1,596 matches
-
să pornim la luptă de acum înainte, îl dojeni samuraiul. Senior Velasco are și el dreptatea lui. Sarcina noastră are mare însemnătate! În desagii purtați de măgari nu se găseau decât douăzeci de puști pe care le scoaseră și apoi încercuiră ceata de măgari și pe Velasco pentru a-i apăra. Însoțitorii mergeau înainte în recunoaștere. Toate aceste ordine le dăduse Tanaka. În depărtare, fumul lăsa pe cer dâre ca de gălbenuș. Pe măsură ce înaintau, zăreau flăcări portocalii pâlpâind prin fum ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Luceafărul în alba-i strălucire Răsare sus... Și-atâta sfântă pace Domnește-acuma peste-ntreaga fire, Ca sufletul aripile-și desface Ca să se piardă în nemărginire... Cerințe: 1. Subliniați cuvintele și expresiile frumoase. 2. Transcrieți primele versuri ale poeziei și încercuiți vocalele. 3. Transformați în proză versurile poeziei. 4. Încercuiți consoanele din ultimile două versuri. 5. Subliniați vocalele din primele două versuri. Iulie Otilia Cazimir De după dealuri arse și trudite, Înalță creste albe nori de plumb. S-adună-n iarbă umbre încâlcite Și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
sfântă pace Domnește-acuma peste-ntreaga fire, Ca sufletul aripile-și desface Ca să se piardă în nemărginire... Cerințe: 1. Subliniați cuvintele și expresiile frumoase. 2. Transcrieți primele versuri ale poeziei și încercuiți vocalele. 3. Transformați în proză versurile poeziei. 4. Încercuiți consoanele din ultimile două versuri. 5. Subliniați vocalele din primele două versuri. Iulie Otilia Cazimir De după dealuri arse și trudite, Înalță creste albe nori de plumb. S-adună-n iarbă umbre încâlcite Și, aspru, geme vântul prin porumb. Câmpia de paragină și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
iar ei trebuiau să trăiască În noroi și să-și culeagă lipitorile de pe corp la câteva minute. În timpul anotimpului ploios, Își agățau hamacuri din Împletitură de bambus În copaci și acolo stăteau și dormeau. Atunci veneau și soldații SLORC. Puteau Încercui o Întreagă așezare pe la spate, oamenii pomenindu-se prinși Între soldați și apele unui pârâu Învolburat, singura soluție fiind să se arunce În apă. Soldații, unii dintre ei băieți de doisprezece-treisprezece ani, stăteau pe mal, ocheau cu puștile și râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a ajutat să evităm controalele și să putem Începe o viață nouă Înstărită. Dar cele mai groaznice temeri ale noastre s-au adeverit și am fost opriți la primul punct de control pe drumul spre țărm. Poliția Kuomintang ne-a Încercuit automobilul și au Început percheziția. Ne-au deschis valizele și cuferele, iar noi i-am mulțumit În gând portarului nostru pentru Înțelepciunea de care dăduse dovadă luând lucrurile de valoare din bagaje. Ne-au pus la loc bagajul În portbagaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
demoralizați, încep să fie atacate magaziile cu alimente și brutăriile. La toate acestea se adaugă miile de soldați care sunt trimiși săptămânal în Flandra, împotriva voinței lor, între baionete. Plecările acestea dau prilej la scene tragice: soldați închiși în barăci, încercuite cu sârmă ghimpată, părinți care-și îmbrățișează între sentinele fiii, înainte de plecarea pe front, regimente care refuză să se urce în vagoane etc. Corpul expediționar portughez se ridica, la sfârșitul anului 1917, la vreo 55.000 de oameni. Mai mult
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sălta în două picioare, furios, și izbea cu copitele, de parcă ar fi vrut să-și ajute stăpânul ce zăcea acum la pământ, în vreme ce Ricarius își rotea securea cu două tăișuri, abătând-o cu forță, neobosit, împotriva atacatorilor, care, însă, îl încercuiau din ce în ce mai strâns. — Tată! Tată! strigă Waltan, repezindu-se în ajutorul lui, însă un alt războinic mascat îi închise drumul. Tânărul îl doborî din două lovituri și alergă spre car. în spațiul ce se deschise dintr-o dată înaintea lui printre combatanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spre Vesontio și, ceva mai înainte, câțiva negustori sosiți de la miazănoapte mi-au spus că mii de fugari se refugiază către Noviodunum. Sebastianus înțelese repede posibilele implicații ale ultimelor evenimente: — Vesontio! Dacă cetatea cade sau dacă doar reușesc să o încercuiască, gepizii pot să ajungă la Noviodunum și, de acolo, la trecătorile din Alpi. Dacă le blochează, Etius nu va putea să le vină în ajutor și Italia însăși va fi amenințată. — Așa e. Trebuie să-i oprim cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai puternică din toată armata și a știut deja să țină piept hunilor, de aceea ar trebui să reușească să-i împiedice să ne înconjoare. Dacă, după aceea, Atila va ataca în centru, așa cum cred, o să avem posibilitatea să-l încercuim noi și să ne închidem rândurile spre tabăra lui. în orice caz, acesta va fi obiectivul nostru în bătăile; patrulele au raportat că suntem mai numeroși decât ei chiar, dacă nu cu mult, și, dacă e așa, trebuie să încercăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se potrivea, desigur, cu tactica obișnuită pe care o adaptau războinicii hiung-nu, însă condițiile luptei - romanii, bine instalați pe înălțimile colinei și cele două armate gotice ce încă luptau cu furie pe latura din stânga - nu le dădeau posibilitatea să-i încercuiască. întrucât înaintarea în șaua calului se dovedea aproape imposibilă, mulți războinici inimoși își abandonară animalele și, provocând pierderi în rândurile dușmanilor, se aruncau înainte cu săbii, buzdugane și sulițe, imitați de mulți alții, care, rămași mai dinainte fără cai, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
retrăgea în fugă, iar vizigoții năvăleau asupra lor. Așadar, contrar ceea ce își imaginase Atila, moartea lui Theodoric nu fusese suficientă ca să-i îngenuncheze pe teribilii săi războinici. Se simți străbătut de un fior de groază: războinicii hiung-nu riscau să fie încercuiți, regele însuși ar fi putut fi capturat sau ucis! Instinctiv, Balamber se întoarse spre Odolgan, la timp pentru a-l vedea cum privește sub bărbie o lovitură de suliță care efectiv îl smulse din șa; împroșcă un șuvoi de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mare riscul. Trimite pe cineva. Toraman, care nu-l putuse auzi, apăru lângă ei și anunță, la rândul său, pradă agitației, că ostrogoții fugeau. — Du-te tu la rege, îi ordonă imediat Balamber, și anunță-l că riscă să fie încercuit. Spune-i că trupele noastre o să-l acopere. Prompt, tânărul războinic dădu pinteni calului și porni în goană, pe când Balamber întindea mâna către lemnul stindardului. — Dă-l încoace! îi ordonă lui Mandzuk și, văzându-l că șovăie, i-l smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
avem dreptul la așteptări personale, când suntem ca bulele din recipientul de sticlă? Dar pe de altă parte oamenii exagerează accentele tragice ale propriei condiții. Pun prea mare accent pe certitudinile dezintegrate; ceea ce Înainte era crezut, de Încredere, acum este Încercuit amar În neagră ironie. Negrul burghez respins al stabilității tradus astfel. Și asta e nepotrivit, incorect. Lumea justificând lenea, prostia măruntă, superficialitatea, hachițele, poftele - Întorcând pe dos vechea respectabilitate. Astfel era priveliștea lui Sammler spre răsărit, o burtă moale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
puternice (ținea dormitorul cu pioșenie neschimbat, după moartea lui Ussher - scaunul lui pivotant, scăunașul de picioare, Hobbes-ul, Vico-ul, Hume și Marx-ul subliniate), discutând diverse. El văzuse că și atunci când reușea să Înghesuie câte un cuvânt În discuție, acela era Încercuit și tăiat imediat. Margotte Îi dădea Înainte vajnic, enorm de dornică să facă bine. Și cu adevărat chiar era bună (asta era ideea), era nețărmurit, dureros, deznădăjduit de partea cea bună, cea mai bună, a fiecărei chestiuni umane mari: de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de o deosebită candoare se mișcară Încetișor, Încheind ședința, lecția, avertismentul, Întâlnirea, transmisiunea. Ridică ochelarii Întunecați ai lui Sammler și-i repuse acestuia pe nas. Apoi Își desfăcu și-i fixă pe nas pe-ai lui, circulari, violet de gențiană, Încercuiți delicat cu Încântătorul aur Dior. Apoi plecă. Liftul, cu un bufnet, revenind de la subsol, se deschise simultan cu ușa de la stradă. Recuperând umbrela căzută, aplecându-se șchiop, Sammler urcă. Portarul nu-i adresă nici o bagatelă. Pentru această tristă lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
întunecase deja de parcă soarele ar fi apus. Naji a intrat în cortul Irenei; ceilalți și-au adus scaunele și le-au așezat lângă foc. Jake a frământat puțin pământul cu lăbuțele, a rostogolit cu nasul un con de pin, a încercuit grupul de trei ori, după care s-a întins pe iarbă. Jina a deschis sticla cu Baileys Irish Cream. Danny și Charlie pândeau la liziera pădurii, fără să bage în seamă ploaia. Nu-și mai găsiseră bluzele sau, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-o Bergowitz. Suntem doar realiști. Dar agentul i-a făcut semn lui Donahue. Dacă doar respiră unde nu trebuie, îi pui cătușele. Mike a clătinat din cap, dar măcar, pentru moment, cătușele au dispărut. Cu toate astea, agenții l-au încercuit pe Naji, care abia dacă mai putea să vadă lumina zilei. Donahue și-a scos carnețelul și reportofonul. Când prima întrebare a fost rostită, Irene a ridicat o mână. Sună mai bine când totul e spus ca o poveste, zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
noaptea, ea era stăpâna. — Într-o dimineață, continuă maică-mea cu o voce gâtuită, în ciuda anilor care trecuseră de atunci, veni să bată la ușa noastră Sara cea Bălțată. Cu buzele sulemenite cu suc de rădăcină de nuc, cu ochii încercuiți cu kohol, cu unghiile vopsite cu hena, împopoțonată din cap până la vârful condurilor cu mătăsuri vechi și mototolite de toate culorile, îmbibate de prafuri frumos mirositoare. Avea obiceiul să treacă să mă vadă - Domnul să aibă milă de sufletul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
capete de vite pentru a nu ne fi luate; Boabdil ar trebui să pună totul în mișcare pentru a le închide gura doritorilor de război și a cădea la o pace durabilă cu castilienii, înainte ca Granada însăși să fie încercuită. Cei care voiau războiul ziceau: dușmanul a hotărât o dată pentru totdeauna să ne nimicească și nu supunându-ne noi îl vom face să dea-ndărăt. Uitați-vă cum au fost aduși la sclavie locuitorii Málagăi după ce s-au predat! Uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aghiotanții săi. Adunarea abia începuse când s-a produs un tumult neobișnuit: sute de cămile purtând încărcături de câlți aprinși, dădeau năvală spre pozițiile otomane, incendiind astfel corturile. Era deja noapte și, profitând de haosul creat, mii de oameni înarmați încercuiră tabăra. În fruntea lor era Tumanbay. Trupele lui cuprindeau soldați, firește, dar mai ales oameni de rând, mateloți, sacagii, foști condamnați care se alăturaseră milițiilor populare. Unii erau înarmați cu pumnale, alții nu aveau decât niște praștii, sau chiar ciomege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
doilea adversar și-i străpunse șoldul cu sica. Din nou se întoarse, pară lovitura celui de-al treilea adversar, îi împlântă sica în piept și-și reluă fuga. Cu coada ochiului, îi văzu pe ceilalți quazi, care încercau să-l încercuiască. Continuă să alerge pe partea exetrioară a semicercului, astfel încât să fie întotdeauna un quad între el și ceilalți. Era singura cale pentru a nu fi atacat de toți deodată; nu erau zei, ci oameni vlăguiți de lupta recentă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui, și în acel moment gorful Koax, care se transportase pe vârful muntelui Calf, a simțit ceva ciudat. Cețurile din jurul insulei. Cețurile care o învăluiau și o împresurau. Eternele, nicicând ridicatele văluri. Cețurile deveneau tot mai dese. încet-încet, coborau și încercuiau insula din toate părțile, mai aproape, tot mai aproape, ca o pâclă gri și tot mai densă, ce se apropia și mai tare... Și nu erau cețuri. Lipsită de legăturile sale cu toate Dimensiunile înrudite, lumea muntelui Calf se destrăma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atentă pentru că era lume în jur. Aveam sentimentul că James era reacționa ca un taur furios când este enervat și nu aș exclude să vrea să mă arunce peste bord fără vesta de salvare. —Draga mea. Niște mâini m-au încercuit pe la spate. Am tresărit, chiar dacă i-am recunoscut vocea lui Sebastian. Ce este? mi-a rostit Sebastian în ureche. Te-am speriat? —Nu, normal că nu. M-am întors în timp ce mă ținea în brațe. Se uita în jos la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
eram la locul unde se făcea pâinea. Încă nu lucram. doar ne trambalam de colo, colo. dintr-un sat În alt sat. toată ziua ședeam degeaba și răbdam de foame și tremuram de frig. La Început prezența mea În spațiul Încercuit de povestitor trece neobservată. Am timp să mă gândesc la detaliile acestei imagini și să Încerc să definesc prin ea caracterul povestitorului. Curând devin un prizonier al lui, așa cum sunt toți ceilalți, dar mai Înainte mă Întreb ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai auzeam decât gâfâielile noastre dezordonate căzute peste amândoi... fremătam, ne volatilizasem! Bluzița ei galbenă, cu un desen de Picasso abstract, dispăruse! Sânii săi minunați mă mângâiau dansând în așteptare... se-nghesuiau între noi, mă fixau în afara granițelor nemărginirii! Mă-ncercuiseră în văzduh, clipoceau peste maluri, tremurau de nerăbdare! Becurile străluceau halucinant ca niște sori. Era deja unu sau două noaptea, simțeam cum timpul s-a blocat, pot spune către infinit. Deodată, i s-a făcut frică, vedea în ochii mei
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]