758 matches
-
să îi învingă pe toți campionii artelor marțiale din momentul respectiv, prin folosirea acestui stil de luptă. Adevăratele origini rămân necunoscute, dar, ca și Tai Chi Chuan, probabil a fost elaborat de pustnicii taoiști din schiturile îndepărtate ascunse printre vârfurile încețoșate ale munților sacri ai Chinei. Se spune că singurul om care a reușit să se măsoare cu Tung în ceea ce privește talentul de luptător a fost un celebru maestru de Hsing Yi, pe care l-a provocat la duel. Meciul a ținut
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
Aceasta înseamnă că, în loc să circule lin prin acel punct, energia se acumulează și stagnează acolo. Aceasta este o deviere a a energie care, dacă nu e corectată, poate provoca, în cele din urmă, migrene cronice, dureri de ochi și vedere încețoșată. Corecții - atunci când simțiți o presiune de acest fel între ochi, luați o pauză pentru a elibera energia din acel punct. Frecați palmele una de alta până se încălzesc, apoi folosiți vârfurile arătătoarelor și degetelor mijlocii pentru a masa încet zona
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
politice. Aceste chestiuni, refulate continuu, cu precădere în spațiul public, vor irumpe cîndva cu o forță și sub o formă cu atît mai irațională, cu cît au fost mai mult timp și mai intens marginalizate. Plutim în derivă cu ochii încețoșați și sufletele șubrezite. Corabia e părăginită, iar țărmul neclar, amăgitor și parcă tot mai departe. Inevitabil ne vom merita destinul. Nu sună prea liniștitor, nu-i așa? Sper, totuși, să nu fi "deranjat" prea tare, cu opiniile noastre, hulubăriile înaltelor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
plină de conștiință, știința contemporană are nevoie de o nouă lumină, una care să nu vină din ea însăși, ci de dincolo de această lume. Am fost înșelați și amăgiți de o știință profană și ne regăsim abandonați pe un tărîm încețoșat, cuprinși de o miopie spirituală cu consecințe greu de evaluat. Am preluat comportamentul animalelor care, închise multă vreme într-o cușcă, atunci cînd li se deschide ușa, refuză nedumerite lumi-na libertății. E bine de revenit și de accentuat: mîntuirea seculară
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
aveam impresia că trăiesc într-o obscură viață de după viață. VI Îmi făurisem în minte imaginea orașului în care locuia Vinner, pornind de la materialul înnegrit și umed al primăverii pariziene. El însuși îmi apărea îmbrăcat într-un pardesiu, cu chipul încețoșat din pricina ploii și a neîncrederii. Eram istovit de nopțile de nesomn, de așteptarea primei întâlniri, nu mă gândisem la soarele din Golful Mexic. La aterizare, lumina și vântul cald au pătruns în orașul acela închipuit, acum eu eram omul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vine să cred. Petrecem o seară minunată și sîntem în culmea fericirii, dar tot nu-mi vine să cred. Nu sînt în stare să-mi dau clar seama de fericirea mea pe măsură ce se înfăptuiește. Mă simt neliniștit și cu mintea încețoșată, ca și cum m-aș fi trezit în zori acum vreo săptămînă sau două și nu m-aș mai fi culcat de atunci. Nu știu cînd a fost ziua de ieri. Mi se pare că de luni de zile port autorizația de
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
vrerea și gustul celor ce au urmat părinților. Casa, căsuța, ograda și acareturile cu care m-am familiarizat de când am deschis ochii spre lume, încet, încet au dispărut și mai există doar în memoria mea. Închid ochii și pe ecranul încețoșat al minții îmi apar așa cum au fost toate odinioară. Pe locul unde s-a aflat casa părintească și în care am crescut cei nouă copii se află acum doar o cumnată a mea, o femeie vrednică și primitoare, ajunsă și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
-i să-și scoată din minte ideea că ei sunt o povară pentru familie și societate! Acordați-le sprijinul moral pentru a-și păstra demnitatea și încrederea în viața și destinul lor! Iubiți-i, pentru că merită! Privind înapoi Trecutul, oglindă încețoșată a vieții trăite, depozit imens de fapte și întâmplări, de imagini și trăiri, de oameni și locuri, toate vrăfuite în ungherele minții și în tainițele inimii, ascunzișuri în care numai cu noroc mai poți găsi ceea ce îți trebuie la un
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
într un zmoc ce împrăștie o anumită cîntare șoptită în metru dactil... Descîntarăm zvonirea aiasta să caute cugetul mlăzilor înmugurite, pe rînd, chiar în coapsele noastre de mult încercate ciolane și cărnuri și visuri că se vor porni luminări cătră încețoșate întinsuri... întîmpine rodul osîrdiei noastre și inima Ilenii și a Mariei și a Mărioarei și a Floricăi și a lui Gheorghe și a Evei și a Viei și a lui Vasile și a lui Florin și a Anei “ Era mândru
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
de trei ori în apă și pe dată se înnoiește cu totul, astfel încât prin vigoarea aripilor și prin strălucirea ochilor este cu mult mai întinerit. Așadar, și tu, omule, fie iudeu, fie păgân, care ai haina veche și ochii inimii încețoșați, caută izvorul spiritual al Domnului, care a zis: "Dacă cineva nu se va fi născut din nou, din apă și din Spiritul Sfânt, nu va putea intra în împărăția Dumnezeului cerurilor". Și dacă nu "vei fi botezat în numele Tatălui și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nimic, ne scapă împiedicîndu-se de noi, corectitudinea condiționată unica ridicolă, umplem căciulile de zăpadă, zăpezile topite din greu, Țara Mutată pe Alb culmi cu vîrful Bătrîna pentru Munții Gurghiului, vîsle în văioage bat dealuri și munți, aval de Deda aer încețoșat cu două biserici, Aluniș dacă ești din munte nu mai știi altceva, de la șes munții sînt basm, Moș Cocoș Cocoloș, grădina raiului nu formă este, ci bunătate de gust, ceață surie, nimic pe ochiul Jumătate Peisaj, în dosul caselor stuf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de pe fața pământului, mai ales după ce cei trei au pus mână de la mână pentru un plic gros care a ajuns la un înalt din Poliția Capitalei, pentru ca incidentul să fie trecut repede cu vederea. Era începutul unei nopți răcoroase, ușor încețoșate chiar, o ultimă luptă a primăverii, când răsuflările încă mai scoteau mici fire de abur în aer și paltoanele groase, de care nici bine nu te despărțiseși, fuseseră din nou date jos din cuiere. Era aproape zece seara și o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
influență asupra mea. Mătușa, și unchiul se profilau în imaginația mea ca niște mari figuri romantice, pline de semnificație, focare ale unor emoții obscure, într-o copilărie care, în felul ei, era curios de pustie. Și erau totodată figuri îndepărtate, încețoșate, învăluite în nori, în parte pentru că interesul lor față de mine era atât de marginal. Aveam senzația că niciodată nu mă văd cu adevărat, că nici măcar nu se prea uită la mine. Cu vărul James însă, lucrurile stăteau cu totul altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
doua zi. Ce ne mai delectam cu budincile ei de pâine! Am recitit ce-am scris despre Hartley și m-am simțit mișcat de simplul fapt că am fost în stare să scriu. Nu i-am adus decât un tribut încețoșat; dacă voi suporta să scriu mai mult în legătură cu ea, atunci poate că voi încerca să îmbunătățesc materialul. Cât de bizară e memoria! De când am început să scriu, au ieșit la iveală o sumedenie de imagini ale ei, îngropate în bezna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de un pictor naiv. Fața ciudată și nu total neplăcută a lui Fitch avea ceva primitiv în contururile-i distincte și în suprafețele-i bine definite. Fața lui Hartley era, sau poate că așa apărea în viziunea mea fugitivă, mai încețoșată, mobilă, o lună netedă, albă, cu ochii ascunși. Nu mă puteam uita decât la rochia ei galbenă, largă, tăiată rotund în jurul gâtului, semănând mai curând cu o cămașă de noapte, și imprimată cu floricele mici, cafenii. Fitch purta un costum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
proiecteze mici umbre, iar zidurile văruite ale caselor păreau argintate. M-am dus la biserică și am aruncat o privire înăuntru. Era goală și cuprinsă de înserare, îmbălsămată de parfumul trandafirilor care păreau o învolburare de alb în aerul prăfos, încețoșat. Am ieșit din nou afară și am petrecut câtva timp privind diferitele corăbii de pe pietrele de mormânt, reliefate de razele piezișe ale soarelui. Întorcându-mă în stradă, mi-a dat prin gând că „Leul Negru“ era încă deschis și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pat. Aveam certitudinea că am temperatură, dar printre obiectele mele nu figura și un termometru. Am rămas în pat. Dar patul meu îmi dădea senzația unui hamac suspendat pe un vapor scuturat de furtună. Mi se perindau prin minte gânduri încețoșate, colorate, sau mai curând vedenii, și nici un moment n-am putut fi sigur dacă ochii mi-erau închiși sau deschiși. Mă întrebam dacă nu cumva sunt serios bolnav. Acum aveam un telefon, dar n-aveam doctor. Nu-mi venea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
puterii", fie "intelectuali filotiranici", după cum îi numește Mark Lilla. Galeria e amplă și, inclusiv în vremurile noastre, ușa vitrinei în care aceasta este expusă rămâne deschisă. În definitiv, intelectualii sunt oameni și acest dat face ca rațiunea să fie uneori "încețoșată" de atracția fantasmelor politice, mai cu seamă atunci când acestea coagulează, în plan ideologic, suficiente elemente utopice de factură redemptivă. Din acest punct de vedere, atât stânga, cât și dreapta au oferit intelectualilor, în zonele lor extreme, câte o Ecclesie în
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sub cornișă, cei patru Evangheliști, binecuvântează, propovăduind Cuvântul Evangheliei... „Pocăiți-vă,.. s-a apropiat Împărăția Cerurilor”. Mai jos.. denumirea: „Facultatea de Teologie Ortodoxă”, alterna halucinant, într-o ceață cu, Seminarul Teologic „Veniamin Costache”, Mă uitam, sus, pe fronton cu ochii încețoșați, și murmuram.. „.. S-a desființat un liceu... S-a dărâmat un sistem de învățământ... S-a desființat o ordine... o lume..”. „Vechiul”,. după una din „poruncile” comuniste, trebuia înlăturat.. Și, a fost. Zidurile reci, ale fostului palat Sturzesc, încălzite de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Durerea îmi cobora în suflet prea grea... și prea apăsătoare... Sunt dureri pe care nici uitarea nu le stinge. „Ce fel de Dumnezeu este... un Dumnezeu fără inimă, și, pentru care durerea nu contează !”, mi am zis în mintea mea încețoșată. „.. Durerile stau la baza vieții !”, îmi șopti rar un gând. M-am cutremurat în toată ființa... și, m-am căit pentru slăbiciunea mea... „Iartă-mă, Doamne..!”, mi-am zis cu smerenie. „ - Păcat că n-au fost mai mulți..!”, îmi reveni
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
toți! Și plecă bombându-și pectoralii "a la Schwarzenegger" în fața unor dușmani invizibili, pătruns de nobila sa misiune cu rezonanță homerică. Ei drăcia dracului, vă arăt eu! Și s-a dus. Iar noi, rămași muți în fața bordeiului, urmăream cu privirea încețoșată deplasarea voinicească a "rinocerului" ionescian, călcând bățos pe miriștea țepoasă, urmat, la o distanță respectuoasă, de anonimul delegat al primăriei aflate încă în stadiul de proiect. Și erau 20. Douăzeci de asemenea exemplare cu recognoscibile ascendențe arboricole, cu sau fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
case mai mari) "poeți și scriitori" (ca și cum ai spune "soldați și militari"), ori separarea în capitole diferite a scriitorilor de... oamenii de cultură (!) Astea-s mărunțișuri. Important este remarcabilul aflux de informații, apte să adauge tușe noi unor portrete încă încețoșate. Cum ar fi al acestui Beceanu, cu destin exemplar pentru ingratitudinea românească. Taică-său, grav rănit la Plevna, înființase, în 1883, farmacia cu firma "La independența României" (!) A preluat-o fiul, Dimitrie, care luptă eroic și este decorat la Cașin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vârsta când anii se adună parcă prea repede, când curg cu repeziciune ca apa pârâului de munte, pe Dumitru Dascălu îl mână gândurile tot mai frecvent la cele ce s-au petrecut în viața lui de până acum. Străbat prin încețoșatele timpuri puhoaie de amintiri, unele palide, greu de deslușit, altele limpezi ca și cum s-ar fi petrecut doar cu câteva luni în urmă. Cele mai clare și mai însuflețite aduceri aminte se leagă de anii de început ai vieții de familie
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și impuls distractiv petrecerilor. Dansurilor dezlănțuite de la reuniunile din tinerețe le-au luat locul horele, sârbele, bătutele mai calme, mai cuminți și cu durate mai scurte, în concordanță cu anii pe care îi poartă în desaga vârstei. Privirile obosite și încețoșate ale lui Dumitru Dascălu se bucură de ceea ce li se oferă. Sufletul i se încălzește și vibrează satisfăcut că se află în mijlocul copiilor săi, iar chipul i se luminează la strălucirea de pe fețele și din ochii acestora. Concomitent, bătrânul dascăl
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
tânărului trăda satisfacția, mândria chiar, de a-și etala obârșia țărănească, alături de mama sa. În plus, admirația privitorilor față de originalul cuplu era vădită și cvasiunanimă... Traista rămâne un simbol al țăranului român din trecutul nu prea îndepărtat. Ea aduce în încețoșatul prezent imaginea aureolată a utilizatorului ei - iubitorul de pământ și făuritorul de veșnicie la sat. Din nefericire pentru România de azi și pentru glia strămoșească, aceste simboluri au dispărut sau sunt pe cale de dispariție. Nu dispariția traistei ca nelipsit accesoriu
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]