: — Iese fum din Nishikikoji! Nagato țistui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
călcați în picioare de o trupă dușmană care năvălea de sus pe panta abruptă. Partea companiei lui Hori care urmărise mai întâi inamicul în jos era prinsă printr-o manevră în clește, întocmai așa cum se temuse Kyutaro, declanșându-se o încăierare copleșitoare. În acel moment, forțele combinate ale lui Horio, Nakagawa, Takayama și Ikeda ajunseră pe piscul muntelui. — Am învins! — Al nostru-i Tennozan! Se înălțară primele urale de victorie ale bătăliei. Hideyoshi așteptase sosirea lui Nobutaka la râul Yodo, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Fu însă trântit la podea de atacantul său mai puternic, neputând decât să se zbată neputincios în strânsoarea acestuia. Nobuo se ridică în picioare și o luă la fugă prin cameră, strigând: — Dă-i drumul! Dă-i drumul! Dar violenta încăierare continua. Ținând deasupra capului spada scoasă din teacă, Nobuo zbieră din nou: — Dacă nu-i dai drumul, n-am să-l pot tăia pe ticălos! Lasă-l! Asasinul îl ținea pe Nagato de beregată dar, prinzând un moment prielnic, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
din partea celor cu un interes fixat în statu-quo. Uniunea Europeană este o organizație supranațională care se lărgește tot mai mult, cu o responsabilitate scăzută, care nu dispune de legitimitate publică și loialitate din partea conducerii și care se angajează aproape constant în încăierări cu statele membre privind măsura în care acestea trebuie să renunțe la suveranitate. Are o birocrație numeroasă, bine educată și bine hrănită, responsabilă cu distribuirea unor sume mari de bani în forma a nenumărate granturi mici și subvenții pe baza
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
la Cotul Donului. Și Între ei era o divizie... Nu, nu era o divizie. Era un corp de armată germană. Mai existau fricțiuni, dar foarte puține. Adică se mai Înjurau când se Întâlneau, dar nu s-a ajuns niciodată la Încăierări: „Aaa, du-te În mă’ta, fire-ai al dracului”, ceva În genul ăsta. Adică lucruri minore. Asta o știu de la un prieten al nostru care a făcut tot războiul - și pe Frontul de Est și pe cel de Vest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
aceeași clipă mi se făcu întuneric în cap. Se repezi spre mine și mă trezii cu ghearele ei în gât; le desfăcui cu greu și înțelesei că dacă n-o lovesc, o mare incertitudine ar fi planat asupra sfârșitului acestei încăierări, eu încercînd s-o cruț, ea nedând înapoi de la orice-ar fi... "Ah", strigai cu disperare, cu greață și cu mânie, și îi dădui peste același obraz una după alta trei palme care o culcară la pământ. Fuseseră chiar atât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fără speranță, nimeni n-o putea salva. O viclenie liniștită stăpâni în clipa aceea instinctele mele alarmate încă din timpul mersului. Mă repezii cu o lipsă de vlagă simulată, să-i aflu individului forța reală, și mă angajai într-o încăierare neconvinsă. El mă plesni îndesat și mă aruncă în celălalt colț al cabinei, în care mă prăbușii și de unde, gândind că zdrahonul, a cărui putere era de temut, trebuia înșelat, nu mă mai ridicai... El o ridică în schimb pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
grupului decât gândirea generoasă că îndrăgostiții trebuiesc lăsați singuri?), un act de curățire, eliminasem un dipsoman desagreabil pentru o colectivitate care nu putea trăi cu gândul că viciul, maladia incurabilă, agresivitatea o pot amenința fără consecința naturală: moartea într-o încăierare a celui marcat, sau într-o căsătorie în care soția fuge și e omorâtă, și dipsomanul e închis, sau e omorât dipsomanul, și soția, cu complicele ei ispășesc... XIII ...N-a avut puterea să retrăiască decât ceea ce l-a făcut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a reușit să înlăture acuzarea, care susținea că aruncarea în prăpastie nu era singura alternativă a inculpatului. Din moment ce a reușit s-o facă, înseamnă că era mai puternic decât așa-zisul agresor. Putea să-l țină la respect într-o încăierare care n-ar fi durat mult, deoarece telefericul nu face decât cinci, șase minute până ajunge jos. Fără succes a fost obiecția mea bazată pe depoziția martorilor, că acuzatul nu era mai puternic decât victima, care era un zdrahon în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tocmai pentru că se dusese la Sinaia cu un altul, și anume tocmai prin locurile unde fusese și cu el. O întîlnire în locuri neutre e mai mult ca sigur că nu l-ar fi incitat decât cel mult la o încăierare cu mine, pe stradă sau la un restaurant oarecare. Dovadă era faptul că de când fugise de-acasă el n-o căutase, oricum nu se interesase de existența ei și nici n-o urmărise; dacă ar fi făcut-o i-ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
poate traduce, de altfel, printr-o mai bună Înțelegere sau prin fricțiuni mai mult sau mai puțin dure. Acestea constituie factori de inadaptare și riscă să deschidă calea Înspre conduite deviante, de la evadarea din realitate (utilizarea de droguri) sau conflicte (Încăierări Între tineri) până la criminalitate (exemplul hoțului profesionist). Nici riscurile de discriminare nu sunt de neglijat. Pentru anumite etnii, umanitatea Încetează să mai existe la marginea satului sau la frontierele grupului lingvistic propriu. Stigmatizarea atinge toți ereticii, străinii sau barbarii. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
apare ca o „cultură a străzii”, expresie care desemnează subcultura anumitor fracțiuni minoritare ale clasei de vârstă a tinerilor ce se manifestă În spațiul public sub forme conviviale, agresive sau artistice (alură punk, grupuri rap, graffiti murale, insulte rituale „miștocare”, Încăierări ludice, exhibiții gestuale agonistice, lupte spectaculare ce implică protagoniști, personaje care incită la violență și altele care Îi despart pe combatanți). Am putea și aici să vorbim despre subcultură, Însă cu riscul de a cădea În peiorativ, dacă am Înțelege
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În această descendență hegeliano-marxistă și fenomenologică, Sartre recunoaște confruntarea Înscrisă În realitatea pentru-sinelui ca proiect de nimicire a celuilalt. Conflictul este pentru el sensul original al ființei-pentru-celălalt. Aceste teorii globalizante nu clarifică Însă prea mult degenerarea În insulte, ironii și Încăierări a opoziției Între grupuri concurente. Opunând dorința și penuria, Thomas Hobbes, În secolul al XVIII-lea, vede starea naturală ca un conflict al tuturor Împotriva tuturor pentru acapararea bunurilor dorite, dar limitate cantitativ. Pentru a reglementa conflictele, Statul (Leviatanul) instaurează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
o tărie de caracter excepțională, o concepție militară a vieții, o formidabilă îndîrjire morală a trupului, o voință de oțel înnobilat și o sănătate spirituală adamantină. E probabil că presupune și un duh sportiv: să-ți placă bătălia în sine încăierarea mai mult decît succesul. E și ea salutară și absolută, deoarece e bazată pe un paradox: pe măsură ce ei te lovesc și-ți fac mai mult rău și-ți impun suferințe din ce în ce mai nedrepte și te încolțesc în locuri mai fără de ieșire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]