27,938 matches
-
lui Paler, cu un castron de căpșuni în mână. Peste căpșunile proaspăt și bine spălate fusese presărat zahăr din abundență. Nu mi-a mai venit să plec. Mariana a așezat castronul pe birou, în fața lui Paler și a părăsit tăcută încăperea. Spre marea mea dezamăgire, Octavian Paler a început să mănânce căpșunile de unul singur, continuându-și dizertația. Lua câte o căpșună cu două degete, o băga voluptuos în gură și o strivea cu abilitate exact în pauza dintre două fraze
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
să-și îndeplinească sarcinile. Nemulțumiți de indiscrețiile presei, care-și bagă peste tot nasul, ba mai are și prostul obicei să fotografieze, inși din a căror munculiță se poate, în sfârșit alege ceva, își construiesc vilișoare de câte 24 de încăperi pe vârfuri de munte, ascunse în păduri, pe margini de lac cu pătrundere interzisă sau în localități uitate de Dumnezeu și greu de găsit pe hartă, unde se văd silite să le asfalteze și să tragă canalizare. Deși pot dovedi
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
uscată, sperînd că fata va muri de foame și frig. " Ajungînd în pădure, ea zări o căsuță la fereastra căreia erau trei pitici. Ea le dădu bună ziua și bătu încet la ușă. Ei îi strigară să intre, ea intră în încăpere și se așeză pe o bancă aproape de sobă, ca să se încălzească și să-și mănînce pîinea. Piticii îi spuseră: "Dă-ne și nouă o bucată. - Bucuroasă", spuse ea și tăie în două pîinea și le dădu lor jumătate.[...] Cînd ea
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
aurie. Să fi fost un impuls, doar, dat de posaca fantezie a lui S., punînd în mișcare un mecanism întreg de comparații, deducții, asocieri?... Nu mai urmăresc ședința reală. Mă uit atent la cealaltă, la ședința din oglinzile paralele, la încăperea virtuală în care fizionomiile participanților au și suferit o modificare, și optică și de caracter... Întîi, dintre participanți, cei ce au curajul să stea, să se fi așezat mai în față, în primele locuri; apoi prezidiul solemn transfigurat de forța
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
Îl privește cu adorație, cu o iubire absolută, fără patetisme. Îl observă, cu ochiul femeii îndrăgostite: mîna dreaptă, privirea, fruntea, bărbia, ceafa, pleoapele... Proba de mare dragoste, cea mai uimitoare probă de iubire: cei doi scriitori pot scrie în aceeași încăpere, la Paris sau la Veneția. Muzica este mereu prezentă: "...muzica este sora geamănă a lui Jim, umbra sufletului său, un fel de perpetuu martor. Oriunde s-ar duce și de oriunde ar veni, muzica este acolo pentru a-l preceda
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
să fiu închis. Îmi pregătisem bagajul. În cele din urmă, m-am trezit cu o citație să mă prezint la sediul securității pe Horia Furtună. Așteptasem aproape un ceas într-un hol, pînă ce veni și mă pofti într-o încăpere un maior. După accent, părea ardelean. M-a pus să scriu o declarație. Ce era cu Anti-Goethe ăsta? Mă rog, cunoștea tot. Dar trebuia să declar. Am scris în încheiere că nu se discutase nimic politic (Nici vorbă de poetul
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
mediul rural: bordeie (și semibordeie) și de suprafață. Și unele, și altele, construite din chirpici și lemn, chiar și în cazul reședințelor boierești. Abia din secolul al XVI-lea începe să fie folosită piatra. Casele țărănești obișnuite aveau o singură încăpere, destul de mică și aceasta, servind drept adăpost atît oamenilor, cît și, uneori, animalelor, de care oamenii profitau și spre a se încălzi. Clădirile-anexă (hambare, grajduri etc.) sînt caracteristice inițial doar reședințelor boierești. Din majoritatea caselor țărănești, mobilierul lipsea. Oamenii dormeau
Cum trăiau românii în Evul Mediu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17083_a_18408]
-
numea altădată) exilul românesc din Franța, cei care au militat pentru instaurarea libertății și a democrației în România. Printre aceștia însă, prea puțini tineri. Tinerii ce studiază sau se găsesc la Paris; tinerii post-1989 - cei care, cu ocazia coktail-urilor, umplu încăperile elegante ale Ambasadei României și se adună în jurul meselor încărcate de bunătăți - lipseau. De ce vor fi fost absenți? Să nu-i fi interesat subiectul conferinței? Să nu-i mai preocupe decît prezentul (și viitorul lor), "în numele nenorocului", prin țări străine-occidentale
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
era îmbrăcat la prezumtiva întâlnire, hainele fiind exact cele de înmormântare dar pe care eu nu aveam de unde să le știu deoarece fuseseră cumpărate a doua zi după deces. Vizibil tulburată s-a scuzat puțin și a dispărut într-o încăpere alăturată de unde a venit cu un... plic mare albastru pe care mi l-a întins tremurând spunându-mi că înainte să moară, nea Tudor, îi spusese să aibă grijă deosebită de el și să nu-l deschidă niciodată. A renunțat
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
mai locuiește acolo de câțiva ani, domnul profesor Tudor murind bolnav de plămâni, iar doamna a plecat de mult în provincie și nu mai știe nimic despre ea. Cât despre bibliotecă mi-a spus că mai există încă într-o încăpere, dar cărțile sunt prăfuite, rupte, vechi într-o stare în care nu ar mai putea fi citite. La insistențele mele am văzut biblioteca sau ceea ce mai rămăsese din ea. Fusese o bibliotecă foarte mare și extrem de sofisticată, încă mai cuprindea
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
politică externă, politica culturii) toate fiind culese în cîte un volum special. Era ceva cu totul nou în România. Dar, între timp, Asociația fundată încă în 1913 devine Institutul Social Român care a funcționat, la început, foarte modest, în trei încăperi de la etajul trei al Academiei Comerciale din București. Și a rămas acolo pînă la desființare, deși profesorul Gusti conferise Institutului forme articulate, desfășurîndu-se nu cercetări ci discuții mereu tot mai fructuoase. Mircea Vulcănescu afirma că "începînd din anul 1930 Institutul
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
țepele și spânzurătorile pe care le merită un asemenea atentat? Seară la Miclăușeni Tricot, ziar, album cu fotografii vechi, cu țigara în mână, stăm toți la lumina unei singure lămpi, strânși unul în altul, în jurul mesei mari rotunde din bibliotecă. Încăpere lungă, fără ferestre, tapisată cu cărți până în plafon, pe care nimeni nu pare să le atingă, legate cu grijă și purtând blazonul familiei, dar total lipsite de iradierea obișnuită a cărții, tot așa cum lampa nu risipește ci mai curând accentuează
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
student" (Opinia Studențească, 24, 1991, 3); "e tare nașpa să lucrezi pe ger" (M. Avasilcăi, Fanfan, rechinul pușcăriilor, 1994, 34); "cea mai "nașpa" fază a trăit-o o dată cînd (...) a rămas mut sesizînd că și-a uitat știrile în altă încăpere" (Evenimentul zilei = EZ, 2313, 2000, 2) etc. Cuvîntul face parte din categoria mijloacelor evaluative cu sens foarte general; în cazul dat, sensul global negativ se poate particulariza ca "rău", "prost", "urît" etc. Cuplul antonimic mișto - nasol nu a dispărut, dar
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
pe siajul veridicității într-o cercetare cu prea disparați parametri și riscuri de simplificări primejdioase. Este ceea ce ne propunem într-o repede ochire asupra destinului mult mediatului, în ultima vreme P.N.Ț.C.D., căruia i se cântă prohodul în vestibulul încăperii unde, ce e drept, bolește. Ceva ne amintește că, îndată după căderea dinastiei Ceaușescu, soldată cu fondarea de partide politice, formația cu cea mai furioasă primire de către forțele restante ale unei Puteri numai pe jumătate izgonite a fost P.N.Ț
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
mărite! Da' fata, nimic, lemn. Rița, mai sentimentală, luă pe cont propriu acțiunea. Ea se interesă în toate părțile, până ce ajunse la Palatul împăratului de Verde, unde băiatul acela tot citea de zor cartea de care zicea Amfilofia... Sburând din încăpere în încăpere, ajunse într-una în care o femeie bătrână, îmbrăcată toată în negru lucra la un gherghef. Rița se lăsă să cadă drept pe gherghef făcând gesturi de naufragiată. Bătrâna tare se minună, bătând veselă din palme. Era un
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
fata, nimic, lemn. Rița, mai sentimentală, luă pe cont propriu acțiunea. Ea se interesă în toate părțile, până ce ajunse la Palatul împăratului de Verde, unde băiatul acela tot citea de zor cartea de care zicea Amfilofia... Sburând din încăpere în încăpere, ajunse într-una în care o femeie bătrână, îmbrăcată toată în negru lucra la un gherghef. Rița se lăsă să cadă drept pe gherghef făcând gesturi de naufragiată. Bătrâna tare se minună, bătând veselă din palme. Era un semn bun
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
vă sărut mâna și să vă felicit. Este, Într-adevăr, o biruință. - Alerg să vă aduc cafeaua. Este dulce, așa cum știu că vă place. Mai puțin prăjiturile... Peste doar câteva clipe cafeaua cuprinsese, cu aroma ei specifică și inconfundabilă, Întreaga Încăpere. Cu gândul la Carmen Nicolaus, Înainte de a savura, teicanului i-a venit În minte o „lege“ a arabilor care suna cam așa: La Început trebuie să o guști de trei ori: În prima sorbitură, cafeaua Îți va apărea amară - ca
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
de Cola, Fanta, vin și apă minerală. într-o sticlă mare de plastic, pe care scrie Borsec, este palincă. într-un colț al camerei, un radiator cu tuburi de ceramică pe care sînt încolăcite bucle de sîrmă subțire incandescentă." Această încăpere este biblioteca comunală unde primarul i-a primit pe distinșii oaspeți. Apoi grupul se îndreaptă spre cimitir unde este lansată cartea. Se aud voci de țărani, la fel de inadecvate cu solemnitatea momentului: "Să-i văd eu că la vară, la prașilă
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
aici, este doar impresia de care autorul se folosește pentru a contura portretul cât mai plastic dar, în același timp, și cât mai potrivit. Eugen Atanasiu "are o formă de pește cu ochelari", "Un om merge repede, intră într-o încăpere, apoi în alta, vrea să tragă ușa după el dar își prinde capul în ea. "Ce rămâne din acest cap este chiar chipul lui Ov.S. Crohmălniceanu", I. Frunzetti este "un tirbușon învârtit în scoarța unui copac", "Florian Gaba este un
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
detalii se dovedesc insignifiante, căci soldații au ordine (sau chef) să distrugă întreg satul, indiferent cine sînt unii dintre locuitori. În lagăr, S. ajunge să facă parte, alături de alte prizoniere, dintr-un fel de harem sinistru, cunoscut sub numele de "Încăperea femeilor". Cele care ajung aici nu mai au propriu-zis statut uman: rolul lor este de a servi drept obiect sexual soldaților. Spun obiect pentru că multe dintre ele sînt adeseori bătute crunt, uneori maltrate, mutilate pentru restul vieții, și în cele
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
uman: rolul lor este de a servi drept obiect sexual soldaților. Spun obiect pentru că multe dintre ele sînt adeseori bătute crunt, uneori maltrate, mutilate pentru restul vieții, și în cele din urmă ucise, după ce au fost folosite de soldați. În "Încăperea femeilor" se află copile de 12 ani, fete tinere, mai puțin femei căsătorite. Toate au fost "alese" de gărzile care le supravegheau în timpul zilei, dar ridicate noaptea din mizerele paturi ale lagărului, de parcă într-un fel criminalii ar căuta întunericul
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
mai are ce fura, fetița e siluită și apoi ucisă, iar E. se sinucide lăsînd în prealabil un bilet prin care își cere iertare pentru furturi. Povestea lui E. e mai greu de suportat decît chiar și descrierile ororilor din "Încăperea femeilor", pentru că un asemenea gest aproape sfînt în moralitatea lui - a cere iertare pentru săvîrșirea de furt - accentuează, prin contrast, inumanitatea soldaților. Există cercetări psihologice care arată că la prea mult rău psihicul uman reacționează defensiv, blocînd perceperea răului. Dacă
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
numai orori, și-ar fi ratat scopul, pentru că ar fi copleșit capacitatea noastră de a percepe răul. Dar Slavenka Drakulic introduce cîteva elemente de umanitate menite să "relaxeze" (deși cuvîntul e nepotrivit) tensiunea: într-o noapte, S. e ridicată din "Încăperea femeilor" de un soldat care pînă la urmă nici nu se atinge de ea, nu o luase decît pentru că așa îl îndemnaseră ceilalți, provocîndu-l să-și arate "bărbăția". Cei doi adorm pur și simplu unul lîngă celălalt. La un moment
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
pusă în pagină de autor, scena sărutului pe care poetul îl depune, la o lecție, pe obrazul Mitei. "Nu reacționase la sărutul lui; nu-i răspunsese cu nici o inițiativă, dar îl primise și ecoul lui îi vuia acum prin totate încăperile trupului neînsuflețit... Ea rămase umilă, învinsă, cu senzația unui dezastru dar și a unui extaz; el ședea tot în fotoliul lui, umil, fără semne de satisfacție intimă în privire; rămăsese nemișcat cu ochii învăluiți în tristeță". Apoi, calm, îi cere
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
făcută unuia dintre romanele de bază, ale lui Faulkner în anul 1975, la Editura Univers, - ABSALOM, ABSALOM! (începutul). * "Începuseră puțin după orele două și pînă aproape la apusul soarelui în după-amiaza de septembrie nesfîrșită, tăcută, fierbinte, inertă, moartă, rămăseseră în încăperea pe care domnișoara Coldfield o numea încă birou pentru că așa îi spusese tatăl ei - o cameră întunecoasă, fierbinte, neaerisită, cu toate obloanele închise și zăvorîte de patruzeci și trei de veri, pentru că pe vremea cînd era ea mică se spusese
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]