1,625 matches
-
își țineau mâna la gură să-și stăpânească râsul. - Fugi, domnule, de aici! Nu pot să cred ce aud, izbucni judecătorul Diaconu, fără să intenționeze să se mai abțină. Martorul se făcu mic de teamă și rușine. Privea podeaua cu încăpățânare și răsucea un nasture al cămășii între degete, în timp ce asuda puternic de parcă se afla sub arșiță. - Când a fost, domnule, asta? Când s-a întâmplat? Adică... spune când ți-a fost amantă! - În urmă cu vreo șapte ani, domnule judecător
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
nu se poate mânia pe nimeni, pe absolut nimeni; nici pe cei care își afișează prostia; incompetența, neștiința, fie că sunt la putere, fie că sunt în opziție, urlând de durere, fără să fie cuprinși de vreo boală; - înverșunare doar, încăpățânare și ambiție. Sosește timpul, când la Palate se schimbă garda: Opoziția preia puterea; se face rocada. O iau pe-delete, ce mare grabă! Au timp destul... durează doi ani, să treacă la treabă; mai au rezervă-n pătul. Moștenirea găsită mereu
ŞACALII de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367828_a_369157]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > PĂMÂNT MONOTON Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1453 din 23 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Loc de sudoare, pământ monoton doar pasărea saltă în zbor, albe iviri sub ochii mei doar încăpățânările mele ajung la zei. Revoluție, evoluție, sclipiri și întuneric se scald aduse de cuvânt generic, pasăre roșie cu fâlfâit de aripi sistem acumulat în suflul baric. O, nesperat luminiș de suflet tabla de șah, nebunul aleargă și ne face mat
PĂMÂNT MONOTON de PETRU JIPA în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367923_a_369252]
-
vede în felul lui, în fucție de vârsta, de educație și mai ales de evenimentele care i-au marcat viața. Pentru că am trăit în România până acum, am realizat cât de destructive pot fi excesele, fie ele de ambiție, de încăpățânare, dar mai ales de putere. Țara aceasta a fost cel mai bun profesor pe care l-am avut vreodată și singurul care a putut să îmi arate de ce sunt importante muncă și felul în care îți construiești viața personală și
„ ÎMI FACE SUFLETUL SĂ VIBREZE!” de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367266_a_368595]
-
bucățică cu bucățică iubito, iar tu să faci la fel cu mine! Ea se zbătea să meargă degrabă în piscină să se răcorească, căci acel pahar de șampanie din care băuse simțea că o mistuie pe dinlăuntru, însă el cu încăpățânare o reținea prizonieră între brațele sale, lipită de corpul lui tare și o picura cu șampanie din paharul lui, pe umeri, pe sâni după care o gusta încet , duredos de încet șoptindu-i că dorește să guste împreună fiecare cupa
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
titrează din fundul curții de la Găgești, ziaristul mercenar al „timpurilor noi”, Cristoiu. Pe fondul ăsta, Dacia(n) își vede de cele promise. Nu merge treaba într-o zonă a guvernului, schimbă fără ezitare. Nu contează ce zic casandrele! Cu o încăpățânare demnă de toată admirația pune pe calea cea bună zeci și zeci de situații pervertite de „voințele politice” anterioare. Unele aranjate premeditat cu multe cincinale în urmă. Sigur, nu par lucruri spectaculoase, de circ ocupându-se partidele, sindicatele și televiziunile
TABLETA DE WEEKEND (165): CIOLOŞ – SINGUR ÎNTRE DUŞMANI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368582_a_369911]
-
la atitudinea noastră față de El și față de cei din jurul nostru. Din păcate, constatăm cu amărăciune că luxul, lâncezeala și frivolitatea caracterizează din ce în ce mai mult societatea precum și independența obraznică de Dumnezeu, iar libertinajul moral cîștigă tot mai mult teren, predominând carnalitatea și încăpățânarea, formalismul gol cu spiritul infatuat care are obiceiul perpetuu al laudei de sine. Mai bine să ne înfățisăm în în fața lui Dumnezeu și să facem o rugăciune simplă: „Ai milă, Doamne, de mine, păcătosul!", decât să avem poziția vameșului care
DESPRE SMERENIE ŞI MODESTIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349645_a_350974]
-
Aerosolbronzate, abia întorși din destinații de vis. Să fiți sănătoși, să le puteți lua cu asalt cât mai mulți ani. Fără doar și poate, eu nu mănânc din cămările altora, ci doar dintr-a mea. Pentru cei care preferă cu încăpățânare piețele clasice pline cu produse nostalgice, vă recomand ceapa de Pericei, împletită în cunună. Nici usturoiul, cățel mic, prins tot în cunună, nu este cu nimic mai prejos. Dar cu siguranță când te gândești la Allium Cepa, gândul îți zboară
MIGDALE DULCI-AMARE: „SECETA A UCIS ORICE BOARE DE VÂNT” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349684_a_351013]
-
XIII. UCENICUL, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016. Trăiesc. Respir. Simt. Sunt viu. Dar o fac într-o lume bolnavă, aproape moartă, care își duce, parcă, agonia mai departe dintr-un soi de încăpățânare maladivă. Sau, poate, din inerție. Frunzele de toamnă au căzut pe alei, transformându-se într-un covor plin de uscăciuni. Speranța zilei de mâine nu e cu nimic mai presus decât deșertăciunea zilei de astăzi. Și atunci îmi dau seama
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
fi, de pildă, puterea banului sau a celui care strigă mai tare. Citește mai mult Trăiesc. Respir. Simt.Sunt viu.Dar o fac într-o lume bolnavă, aproape moartă, care își duce, parcă, agonia mai departe dintr-un soi de încăpățânare maladivă. Sau, poate, din inerție. Frunzele de toamnă au căzut pe alei, transformându-se într-un covor plin de uscăciuni.Speranța zilei de mâine nu e cu nimic mai presus decât deșertăciunea zilei de astăzi.Și atunci îmi dau seama
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
a oricărui artist. O parte semnificativă din noi mereu se stinge și ea, încetul cu încetul, o dată cu moartea fiecărui personaj închipuit pe scenă de către actori, ca o măsură parcă a dimensiunii discutabile a timpului nostru fizic concret și înfipt cu încăpățânare în cadranul imuabil al unui orologiu ce bate liniștit din peretele lui veșnicia... Povestea teatrului s-a scris și se va scrie, pe scurt, de fiecare dată numai așa, indiferent de numele interpreților săi. Magdalena ALBU București aprilie 2013 Referință
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
impozite! Dacă încearcă să răspundă la aceste întrebări domnii consilieri își vor revizui cu siguranță voturile date cu atâta ușurință. Un mare gânditor spunea că ignoranța e scuzată dacă cel care NU știe recunoaște acest lucru și nu persistă cu încăpățânare în greșeală. Vom vedea. Până una alta le aduc aminte stimaților domni consilieri că un TEATRU românesc la Oradea înseamnă aproape două sute de ani de luptă încrâncenată a unor români care aveau, pe lângă dragostea de cultură și un dram de
NEDUMERIRI de ELISABETA POP în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349004_a_350333]
-
putut fi și eu o mamă exact ca tine! Deși am pornit în viață cu gândul de a te copia în toate privințele, timpurile nu mi-au permis, iar soarta mi s-a împotrivit mult timp cu brutalitate. Cred − cu încăpățânare chiar, și nu-mi pot explica de ce? −, că tot tu ai fost aceea care, de sus, cu blândețea glasului tău, ai certat răul care mi-ar fi întunecat poate întreaga viață, dacă nu te-aș fi avut pe tine, acolo
SCRISOARE PENTRU MAMA de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349065_a_350394]
-
dori temeinic să reconsidere, cu știința curată și bune intenții, bogatul nostru bagaj de credințe și superstiții. Asemenea înaintașilor noștri de acum 100 de ani, multi dintre noi nu mai știm de ce se confecționează mărțișoarele sau de ce se păstrează cu încăpățânare firul împletit în două sau trei „colori”. Desigur, nici nu mai bănuim semnificațiile culorilor, iar dacă cineva ne-ar spune că, de fapt, roșul e ... negru, l-am privi pe respectivul cu mirare. Așadar, să încercăm să descifrăm, cu ochii
MĂRŢIŞORUL ROMÂNESC de MARCEL LUTIC în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349081_a_350410]
-
în altă ordine. De multe ori mă lua tata cu el pe șantier la Casa Scânteii unde îmi plăcea să hoinăresc peste tot: de la sala de mese și cinematograful în aer liber până la cantină și dormitorul comun unde refuzam cu încăpățânare să dorm ziua, făceam experiențe pe cont propriu la întrerupătoarele defecte încât odată am fost pe punctul de a mă elctrocuta dacă nu aruncam mai repede din mână fiarele cu care mă înarmasem, când am simțit primele zgâlțâituri în coate
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
Aerosolbronzate, abia întorși din destinații de vis. Să fiți sănătoși, să le puteți lua cu asalt cât mai mulți ani. Fără doar și poate, eu nu mănânc din cămările altora, ci doar dintr-a mea. Pentru cei care preferă cu încăpățânare piețele clasice pline cu produse nostalgice, vă recomand ceapa de Pericei, ... Citește mai mult „Iene-iene,CaloieneIa cerului torțileși deschide porțile.” Vine toamna chiar dacă vară nu a prea fost, cel puțin pe meleagurile noastre Someș-Codru-Chiorene, eu fiind băimăreancă născută pe Someș
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
Aerosolbronzate, abia întorși din destinații de vis. Să fiți sănătoși, să le puteți lua cu asalt cât mai mulți ani. Fără doar și poate, eu nu mănânc din cămările altora, ci doar dintr-a mea.Pentru cei care preferă cu încăpățânare piețele clasice pline cu produse nostalgice, vă recomand ceapa de Pericei, ... III. FLORICA BUD - MIGDALE DULCI-AMARE: „IUBIREA HAINELOR CE CURG” (PAMFLET), de Florica Bud , publicat în Ediția nr. 2126 din 26 octombrie 2016. Supărările mele, Boiermaximali Alabaldachini Iuțiferi și Devernași
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
pe toate planurile. Mai ales pe cel psihologic și care contează cel mai mult. Uneori diminețile, îmi luam inima în dinți și ieșeam să mă plimb desculț prin rouă. Simțeam tălpile picioarelor mângâiate de frăgezimea acesteia și îmi spuneam cu încăpățânare: nu îmi este frig deloc, nu îmi este frig deloc, prelungindu-mi în felul acesta, un privilegiu de care nu are parte prea multă lume. Apoi intram în casă cu piciorele roșii, dar înviorat. Alteori coboram prin fundul grădinii până la
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 5 de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348085_a_349414]
-
ficționalizând pe scheletul unei ficțiuni, Mircea Băduț își îngăduie libertatea de a contura în tușe groase profilul uman al personajului de legendă (portretizat la intersecția geniului constructiv cu slăbiciunile umane), scoțând în evidență maniile, pornirile sale hübrice, instabilitatea emoțională, impulsivitatea, încăpățânarea de a construi fără proiect și fără metodă (dovadă și eșecurile constructive repetate), patriotismul, orgoliile, poliglosia, întreținerea cu bunăștiință a tainei în jurul persoanei sale, cruzimea de a se folosi de debila Ana (prin sacrificarea ei) în a dura monastirea Curtea
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
Prin divagațiile sale de la baladele cunoscute (aici nu zidurile nu se încheagă, ci complicatul acoperiș de pe care Manoli își va găsi, într-un final, pieirea, după ce-și va fi salvat - într-un acces de altruism suprem, dar și din încăpățânarea de a nu-și abandona opera - întreaga echipă care nu-l merită) și prin accentul pus pe valențele antropocentrice, Mircea Băduț destructurează un mit, demitizează deliberat. Jocul de idei caracterizează și versiunea Mioara-mică, inspirată de balada Miorița. Povestea e relatată
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
Mihai Iunian Gîndu Publicat în: Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Trăiesc. Respir. Simt. Sunt viu. Dar o fac într-o lume bolnavă, aproape moartă, care își duce, parcă, agonia mai departe dintr-un soi de încăpățânare maladivă. Sau, poate, din inerție. Frunzele de toamnă au căzut pe alei, transformându-se într-un covor plin de uscăciuni. Speranța zilei de mâine nu e cu nimic mai presus decât deșertăciunea zilei de astăzi. Și atunci îmi dau seama
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
timp în care înfulecau din bunătățile aduse de la bucătărie și goleau sticlele aduse de camarazii lor din serviciul de curierat. Au fost derutați, pe moment, atunci când pe frontul lor s-a instaurat o perioadă de acalmie. Zelul stârnit refuza cu încăpățânare estomparea. Ceva, ceva, se întâmplase. Curierii întârziau să apară fie și măcar cu câteva sticle cu băutură. Căzuseră, cumva, pe câmpul de luptă ?! Plutonierul-major Boască, până mai acum deosebit de vigilent, dispăruse de parcă ar fi fost răpit. Să-l fi furat
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365291_a_366620]
-
militar. În cadrul celeilalte unități militare este organizată popota ofițerilor. Bucătarul popotei este mai robust, are nevoie de o uniformă „ ștoc ” cu câteva numere mai mare. Bert nici nu vrea să audă. Ghergheli insistă, supralicitează într-una, dar se lovește de încăpățânarea furierului. Acceptă doar, după îndelungate tergiversări, invitația de a face cunoștință cu bucătarul popotei. Întâlnirea are loc, după orele optsprezece, într-o sală de mese cochetă rezervată ofițerilor superiori. Fripturi aburinde, mustind în propriul suc înbunătățit cu mirodenii, cartofi prăjiți
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
pulanul altoindu-i pe copii, așa cum își închipuia că unul dintre căpitanii lui Mihai Viteazu, ce purtase același nume, mânuise paloșul în luptele cu turcii. Albert nu încerca să fugă niciodată, încercând doar să pareze loviturile, atât cât putea, cu încăpățânarea de a rămâne stăpân pe glia lui. Nu avea ca armă decât privirea cu care străfulgera când pe unul când pe altul încercând să-i facă să simtă cât sunt de nemernici. Milițienilor, obosiți de atâta efort, nu le rămânea
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
afle dacă alarma era reală sau dacă era doar un exercițiu. Agenții se codeau, nu aveau voie să divulge acest secret militar așa cum nu avea voie nici ofițerul de serviciu să o facă față de ei. La început Bert refuza cu încăpățânare să le spună ceea ce doreau să afle. Apoi, impresionat de figurile buimăcite de somn ce purtau o jalnică expresie de implorare, a căpătat deprinderea de a anunța, dintr-o suflare, ce fel de alarmă se dăduse. Pentru ei, cadrele militare
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]