664 matches
-
șalelor cu un fel de sfoară. Avea chipul rotund, ochii albaștri, care păstrau o privire mirată, și se mișca destul de greoi, semn că pe sub haina largă se ascundea un trup greu încercat de lupte sau de boli. În picioare purta încălțări ciudate, care erau făcute din câteva cordele de piele ce legau o bucată de lemn subțire de talpa piciorului. Fără să vrea, Xtyn se întrebă cum trebuie să fie să mergi încălțat cu niște sandale atât de greoaie. Bărbatul care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
iarbă, foarte aproape de piciorul său stâng, lama unui pumnal. După câteva clipe de teribilă nehotărâre, aruncă în jur o privire iute și, cu o mișcare imperceptibilă, acoperi lama cu bocancul; după care se aplecă, prefăcându-se că își aranjează legăturile încălțărilor, și, fulgerător, puse mâna pe el, strecurându-l între călcâi și bocanc. Gestul acela - absolut inutil, de vreme ce era înconjurat de cei care intenționau să-l omoare și, practic, îl considerau deja mort - reuși însă să-l facă să treacă bariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
predării. Fiecare din ei își ținea alături arme. Văzu săbii ciuntite, securi tocite, țepușe fără vârf, buzdugane strâmbate și observă că doar câțiva dintre ei erau dotați cu scut sau cu cămașă de zale. își putu da seama doar după încălțările militare ale unora dintre ei că erau soldați de meserie. Constatând că mulți erau însemnați de răni, bandajate sumar sau cauterizate în grabă ori cusute ca vai și amar și, cu siguranță, foarte dureroase, simți admirație față de oamenii care, ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câmp, se înălța ecoul acela ca un foșnet răsunător, în felurite forme, continuu, pe care Sebastianus și tovarășii săi îl auziseră pe când se apropiau de bastion: strigătele și chemările a mii de bărbați și femei, galopul cailor, pasul cadențat al încălțărilor grele ale războinicilor în marș, dar și simpla sporovăială a mulțimii adunate în jurul bivuacurilor, mugetele ce răsunau dinspre turmele de animale, clinchetul sutelor de gamele sau bătaia ritmică a ciocanelor izbind în nicovale, a securilor mușcând din trunchiurile de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar le și scădea drastic moralul. Se vorbea - fără ca cineva să se minuneze ori să se îndoiască de asta - despre copii și bătrâni ce muriseră din cauza lipsei de hrană și se povestea despre oameni care ajunseseră să-și sugă pielea încălțărilor ori să fure lumânări din biserici. în cea de-a treia zi a lui Sebastianus în Aureliana, vremea se schimbă: după o dimineață caldă și însorită, în orele târzii ale după-amiezii cerul se acoperi în scurt timp cu nori grei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Să mergem, dară! Drumul până la izlaz n-a prea fost ușor. Nimeni însă nu s-a plâns. Chiar dacă pe Sorin începuse, sau i se părea că a început, să-l strângă un pantof, chiar dacă Sorina simțea mare milă văzându-și încălțările cele noi așa de colbuite și de murdare încât nu mai știai ce-s și chiar dacă anii bunicului îl făceau să meargă când mai repede, când mai încet. Că, de câteva ori, copiii l-au cam lăsat în urmă și-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
trebuia să fiu invitat la director pentru înscrierea în clasa a doua primară, am descoperit că și tata lăsa o urmă, aici erau peste tot asemenea urme, cum nu văzusem nicăieri în B. Urme care te duceau cu gândul la încălțări grele, urme apoase imprimate în resturi de zăpadă, devenite drumuri lucioase, pe unde trecuseră oameni mulți și care pentru mama însemnau murdărie, transformată într-un brun lăptos când umezeala se zvânta și luciul se opaciza. Urmele tatei însă erau altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ochi limpezi ca azurul și m-o întrebat: „Chiar ai avea curaj să evadezi, Costăchele?” Decât aici. Mai bine mor... Dar liber.” - am răspuns eu. Din acea zi nu vorbeam altceva decât de evadare. Încetîncet, am făcut rost de niște încălțări mai bune, de câte o buleandră mai întreagă, de un bidon cazon și o cutie de conserve goală... Într-o zi... pe la prânzul cel mare, eram deja departe de lagăr. Undeva în inima pădurii... Am plecat de dimineață, pentru că până
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
era mană cerească... Un pârâiaș nu mai lat de două palme ne tăia calea. Pentru noi însă nici Dunărea nu era mai lată! Ne am ostoit setea. Ne-am răcorit fața și am umplut bidonul cu apă. Ne-am scos încălțările și am pornit pe firul apei la vale. Nu ne atingeam nici de un pai. După câțiva kilometri, am ieșit la mal, prinzându-ne de crengile unei răchiți. Am sărit cât mai departe am putut. Știam de la cei care au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
loveau parcă în moalele capului... După o vreme, a auzit, ca prin vis, doar reverberația unui cuvânt... canal... al... al... al... Toamnă târzie... În fruntea formației sale de lucru, Costăchel își târa cu greu picioarele umflate. Apa rece pătrunsă în încălțările rupte o simțea până în suflet. Ploua de o săptămână. Din când în când, câte un fulg însăila pânza ploii. Gardienii îi mânau ca pe vite. Unii dintre deținuți alunecau și cădeau în mocirla drumului. Ceilalți îi săreau în ajutor cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ferestrelor de la clădirile de pe aceasta din urmă le cam lipsește vopseaua, celor de pe Simeonstrasse le cam lipsesc geamurile. Să spui că asta e o zonă săracă e cam cum ai spune că Joey Goebbels are dificultăți În a-și găsi Încălțări pe măsură. Blocurile de cinci și șase etaje, cu apartamente sărăcăcioase se Închideau În jurul unei fâșii Înguste, ca spinarea unui crocodil, din pavele Înalte, ca două stânci de granit, legate Între ele doar prin podurile aeriene formate din frânghiile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
multă cât gem este În aluatul simplu al unui brutar evreu. Așa că dacă ăsta e doar un telefon de curtoazie, s-ar putea să mă simt obligat să vin În vizită la tine cu niște rahați de câine pe talpa Încălțărilor. — Ce-ai pățit, Rienacker, care-i problema ta? l-am luat eu. Ești nevoit să Împarți cu cineva vreo bucată la morgă sau ceva de genu’ ăsta? — Mai tacă-ți fleanca, Gunther, și lasă-mă. — Bine, bine, atunci, fă urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mâinile tale Dacă-ți păstrezi nezdruncinată credința Chiar și atunci când situația pare Deznădăjduită, iar imposibilă-ți pare biruința. În cele din urmă, când se lăsă amurgul, ei abandonară căutarea. Imediat am pornit-o ca să trec munții. Călătoream noaptea. Nu aveam încălțări și picioarele îmi erau rănite foarte rău. Pe drum, am întâlnit un țăran care s-a împrietenit cu mine, mi-a oferit adăpost și mai apoi m-a călăuzit până în ținutul următor. Nu aveam decât doi yuan-i la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
destul loc. Îi spuse asta și lui. — Acum singura ta grijă e să te faci bine. Orele treceau într-o clipă. Dar zilele se dilatau la nesfârșit. Stătea lângă patul lui, răcorindu-i trupul cu pături reci speciale, scoțându-i încălțările și punându-i-le la loc. În tot acest timp îi vorbea. Până acum, nu dăduse nici un semn că ar fi auzit-o, dar ea vorbea întruna. Timpanele tot trebuiau să i se miște, iar nervii din spatele lor să freamăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui 1952 a fost una dintre cele mai friguroase din tinerețea mea. Din fericire, între timp, lucrând la contabilitatea comandamentului, câștigam un salariu de două ori mai mare decât al unui agent fiscal, așa că mi-am putut cumpăra haine și încălțări. În februarie a nins neîntrerupt o zi și o noapte, pe urmă mereu și mereu. După câteva zile, mi-a fost cu neputință să mai plec seara acasă. Zăpada se așternuse înaltă de un stat de om, se săpaseră drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
strana intona psalmi cu voci monotone, fără înțeles chiar și pentru cei ce-i rosteau, iar ceilalți monahi stăteau cufundați în rugăciune cu capetele plecate, Ștefan, drept, uitând că anteriul prea scurt când nu sta smerit lăsa să se vadă încălțările de safian ca mierea, cu catarămi și bumbi de aur, privea în sus spre chipurile de sfinți, voievozi și boieri zugrăvite de meșterii Constantinos, Ioan, Stan, Neagoe și Ioachim. Ieromonahul îi urmări cătarea și pe perete întâlni icoana sfântului său
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zilele cu brioșe și cu propria lui șmecherie. Eu mănânc prânzuri gustoase și de-aici mi se trag toate inhibițiile. Dar nu mă-nțelege greșit (nici n-ai avea cum): ce e mai emoționant în timpul unui viscol, când îți scuturi încălțările de zloată la ușa din spate, decât să auzi acordurile lui Aunt Jenny revărsându-se din radioul de la bucătărie și să adulmeci aburii supei de roșii care e pusă la încălzit pe aragaz? Ce poate fi mai grozav decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și nu putea să-și creadă ochilor. Pe fața nerasă a bărbatului se așternuse un rânjet șmecheresc. Îi vorbeau despre greutățile lor și-și aruncau priviri viclene. Totul costă, totul trebuie plătit, începând cu pâinea de pe masă și terminând cu încălțările pruncilor... Încercând să pluseze, bărbatul își duse mâinile la ochi cu un gest teatral. Nicicând nu mai văzuse Crăița atâta mizerie adunată la un loc. Masa era plină de farfurii murdare, resturi alimentare, pungi cu zahăr, făină, orez, de parcă toată
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mine. Am fugit până la poartă. Nimic. Doar textura asfaltului. M-am uitat în jos și am văzut că sunt numai în ciorapi. M-am întors cu chiu cu vai, fără să mai trec prin camera lui Carmen ca să-mi recuperez încălțările. Nu mai știam exact unde stătea. Am ajuns la 433 aproape automat. Mintea mi se închidea, iar picioarele făceau ultimele treburi. Am apăsat clanța. Era închis. Deschide, am șoptit și am bătut încet în ușă. Hector mi-a deschis. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
le petreceam printre tancuri și obuze, s-a hotărât să mă trimită la muncă. Și încă la spart piatră, pe strada Mihail Sturza, unde zeci de oameni făceau această muncă pentru modernizarea străzii. În plus, aveam nevoie de hăinițe și încălțări, iar el, cu pensioara lui, n-avea putere să mi le cumpere. Nu era greu la piatră. Îți dădea un ciocan mare și pe un pietroi, tot mare, trebuia să spargi piatra la mărimea unui măr. Trei metri cubi însemna
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bun, o să te ajute să treci în România. Primarul avea casa nu prea departe de marginea satului, așa că am îndrăznit și m-am dus la el. Am intrat întro cămăruță unde era o fată de vreo treisprezece ani cu niște încălțări ce păreau a aduce cu niște pantofi. Tot făcând-o pe nebunul, i-am reparat pantofiorii, nu era mare lucru, două cusături. A mai venit apoi o bătrână cu ceva în mână, i-am reparat și ei ghetele. Mi-a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am reparat și ei ghetele. Mi-a dat o turtă de mălai pe care am mâncat-o imediat. Pe urmă a venit primarul și bătrâna i-a spus că sunt om bun și că le-a reparat, ei și fetiței, încălțările. L-a rugat să mă treacă dincolo. - Cine te-a trimis la mine? m-a întrebat în românește. - Un om bun, și eu sunt tot un om bun.Dormi aici, pe patul din bucătărie. - Nu pot, am păduchi, dorm jos
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
strângeau, preferam să-mi port picioarele goale; mama se uita cu îngrijorare la mine: - Hm, parcă ești un pui de bogdaproste, de atâta mers desculț ai să-ți faci niște lăboaie de n-o să te mai încapă nici o pereche de încălțări! Și n-a avut dreptate, sărmana mamă, căci la șaisprezece ani, când am încălțat pentru prima dată pantofii de la Herșcu, purtam numărul 42, număr care mi-a rămas până azi. Cămășuța de pe mine avea mai multe răsuflători, deci era o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
indignat într-atât încât, așa cum eram agățat cu o mână de bara de deasupra mea, m-am hotărât să-i dau o lecție de bună purtare. Deci, m-am ridicat ușor în vârful pantofilor. Atunci individul și-a introdus vârful încălțărilor sale sub călcîiele mele. Apoi, beneficiind de o frână pusă de vatman, m-am lăsat cu toată greutatea pe călcâie. A urmat un „ah” și un „uuuh!” strigat cu toată convingerea, probabil că avea și bătături. M-am întors cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
știu ceva de toporul dumitale ! - Ioane, nu-ți fă păcat cu tine ! Ai urma pe omăt din poartă până la șură ș-aduc meliția cu cânele dacă nu dai toporu’. - Să crăp, Dumitre, dacă știu. - Bine, zic, șezi jos și scoate încălțările să-ți văd urma. N-ai fost tu, n-ai de ce te teme. Ion s-așază pe sanie și începe a se descălța. - Ce faci, Ioane, răcnește la el femeia din tindă. Ce dai acolo? - Dă bocancu’ încoace, zic eu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]