912 matches
-
acționând sub comanda generalului John Vereker. Trupele britanice colaborau pe teren cu forțele terestre belgiene, Armata I franceză, Armata a VII-a franceză și Armata a IX-a franceză. Planul inițial german pentru atacul împotriva Franței presupunea un atac de încercuire prin Olanda și Belgia. Acest plan presupunea ocolirea Liniei Magionot - o structură defensivă puternic fortificată. Șeful Statului Major al Grupului de Armată A, Erich von Manstein, aprecia însă că, dacă atacul avea să se desfășoare conform planului inițial, avea să
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
frontul de vest și, în același timp, pe frontul de răsărit împotriva rușilor, până când Revoluția bolșevică a scos Rusia din război. Comandanții germani luaseră în considerație o asemenea posibilitate concepuseră așa numitul „Plan Schlieffen” prin care considerau că pot împiedica încercuirea forțelor proprii de către inamic. Planul Schlieffen și-a propus ca scop învingerea rapidă a armatei franceze. Pentru ocuparea Parisului Schlieffen a prevăzut 39 de zile și 42 de zile până la capitularea Franței - înainte ca mașinăria de război rusească să se
Război pe două fronturi () [Corola-website/Science/333712_a_335041]
-
jumătate, până ce locotenentul rezervist Titus Axente, comandantul apărătorilor și sufletul rezistenței acestui sector este lovit mortal. Mâna de supraviețuitori se retrage, dar cade sub focul celor din Regimentul 80, care veneau din spate în ajutor. Apărătorii centrelor 9-10, amenințați cu încercuirea, se retrag; doar în anexele centrului 9, sublocotenenții Ion Rotaru și Cristodor Vasilescu, cu o mână de luptători continuă să reziste, până ce cad străpunși de baionetele dușmane. La rândul lor, bulgarii au pierderi foarte mari. În fața centrului 8, cadavrele atacatorilor
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
Mărășescu, cel care preluase comanda Turtucaiei, după plecarea generalului Teodorescu, ordonă trupelor încetarea luptei. Pierderile românești s-au cifrat la aproximativ 34.000 de oameni (morți, răniți și dispăruți), alți 3.500 de oameni reușind să iasă spre Silistra din încercuirea realizată de trupele bulgaro-germane, în timp ce aproximativ două mii de ostași au scăpat trecând Dunărea spre Oltenița, înot sau cu ajutorul marinei fluviale române. Pierderile sângeroase ale românilor (morți și răniți) au totalizat 160 de ofițeri și 6.000 de soldați, în vreme ce 480
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
a fost semant și armistițiul care a pus capăt primului război mondial pe frontul de vest și a marcat înfrângerea Imperiului German. Cele mai bine antrenate și moderne armate au fost trimise în nord și au fost pierdute în uriașa încercuire germană. Francezii și-au pierdut cea mai mare parte a armamentului greu și cea mai mare parte a unităților blindate. Între mai și iunie, forțele franceze s-au retras neîntrerupt, iar germanii amenințau să ocupe Prisul. Guvernul francez a fost
Armistițiul de la Compiègne (1940) () [Corola-website/Science/311864_a_313193]
-
cucerirea terenului pe care îl ocupă. constă în atacarea inamicului prin diverse modalități de luptă: pe uscat, în aer/spațiu, în mare/ocean și în spațiul informațional, distrugând principalele grupuri de trupe, și folosind succesul obținut pentru o ulterioară/posibilă încercuire a inamicului prin mișcări rapide/decisive a forțelor implicate. Scara ofensivei poate fi strategică, operațională și tactică. Ofensiva este realizată cu presiune maximă a tuturor trupelor implicate, într-un tempou ridicat, în orice vreme (zi și noapte) și în orice
Ofensivă () [Corola-website/Science/330809_a_332138]
-
de Alfred von Schlieffen în 1905. Printr-o manevră de învăluire, armatele germane trebuiau să traverseze teritoriul Belgiei pentru a pătrunde pe teritoriul francez dinspre nord și a ocupa rapid porturile de la Canalul Mânecii, Dunkerque și Le Havre, obiectivul final fiind încercuirea Parisului. Operațiunea avea să dureze 42 de zile și să se încheia cu o victorie, înainte ca Rusia să ducă la bun sfârșit mobilizarea trupelor acesteia și să declanșeze un atac pe frontul estic. La 2 august, trupele germane au
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
ce se pune pe seama armenilor, atât a militarilor cât și a civililor. Aici este o serie de episoade de mare violente la Erevan. Se dovedește că faptul că dispun de arme este perceput că o amenințare, armatele rusești înaintează sparg încercuirea și în momentul în care asediul este ridicat, avem această logică a violenței, insă acțiunile inițiale sunt otomane. 24 aprilie 1915 este punctul de plecare când printr-o decizie sunt arestați reprezentanții elitei armene din Istanbul și din alte orașe
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
Tacticile de luptă folosite de Armata I vor fi preluate de întreaga armată română. Ultima redută din fața Plevnei pe care cei din Armata I au botezat-o, "reduta Craiova", va fi cucerită pe 28 iunie. Turcii vor încerca ieșirea din încercuire dar trupele generalului Cerchez le taie calea, reușind, din nou, să producă pierderi grele turcilor prin marea baterie Craiova, baterie alcătuită din mai multe baterii ce dispuneau de numeroși cai pentru deplasarea cît mai rapidă. Bateria rupe două poduri, armata
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
invaziei naziste a Uniunii Sovietice din iunie 1941, Voroșilov a fost numit comandant al frontului de nord-vest, dar, în ciuda bravurii personale - la un moment dat a condus personal un contraatac împotriva tancurilor germane -, a eșuat în încercarea de a preveni încercuirea Leningradului și a fost schimbat din funcție. Datorită vechii camaraderii cu Stalin, a supraviețuit disgrației în care a căzut, spre deosebire de alți comandanți militari mai puțin norocoși, care au plătit cu viața pentru înfrângerile de pe câmpul de luptă. În 1945 - 1947
Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/302364_a_303693]
-
oraș. La începutul secolului al XX-lea au fost înlăturate rămășitele șanțurilor de apărare și au fost amenajate aleile pietonale care urcă de la baza dealului pană la fortăreață. Spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial, în anul 1944, când încercuirea orașului de către trupele sovietice a devenit iminentă, aici au fost amplasate baterii de apărare antiaeriană ale armatei germane și maghiare, iar cazematele au fost folosite ca loc de depozitare și spital militar. În timpul luptelor din lunile decembrie 1944-februarie 1945 părți
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
de a intoarce apărarea diviziei, un batalion de vânători -sub comanda căpitanului Engels- din Regimentul (2)9 (locotenent-colonel Anschauer) din avangarda Diviziei 217 germane (general von Galwitz) a ocupat în după-amiaza zilei de 27 noiembrie satul Prunaru. Pentru a evita încercuirea și asigurarea retragerii forțelor spre o nouă pozitie, generalul Alexandru Referandru (comandantul Diviziei 18 Infanterie) a hotărât atacarea inamicului în zona Dragănești-Vlașca cu Brigada 43 mixtă și Regimentul 2 Roșiori. În dimineața zilei de 15/ 28 noiembrie s-au dat
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
totală în lupta cu forțele Kuomintangului. Armata Republicii Sovietice Chineze condusă de Mao Zedong și Zhou Enlai, era pe punctul de a fi definitiv distrusă în provincia Jiangxi (octombrie 1934) de armatele conduse de Chiang Kai-Shek. Comuniștii au scăpat din încercuire și s-au retras către nord într-un marș de aproximativ 8.000 km și 370 de zile. Retragerea s-a desfășurat prin unele dintre cele mai dificile terenuri ale Chinei de vest, spre apus și mai apoi către nord
Marșul cel Lung () [Corola-website/Science/303470_a_304799]
-
de retragere. Slavii înconjurați au fost loviți cu săgeți salvă după salvă, și cu șarje sporadice de cavalerie. În timp ce mongolii efectuau aceste atacuri, o parte din armată - în frunte cu Mstislav cel Viteaz - a reușit să-și croiască drum prin încercuirea mongolă și să scape. Mstislav al Kievului a sosit și el și a văzut resturile armatei slave fugind. Cu contingentul lui de 10.000 de oameni, s-a retras în tabăra lui fortificată, pe un deal de pe malurile Niprului. Armata
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
asupra taberei, mongolii au măcelărit armata kieveană și l-au luat prizonier pe Mstislav al Kievului împreună cu alți nobili. La bătălie a participat de partea slavilor și un voievod brodnic, pe nume Ploscânea împreună cu oamenii săi. Ploscânea a scăpat din încercuire după ce a predat tătarilor câțiva principi urmăriți de aceștia pentru măcelărirea soliei de pace a tătarilor. Unii istorici consideră că țara brodnicilor trebuie căutată în Moldova, ținând cont de diplomele regilor Ungariei și de bulele papale Bătălia a reprezentat o
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
înaintat prea mult și legăturile sale cu armata din Rusia au rămas expuse atacurilor turcilor și tătarilor. Otomanii l-au încercuit, dar Münnich nu a descurajat și a lansat un atac în urma căruia a reușit, ca prin minune, să rupă încercuirea. În august, la Stăuceni, el a simulat un atac, după care i-a surprins și i-a distrus pe turci. În plus, Münnich a cucerit Hotinul aproape fără luptă. După ce au căpătat astfel acces la proviziile turcilor, rușii au reușit
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
numeroase dovezi ale holocaustului: grămezi uriașe de păr omenesc, mii de perechi de încălțăminte, numeroși oameni morți sau muribunzi și supraviețuitorii măcinați de foame și boli. Konev au reușit să cucerească puternica zonă industrializată a Sileziei aproape intactă printr-o încercuire de proporții. Pierderea Sileziei a fost o grea lovitură aplicată industriei militare germane. Ministrul german al armamentului Albert Speer i-a raportat lui Hitler că după pierderea Sileziei războiul părea pierdut, dar dictatorul nu i-a luat în seamă părerea
Ofensiva Vistula-Oder () [Corola-website/Science/306998_a_308327]
-
unor capete de pod solide peste râul Oder la 500 km de aliniamentele de start. Ofensiva sovietică a trebuit să se oprească datorită problemelor de logistică ivite și a celor legate de dezghețul primăvară, lipsa sprijinului aerian și temerilor de încercuire din flanc dinspre Prusia Răsăriteană, Pomerania și Silezia. În acel moment, Berlinul se afla la numai 70 km depărtare de front și era lipsit de o apărare eficientă. După război a izbucnit o puternică controversă în principal între Vasili Ciuikov
Ofensiva Vistula-Oder () [Corola-website/Science/306998_a_308327]
-
octombrie; Brutus se confruntă cu Octavian, în timp ce forțele lui Marc Antoniu au fost împotriva celor ale lui Cassius. Antoniu a încercat să-i atragă în luptă, dar „Liberatorii” ezitau să-și părăsească pozițiile defensive puternice. A încercat o manevră de încercuire, făcând un drum pietruit de la est, prin mlaștina situată la sud de Cassius. Cassius credea că mlaștina era impenetrabilă. Și-a trimis o parte a armatei la sud în mlaștină pentru a construi un bastion încrucișat ca să obstrucționeze flancul drept
Bătălia de la Filippi () [Corola-website/Science/318073_a_319402]
-
recunoscut de către Marea Britanie, care în scurtă vreme după aceea a întrerupt legăturile cu cetnicii lui Mihailovici. Anul 1943 marchează și importante victorii ale partizanilor asupra cetnicilor în Herțegovina. În același an, partizanii reușesc, în bătălia de la Sutjeska să scape din încercuirea trupelor germane și să ocupe porțiuni ale litoralului dalmat. Partizanii au comis, la rândul lor abuzuri asupra celor percepuți ca rivali (în special naționaliștii sârbi sau croați) și asupra cultelor religioase, dar aliații au ignorat aceste abuzuri, lupta contra germanilor
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Manstein, a eșuat din cauza efectivelor și dotării insuficiente, cât și datorită faptului că tancurile lui Paulus mai aveau combustibil numai pentru un marș de 30 de kilometri. Oricum, lui Paulus nu i s-a dat permisiunea să încerce să spargă încercuirea, iar Armata a 6-a germană, o armată română și unitățile auxiliare ruse aliate cu germanii au fost copleșite de Armata Roșie, atât la capitolul efective, cât și la capitolele armament, muniție, stare fizică și moralul soldaților. Luptele pentru supraviețuirea
Friedrich Paulus () [Corola-website/Science/306261_a_307590]
-
siguranță foarte critică"”. Forțele române au capturat câteva mii de prizonieri precum și importante cantități de material de război pe timpul acestei contraofensive și numai intervenția de ultim moment a Diviziei 26 Turce, pe 2 decembrie, a salvat gruparea lui Mackensen de la încercuire, oferindu-le germanilor răgazul de care aveau nevoie pentru a-și reface dispozitivul. În același timp, 2 ofițeri curieri care duceau ordinele de luptă către divizii au fost luați prizonieri, germanii aflând astfel dispozitivul trupelor româno-ruse, fapt ce i-a
Bătălia pentru București () [Corola-website/Science/306170_a_307499]
-
de la Sankt-Petersburg, prin care Rusia se alia cu Regatul Unit. Scopurile declarate al celor două puteri erau: eliberarea Hanovrei, independența Olandei și a Elveției, restaurarea regelui Sardiniei în Piemont, evacuarea în întregime a peninsulei italice de către trupele franceze și, astfel, încercuirea Franței cu o serie de state relativ puternice. Regatul Unit se angaja să plătească 1,25 milioane de lire sterline pe an pentru menținerea pe picior de război a 100.000 de soldați ruși. Regatul Unit a insistat de asemenea
Războiul celei de-a Treia Coaliții () [Corola-website/Science/319953_a_321282]
-
a 12-a sovietică. Alături de Armata a 17-a germană și armata maghiară, grupul slovac a înaintat adânc în sudul Rusiei. În timpul bătăliei de la Uman (3 - 8 august 1941), corpul mecanizat al Grupului Carpați a format una dintre aripile dublei încercuiri a Armatelor a 6-a și a 12-a sovietice. În timpul acestei lupte, 20 de divizii sovietice au fost distruse sau au capitulat. În iulie 1941, guvernul slovac a hotărât transferul a 15.000 de evrei din Bratislava în Germania
Slovacia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323196_a_324525]
-
pregătindu-se să forțeze cursul Dunării. Guvernul și curtea regală română s-au retras la Iași. Bucureștiul a fost ocupat pe 6 decembrie de cavaleria germană. Numai vremea și drumurile proaste au salvat o bună parte a armatei române de la încercuire sau distrugere. Totuși, peste 150.000 de soldați români fuseseră capturati. Rușii au fost forțați să trimită întăriri masive pe fontul românesc pentru a evita o invazie germană în sudul Rusiei. După mai multe lupte de mică amploare, armata germană
Participarea României în campania anului 1916 () [Corola-website/Science/332778_a_334107]