496 matches
-
mă tem că messer Alighieri s-ar supăra dacă aș face comparație Între Becchina mea, cu grațiile ei, și Selvaggele și Beatricele, cu spiritele lor. În timp ce discuția despre poezia de iubire Își urma cursul, Dante simțea cum gândirea i se Încețoșează Încetul cu Încetul, ca și când noroiul din adâncuri s-ar fi ridicat, Învolburând apele. Ordinea riguroasă a argumentelor i se curma adesea, iar cuvântul exact Întâmpina dificultăți În a prinde contur, pe când, dimpotrivă, mintea Îi era un vulcan de figuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
s-au umflat, parcă se feresc de șiroaiele fierbinți, primii stropi sunt dulci ca laptele fiert, lalelele mai păstrează mult timp, după ce ploaia încetează, perle aurite pe florile arcuite ca niște cupe în care se îneacă cerul întreg și nopțile încețoșate de vise. Răsărit Spre răsărit, soarele, retezat pe jumătate, dă să se ridice în albăstrimea cețoasă a cerului, care bătea, pe alocuri, în plumburiu, chiciura scânteia curat din înălțimea salcâmilor și, la câte-o adiere mai puternică de vânt se
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Bătrînului îi îngreunează fiecare mișcare făcîndu-l să semene cu un animal împovărat. Mai trebuie să-ți înșeli somnul încă două, trei ore, și în zori o să te simți ca nou, începe să-și facă socotelile, simțind cum mintea i se încețoșează tot mai tare. O să urmeze și zile mai bune, cînd nu va mai fi nevoie să faci tururi din astea de forță epuizante, cînd fantomele revoluțiilor o să te lase în pace, cînd îți vei găsi în sfîrșit liniștea alături de Delfinaș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în cazul prostituatelor care, datorită ejaculărilor nenumărate ale clienților lor, sunt bine privite de taoiști ca fiind surse extraordinar de puternice de esență și energie vitale. Există povești care circulă în China despre pustnici taoiști care coborau din sihăstriile lor încețoșate din munți o dată sau de două ori pe an, pentru a vinde în piețele orășenești plante medicinale rare pe care le culeseseră, pentru ca apoi să-și cheltuiască întregul câștig la cel mai apropiat bordel, unde angajau toate femeile din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Taiwan atribuie pensionarea lui „timpurie” la vârsta de 98 de ani poluării intense a aerului, apei și hranei din Taipei, unde yang a trebuit să trăiască după 1949, din cauza numeroaselor sale îndatoriri oficiale. Dacă ar fi rămas ascuns în munții încețoșați din vestul Chinei, cu siguranță ar fi în continuare în viață și ar practica tao. Majoritatea taoiștilor moderni consideră că, dacă locuiești non-stop într-un oraș poluat, este, practic, imposibil să atingi vârsta de 100 de ani, indiferent de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
făcut? A lăsat mai Întâi mâna Amaliei să-i șteargă fruntea cu o batistă. Apoi să-i potrivească după ureche o șuviță de păr căzută pe ochi și chiar să-i mângâie lobul urechii. Privirea sa prinse atunci a se Încețoșa, dar și a ei se tulbura, ceea ce nu avea să se Întâmple niciodată cu privirea Martei, de unde și stânjeneala care Îl cuprindea ori de câte ori noaptea Îi aducea În pat unul lângă altul. Dinții Amaliei erau albi ca sarea obținută prin evaporare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
loveam sacul de antrenament - directă de stânga, blocaj cu dreapta, croșeu de stânga, câte cinci minute la fiecare combinație -, stând tot timpul în vârful picioarelor. Făceam pereche cu vechiul meu prieten Pete Lukins și loveam în pară până când sudoarea îmi încețoșa privirea și simțeam că mi se-nmoaie brațele. Săream coarda și alergam pe dealurile din Elysian Park cu greutăți de un kilogram prinse de glezne, lovindu-mă de crengile copacilor și de tufișuri și luându-mă la întrecere cu maidanezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
i se albeau încheieturile degetelor. Parcurgeam încet fiecare străduță. Singura dată când i s-a schimbat expresia feței a fost atunci când ne-am oprit să ne uităm la niște copii care se jucau. În clipa aceea ochii i s-au încețoșat, mâinile i-au fost cuprinse de un tremur și am crezut că ori o să plângă, ori o să explodeze. El însă a continuat să privească cu atenție, iar întoarcerea în trafic a avut un efect calmant. Era de parcă ar fi știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îl corectă Fritzie și-l plesni. Capul lui De Witt se bălăbăni și bărbia i se sprijini în piept. Fritzie i-o împinse în sus cu un deget. — Nu, cum? Nu, domnule! țipă îngrozit De Witt. Deși mintea îmi era încețoșată de ură, mi-am dat seama că spune adevărul. — Lui Blanchard îi e frică de tine. De ce? De Witt, cu moțul unsuros pleoștit pe frunte, se răsuci pe scaun și începu să râdă. Era un râs sălbatic, care răzbește prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ținută civilă, Bleichert? mă întrebă el. La care eu i-am tras un pumn în plex. El s-a ghemuit. L-am prins de cap și l-am izbit cu el de capotă. Johnny se împletici. În jurul lui totul se încețoșa încetul cu încetul. L-am sprijinit. Russ i-a suflecat mâneca stângă și i-a injectat cocteilul cel năucitor în venă, la încheietura cotului. De-acum era leșinat de-a binelea. I-am luat pistolul calibrul 38 din toc, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
era seară. Tot aerul pustiului se făcuse violet. Încă amețit, Auta vru să se ridice. I se păru ciudat că e între nisipuri. Nu-și mai dădea seama ce l-a mânat aici. Întoarse capul și zări oaza îndărătul său, încețoșată de minunata culoare a amurgului. Își aduse aminte că armata pleacă în noaptea aceasta cu toți robii luați, spre țara Ta Kemet, și cu o sforțare neașteptată se ridică. Atunci zări acele ulcioare lunguiețe sclipind straniu în nisip și înțelese
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
hărțile. - ...Până la coadă am pus-o de-o paranghelie la felcer. Unde am băut și cu mâinile și cu picioarele până a doua zi dimineața... Mulți dintre noi cobora și-n spațiul verde, la triburile de câini și pisici, ce încețoșa pretutindeni dealurile de gunoi și tomberoanele. Vorbea părintește cu ele, le învăța să ciocnească și căuta să le dreseze, educîndu-le cu mastică... În domiciliu, Netuța scria pentru mine, cu degetul, cuvinte porcoase pe spatele maieului lui bărbată-su. Juca gajuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lor. Redevenea, încet-încet, cea de la început în absența acelui sentiment care o marcase atât de puternic, atât de profund. Luă prosopul de baie și-și înfășură strâns trupul gol. Cuvântul „schimbare” își menținea poziția acaparată cu greu în mintea ei încețoșată de iluzii spulberate de realitatea nemiloasă. Strânse hainele de pe jos, căută un sac mare de gunoi (culmea, tot negru!) și le îndesă cu mișcări agile în el. Luă sacul cu ea în dormitor, oprindu-se în fața dulapului cu haine. Tot
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aninat pe umăr de o curea din piele. O cicatrice de operație abia vizibilă Îi pornea din regiunea lombară și Îi Înconjura talia pînă la șoldul drept. Erau ultimele secunde din Înregistrare. Bărbații se retraseră din Încăpere, Într-un amestec Încețoșat de coapse unsuroase și fese asudate. Domnișoarele de onoare făcură cu mîna spre obiectiv, iar blonda cu sînii mari se Întinse pe spate și-și puse călare pe abdomen ursulețul de pluș, zgîlțîindu-l și rîzÎnd de mama focului. Eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se pierdu într-un zâmbet trist. Nu putea să-i mărturisească, deși ar fi vrut să îi spună de-atâtea chestii care i se întâmplau numai lui: cum trecea în tablou cu pisica trufașă și veneau înapoi. Cum i se încețoșau ochii, din când în când, dar, mai ales, cum i se scufunda inima, fiindcă nu avea nicio siguranță în privința ei sau a lor. El era trăpașul care o purta, precum Zet, cumințit sub șa, ori ea era iapa năbădăioasă, așa cum
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu mai e posibil. Devii mai modest și în privința adevărului. Marile adevăruri, ca acela că pământul se învîrtește, trec pe planul al doilea. Te preocupă micile adevăruri. Că te dor oasele, că-ți tremură ușor mâna, că, uneori, ți se încețoșează privirea. Devii recunoscător pentru fiecare zi care îți mai e permisă. Numai la bătrânețe afli că o mare iubire e mai aproape de suferință decât de fericire. ― Eu am aflat asta fără să fiu bătrân, Galilei. La mine totul se trage
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lui de a alambica și suprarafina totul; ne-am familiarizat demult cu tendința lui spre Misticism și Religiozitate, care Îl face să simtă Încă În toate mirosul de tămâie al Religiei: dar poate că niciodată până acum nu i-au Încețoșat și distorsionat viziunea atât de mult, de altfel deosebit de penetrantă, aceste sulemeneli-dătătoare-de-orbire ca În acest capitol despre Corporația Filfizonilor! Dar poate că e o satiră intenționată; poate că Profesorul și Vizionarul nu este chiar atât de miop pe cât se preface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de aceea te-au exilat departe de munca ta. Ca să te pedepsească. Nu, nu chiar. Eu am făcut asta. M-am pedepsit singură. Încercă să-i dea ocazia să zâmbească, dar abia putea să-i vadă reacția: privirea îi era încețoșată de lacrimi. Faptul de a-i mărturisi asta fusese o mare descărcare. Știi, oamenii îmi spun tot timpul să merg înainte. Edward îmi repetă mereu asta. Mergi înainte. Dar pur și simplu nu pot. Înțelegi asta, Uri? Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe canapelele roșii--vișinii așa cum, odinioară, ne imaginam, stătuseră cei despre care citiserăm prin cărți sau unul ca mine mai auzise și din povestirile câte unuia care trăise pe atunci. În aerul proletar al „Capșei“, în cofetăria devenită doar un vestigiu încețoșat de timp pierdut, ne plăcea, Esterei și mie, să ne cufundăm ca și cum am fi alunecat, fie doar și în curgerea unei simple închipuiri, în poveștile păstrate încă în plușul acelor canapele sau grele draperii, în apele marilor oglinzi, în scrijeliturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
eu ce trebuie și ce nu trebuie făcut de către un om? Care sunt acele mărunțișuri care-i dau contur frumuseții. Eu doar privesc. Cu toropită mâhnire privesc cum micile mizerii ale zilei se trag una din alta, ca o pâclă încețoșând timpul, atât de puțin, ce mi-a mai rămas. Mă simt bătrân nu pentru că trec, se adună anii. Bătrân doar pentru că simt că mi-au mai rămas atât de puține neștiute. Și toropeala de-a nu mai cuteza să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i smulgă creierul - care abia dacă atingea mărimea unui bob de mazăre -, lăsînd-o să bîntuie pe punte luni Întregi după aceea. Pentru toate astea și cunoscîndu-le cum le cunoștea, după miezul nopții Iguana Oberlus, mînjit de sînge și cu mintea Încețoșată de alcool, zvîrli cît colo cuțitul și se lungi pe o stîncă, ferm convins că zeița Elegbá nu fusese cîtuși de puțin mișcată de efortul lui obositor și de sacrificarea unui animal care putea fi socotit, la drept vorbind, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pierea În cea mai Înspăimîntătoare moarte posibilă. - Monstru blestemat! strigă el de mai multe ori. Monstru blestemat! și s-ar fi zis că nu era În stare să-și mai amintească nici un alt cuvînt, ca și cum mintea i s-ar fi Încețoșat, anihilată de impresia pe care i-o producea spectacolul la care luase parte. CÎt despre Oberlus, el vîslea Încet, relaxat, mulțumit de sine și de finalul răzbunării sale, cu aerul indolent al cuiva care tocmai are parte de o plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Strânse arma cu putere și așteptă. Orologiul gării slobozi două bătăi, îndemnându-l, parcă, încă o dată să uite totul, dar ecoul lor se pierdu între urletele sirenelor, strigăte și aplauze. Targuí-ul simți că-i vine să plângă, ochii i se încețoșară, blestemă cu glas tare gri-gri-ul morții, iar polițistul care stătea cu brațele întinse în fața lui se întoarse să-l privească, surprins de o frază al cărui sens nu-l pricepuse. Grupul de motocicliști trecu, acoperind totul cu vacarmul motoarelor, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
scărilor de marmură. Doamne, ce scări! Ca-n Ali Baba și cei... Mai urc, anevoie, câteva trepte. Simt că, dintr-o clipă în alta, voi nimeri într-un univers de poveste. Iată primul semn: o pancartă uriașă. Ochii îmi sunt încețoșați. Încerc să-i biciuiesc și chiar reușesc. Rămân interzis. Mă frec încă o dată la ochi și citesc: "Urlă numai la depravați!" În dreapta și-n stânga panoului ghicesc prezența a două ființe. Cu siguranță ar trebuie să fie niște prieteni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care Înotau ca Într-un acvariu, despărțit de acestea printr-un perete sigur de sticlă. Chiar și prin haina lui de blană Îl răzbătu frigul umed al zilei și când Învârti rozeta sistemului de Încălzire, aburul lăsat de respirația lui Încețoșă sticla, așa că nu mai putu vedea din cei care treceau mai mult decât niște trăsături disparate, niște ochi aruncând priviri furioase, o rochie din mătase mov, un guler clerical. O singură dată a fost tentat să-și Întrerupă solitudinea crescândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]