545 matches
-
după categoriile subiectivității și invers. Pe de o parte, elementele teritoriului eidetic al doctrinei personale generale își găsesc cea mai potrivită localizare, traducerea evenimențială, expresia fenomenologică de natură concretă, "atingând" realitatea palpabilă într-o modalitate particulară care ține de o încarnare a principiilor abstracte. Pe de altă parte, obiectul se ridică la demnitatea ideală conținută în produsul final al unui demers de esențializare și inducție, urcând treptele unei scări ontologice a investirilor succesive ce pot fi obținute în exercitarea constantă a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a "lectorului" operei de artă. În exercițiul creației, omul este binecuvântat și capătă un har cognitiv special pe măsură ce imită mai substanțial modelul creator divin (pe măsură ce se identifică cu măiestria pildei supreme). El atinge, în măsura în care se exprimă, o condiție superioară a încarnării principiului normativ și parcurge progresiv distanța care îl desparte de un portret al umanității ce tentează perfecțiunea. Exprimarea este o apropiere de suprastructura destinală și o înglobare existențială (cu sau fără individuație) a drumului sintetic ce conduce la precipitatele noționale
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și suspiciune. Deși Partidul Comunist a fost declarat "mort", nimeni nu a produs un certificat de deces, iar majoritatea membrilor de partid au trecut pur și simplu la Frontul Salvării Naționale, aducând cu ei o anume optică. FSN-ul și încarnările lui ulterioare, cu Ion Iliescu ca lider, au dominat scena politică pentru marea parte a perioadei dintre 1990 și 2004, iar această optică a colorat direcția și ritmul reformelor. Nicăieri moștenirea trecutului nu a fost mai aparentă decât în comportamentul
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Bulevardul Titulescu. Un alt prieten a extins ambițios ideea, cumpărând aragaze și tigăi și continuând afacerea dincolo de cele câteva zile cât a durat avântul meu întreprinzător. Nici el, nici eu, nici ceilalți din "afacerea clătita" nu ne-am transformat în încarnări ale întreprinzătorilor de succes. O parte au rămas în România, au terminat facultățile pe care le începuseră sau au început altele, după care s-au lansat în activități mai corespunzătoare statutului lor de intelectuali: arhitect pe cont propriu și apoi
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
pe efectul antinomiilor, fapt ce pe mine nu mă convinge întotdeauna. Chiar și numele filmului este sugestiv. "Avatar" este un termen ce provine din filosofia și religia orientală. În hinduism, de exemplu, Krisna este avatarul zeului Vișnu. Avatarul este o încarnare (umană sau animală) a unei entități spirituale ce trăiește într-un plan superior al existenței. Drama sugerată de film este aceea că ne mai putem întoarce la acele fascinante avataruri, la condiția perfectă a începuturilor, doar renunțând la trupurile noastre
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
iulie 1926. Acesta formează un guvern de Uniune națională chemat să dureze mai mult de doi ani. În timpul legislaturii, deci, se operează o reclasare politică. Guvernul trece de la radicali la dreapta, Poincaré, republican laic, se străduiește să guverneze la centru. Încarnare a ortodoxiei financiare, el restabilește încrederea. După alegerile din aprilie 1928, prin legea din 25 iunie 1928, el restabilește convertibilitatea francului, suspendată din 1914. Dar francul nu mai reprezintă decît o cincime din valoarea francului germinal. Această devalorizare, favorabilă exporturilor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
acesta e parcă amplificarea filosofică a lapidarului vers de George Coșbuc: Sunt suflet în sufletul neamului meu sau a versului eminescian: Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul. Prin personalitatea lui, artistul e un filtru al esenței etnice, o încarnare a spiritului autohton. Și pe orice culme s-ar fi ridicat, el se încovoaie din nou, prin necesitatea de expresie a artei, către neamul său. Față de frumusețea întrezărită sus, el e receptacolul înălțat s-o primească în numele colectivității etnice. Față de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e o deficiență, un defect crescut din cale-afară. Mărimea ei stă într-o disproporție, într-o diformitate. Ea e o contradicție penibilă a simțului nostru de armonie naturală sau de armonie spirituală. Ea are totdeauna un înțeles peiorativ, fiindcă e încarnarea cea mai desfigurată a unui rău fizic sau a unui rău moral. Aparițiile ei ne cutremură de groază ca niște erupții ale puterilor infernale, ce violentează natura omenească. Genialitatea și sfințenia n-au nimic a face cu monstruozitatea. Ele sunt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o figură istorică, ci ca un înger în trup, coborât aici de sus, ca o revelație în pragul eternității, indicându-i direcția. Chipul în care își materializează strania lumină de dincolo nu mai e trup din lumea aceasta, ci o încarnare androgină din tinerețea fără moarte a paradisului. Iar zâmbetul acela, care nu mai e pământesc fără să fi ajuns cu totul ceresc, scaldă enigma acestui chip într o undă de ironie, ce parcă se îndreaptă spre noi cei de jos
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca rezultat obținerea culorii verzi. "Cu acel instinct, cum subliniază Basarab Nicolescu, singular al sugestiilor poetice ascunse în conceptele științifice, Ion Barbu va alege Verdele ca simbol al împlinirii nunții dintre Om și Soare, dintre Om și esența lui spirituală. Încarnarea Verdelui este iarba, "... din toate mai frumoasă" (Mod), "iarbă de abur înzăuat" (Suflet petrecut)". În monografia sa, Introducere în opera lui Ion Barbu (1935) (prima dedicată poetului), Tudor Vianu va observa afinitățile dintre poetul Nebănuitelor trepte și cel al Oului
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
aceste forme neoromantice sînt foarte răspîndite, asigurînd o hrană narativă larg degustată de o mare parte a populației, bun surogat de substituire a nevoii de basm sau a altor forme literare tradiționale. Toate acestea lucrează în favoarea faptului că romantismul însuși, încarnare a schimbării, experimentului și relativității, funcționează indubitabil, în istoria literaturii și în gîndire, ca un element de durabilă identitate și continuitate. Ernst Jünger constituie pentru Virgil Nemoianu un autor și o operă cu destin exemplar, atașat față de tradițiile diverse, mereu
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de argumentare are în vedere faptul că, în doctrina lockeeană, suveranul are o serie de obligații care rezultă din contract, obligații care sunt definite în raport cu legea naturală. Mai precis, se consideră că monarhia absolută (care reprezintă, în vremea lui Locke, încarnarea tiraniei) este o încălcare a drepturilor naturale ale cetățenilor, iar aceștia se pot considera liberi de obligațiile pe care și le-au asumat, deoarece suveranul nu și-a respectat partea sa de obligații. S-ar putea crede că modul în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ca aspirație spre un nou model, visul unei culturi ce-și află, În secolul XX, rațiunea ei intimă, implică reprezentarea unui pas Înainte, tendința spre un nou chip al acestei culturi, spre o nouă imagine a viitorului său. Această imagine, Încarnarea idealului, ca o formă superioară realității prezente, devine ea Însăși expresia unui ideal ca model și scop al acțiunii, În condiții istorice ce-o favorizează. Idealul, prin definiție explicabil ca proiect urmărit a se realiza, ca o idee (având un
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
de pildă. încă două exemple de logică foarte utopică, deci absolută, mecanică, împinsă la extrem. Să luăm cazul lui Michel Fontaine, directorul faimosului Institut, cu cabinele sale electronice, cam prea orwelliene. El este pur și dur, convins și fanatic, o încarnare perfectă a sistemului. O invenție de la un capăt la altul, fiindcă așa ceva nu există nicăieri. Este omul nou, suprema glumă (la suprŒme blague). El este adevăratul personaj mitic al romanului, mai mult decât conducătorul care și el are momente de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de "încorporarea" sau "decorporarea" lor (Gardiner) înseamnă a cunoaște sau nu referentul, lucru exemplificat cu reveriile onomastice din "Nume de ținuturi: numele" /vs/ deziluziile din "Nume de ținuturi: ținutul", cu depoetizarea numelui Balbec. Semnificații a priori nu dispar în cazul încarnării numelui pentru a ceda locul semelor pur referențiale, iar eventualii semnificați lexicali ai numelui propriu, dacă se atenuează în spatele funcției designatorului, nu dispar complet în această utilizare referențială. Ca și Hébert, Baudelle afirmă că în cazul numelor proprii, semantica referențială
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cât despre raționamentul hibrid care l-ar putea gândi, un fel de contemplare mixtă, la limita dintre rațiune (a inteligibilului) și percepție (a sensibilului), l-am putea echivala cu intuiția eidetică a înțelegerii albe, cea care întrezărește imaginea întrupată poetal (încarnare a logosului) în mediul transparent al posibilului semnificabil. Între pământ și aștri se înalță, așadar, o liră miriacordă, un imens organon, cu miile de coarde ale Slavei"; "e un sistem de relații infinite, o perpetuă comunicare de forme", o "neîntreruptă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
își împart teritoriul Sfîntului Imperiu. Autoritatea supremă în lumea creștină este transmisă regelui, care de acum înainte, după expresia juriștilor francezi din secolul al XIII-lea, este "împărat în regatul său". Această revenire la dreptul roman face din suveran însăși încarnarea Statului și a afacerilor publice. Dar această concepție nouă, care stă la baza puterii regale pînă în secolul al XIX-lea, se impune cu greu în fața concepțiilor medievale. Acestea din urmă, încă persistente, nu văd în Coroană decît o proprietate
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
înfrânge rezistența lui Leslie, dar "nu era nimic de făcut. În afara cavității ei bucale căscate și a limbii prodigios de active, ar putea fi tot atât de bine îmbrăcată în pieptar de zale, într-o armură întreagă". Dacă tânăra era într-adevăr încarnarea unei zeițe antice, nu era aceea a Venerei născute din unde, ci mai curând a Minervei, care ieșise împlătoșată din țeasta lui Jupiter, gata să se războiască cu el! Asemenea unei adversare de temut, tânăra respinge toate incursiunile asaltatorului ei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
are mai particular, mai nobil, mai unic! -, îți poate dărui „un destin”! Și atunci cum să nu te „îndrăgostești” de ideea de destin - deși, vai, în vremurile noastre „moderne” el nu spune multora mare lucru! - când această vorbă, Destin, este încarnarea eului tău profund și unic, „acolo” unde ești și stai ca un zeu, inconfunabil și, mai știi, nemuritor! Și atunci „munca” devine eliberatoare cu adevărat, dar nu în felul în care o înțelegeau Marx și toți materialiștii, printr-un sistem
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
scădere, deoarece se intemeiază pe superioritatea inimii. Dreptul strict trebuie să cedeze echității. Raționamentului uscat e de preferat dragostea de bine. Orice-ar fi trebuie să fii om al binelui.. Orice s-ar întâmpla smaragdul își păstrează coloarea. Răul e încarnarea ipocriziei, fanatismului și superstiției. Când Statul nu se ocupă de rezolvarea problemelor serioase, criza se rezolvă prin dărămarea regimului. Principiul de rasă va submina credința creștină, zice undeva Renan. Viligeatura e adesea paradisul celor lipsiți de personalitate. Bisericile din Praga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
două coarne de câte o jumătate de stânjen de lungi și de largi și cu un ochi în frunte și cu dinții ca la porcii cei sălbateci, așa spun cei care l-au văzut mai de aproape” (Grădiște - Hunedoara). Portretul încarnării terifiante respectă coordonatele imaginarului tradițional reperat în colinde, atât prin specia zoologică aleasă, cât și prin culoarea cenușie a ființei care ține de lumea neagră, dar o regenerează prin sacrificiu pe cea albă. Anvergura de peste un metru a coarnelor emblematice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bastonul, înaintez de acum în lumina dimineții. Pare un fel de lumină pascală, din biserică, în noaptea învierii, când se cântă preconiul pascal, vestirea solemnă a învierii Domnului. întreaga natură începe să cânte puterea și frumusețea Creatorului. Și cred că încarnarea divinității în zeul-soare este cât se poate de explicabilă la egipteni, chiar dacă grecii au coborât-o în tiparele rațiunii sau ale ideilor predând-o astfel creștinismului. Dar astfel de idei greoaie nu mă domină deloc acum, ci o bucurie fără
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
îngâna reclamă reculegere. Momente propice. Așa încât, așteptându-le, am risca să nu putem încheia curând dialogul de față. (Revista "Conta", nr. 3, 2010) Cezar IVĂNESCU Ca poet român îi datorez lui Eminescu totul, așa cum le datorez părinților mei această particulară încarnare... Dragă Cezar Ivănescu, între cuvintele rostite la premierea dumitale, pe 15 ianuarie, la Botoșani, cu Marele Premiu Național de Poezie "Mihai Eminescu", s-a spus că sunteți cel mai eminescian poet contemporan. Cum apreciați această sintagmă? Cât datorați, ca poet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și Mihai Ursachi. Sintagma așadar e profund onorantă și, pentru mine, în mod special, are o savoare amniotică, îmi legitimează ființa și îmi justifică existența. Ca poet român îi datorez lui Eminescu totul, așa cum le datorez părinților mei această particulară încarnare: rămân, până la moarte, fiul mamei pe care o invoc, moartă, să-mi răspundă și acum, cum de a avut inima să mă expulzeze din pântecele ei cald în această lume de jigodii? Sunt născut prin cezariană, de aceea port numele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ca și poetul. Criticul Grigurcu a ținut să rămână cu consecvență pe baricada profesiei sale, spre a face în ciudă poetului Grigurcu 174 Cezar IVĂNESCU Ca poet român îi datorez lui Eminescu totul, așa cum le datorez părinților mei această particulară încarnare... 192 O notă târzie despre Don' Cezar: DACĂ DUMNEZEU AR SCRIE POEZIE... 199 Ioan MOLDOVAN Literatura română, în întregul ei, este puțin cunoscută de europeni, lucru pentru care îi compătimesc sincer... 201 Ion MUREȘAN Premiul Nobel ? Atâta ne vom tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]